Controlul fiscal

Formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor publice sunt supuse unei game ample de forme de control:

–  control politic, realizat de:

1. Parlament cu ocazia aprobării bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi a contului general anual de execuţie;
2. autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale la aprobarea bugetului şi a contului de execuţie;

–  control jurisdicţional, exercitat de instanţele de judecată cu ocazia soluţionării contestaţiilor împotriva actelor de impunere şi control;

–  control financiar şi fiscal, cu cele două componente ale sale:

1. controlul financiar, exercitat asupra utilizării resurselor financiare publice în care includem: controlul financiar preventiv propriu, controlul financiar preventiv delegat, controlul ulterior al Curţii de Conturi;
2. controlul fiscal, exercitat asupra ajungerii la bugetele din sistemul unitar de bugete a sumelor cuvenite acestuia şi în care includem: inspecţia fiscală, controlul Gărzii Financiare.

 

1. Definirea şi clasificarea controlului financiar şi fiscal

Definiţie. Controlul financiar şi fiscal este operaţiunea de stabilire a concordanţei cu realitatea a înregistrărilor în evidenţa financiar-contabilă a operaţiunilor materiale şi încadrării acestora în prevederile legale privind veniturile şi cheltuielile bugetului general consolidat, formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor financiare publice.

Controlul, în funcţie de sfera vizată, poate fi:

❖ control financiar, constând în:

• controlul Ministerului Economiei şi Finanţelor;
• controlul financiar preventiv propriu;
• controlul financiar preventiv delegat;
• controlul financiar al autorităţilor administraţiei publice locale;
• controlul Curţii de Conturi. ❖ control fiscal, constând în:
• inspecţia fiscală;
• controlul Gărzii Financiare;
• controlul administraţiei publice locale,

care priveşte sumele cuvenite bugetului general consolidat. În funcţie de momentul în care se execută, controlul financiar şi fiscal poate fi:

• anticipat (preventiv);
• concomitent (operativ-curent);
• ulterior (posterior).

În funcţie de organul care îl execută, poate fi:

• intern sau propriu;

În funcţie de volumul controlat, poate fi:

• control financiar total;
• control financiar prin sondaj.

 

2. Inspecţia fiscală

Este reglementată de Codul de procedură fiscală.

Cuprinde ansamblul activităţilor care au ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, stabilirea diferenţelor de plată şi creanţelor accesorii.

Se execută de A.N.A.F., prin organele locale.

Sunt supuse inspecţiei fiscale toate persoanele, indiferent de forma de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume cuvenite bugetului general consolidat.

Proceduri de control:

• prin sondaj;
• inopinat;
• încrucişat.

Perioada supusă controlului:

• pentru contribuabilii mari – perioada începe de la sfârşitul perioadei controlate anterior situată în cadrul termenului de prescripţie de a stabili obligaţii fiscale;
• pentru ceilalţi contribuabili – asupra creanţelor născute în ultimii 3 ani fiscali, dar se poate extinde pe perioada prescripţiei dacă există indicii de încălcare a obligaţiilor fiscale.

Avizul de inspecţie fiscală. Înaintea controlului contribuabilul este avizat despre control. Avizul trebuie să cuprindă temeiul juridic al inspecţiei, data de începere, obligaţiile fiscale şi perioadele controlate, posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere, solicitare care poate fi acordată o singură dată pentru motive justificate. Avizul se comunică înainte cu 30 zile pentru contribuabilii mari şi înainte cu 15 zile pentru ceilalţi contribuabili.

Inspecţia se desfăşoară de regulă în spaţiile de lucru ale contribuabilului, la sediul organului fiscal sau în alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul, care trebuie să asigure şi logistica necesară controlului. Contribuabilul poate desemna o persoană care să-l reprezinte.

Contribuabilul va fi informat pe toată durata efectuării controlului asupra constatărilor, iar, la final, poate să prezinte punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale.

Durata nu poate fi mai mare de 3 luni şi se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă ş.a.

Raportul de inspecţie fiscală. Rezultatul inspecţiei se consemnează într-un raport scris în care se prezintă constatările inspecţiei din punct de vedere faptic şi legal. Raportul va sta la baza deciziei de impunere pentru diferenţele constatate în minus.

Pe baza deciziei controlului, contribuabilul are dreptul de a beneficia de asistenţa de specialitate sau juridică, să i se comunice data, ora şi locul prezentării concluziilor.

 

3. Controlul Gărzii Financiare

Istoricul Gărzii Financiare

Reapărută în aparatul financiar al statului român după revoluţia din decembrie 1989 prin Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare – Garda financiară este o instituţie cu o îndelungată tradiţie în ţara noastră.

În Ardeal şi Bucovina, anterior Marii Uniri din anul 1918, în administraţia finanţelor publice exista un număr de 2000 funcţionari organizaţi milităreşte, care formau corpul aşa-numit al finanţilor (… ) Atribuţiile corpului de control ai „finanţilor” erau următoarele:

• controlul fabricaţiei şi desfacerii spirtului şi băuturilor spirtoase, precum şi al tuturor produselor supuse taxelor de consumaţie;
• controlul producţiei şi desfacerii bunurilor care constituiau monopolul statului;

–  paza graniţelor şi controlul vamal.

După 1918, corpul „finanţilor” a fost preluat sub numele de Gardă financiară, iar în 1927 a fost desfiinţată. În 1930, prin legea spirtului, a fost reînfiinţată, dar cu o sferă de activitate mult mai restrânsă, ţinând doar de fiscalitatea şi comercializarea spirtului şi băuturilor alcoolice. Prin Legea Monopolului Alcoolului din 18 mai 1932, un număr de 200 soldaţi grăniceri a fost detaşat la Ministerul Finanţelor şi însărcinat cu paza drumurilor şi barierelor oraşului. În anul 1933, prin legea organizării Ministerului Finanţelor, Garda financiară a fost ataşată Secretariatului General, iar atribuţiile ei au fost extinse şi la alte impozite din domeniul sectoarelor de producţie, comercializare şi prestări servicii. În aprilie 1941, soldaţii grăniceri care activau în Garda financiară sunt disponibilizaţi frontului şi se reduce altfel volumul activităţii. Prin Decretul nr. 325/1984, Garda financiară se desfiinţează.

În toată această perioadă, Garda financiară a fost o instituţie militarizată, caracter pe care şi l-a păstrat şi la reînfiinţarea ei, în anul 1991. Legea de atunci o definea ca fiind „un corp de control financiar, militarizat, neîncazarmat, care funcţionează, potrivit legii, în cadrul Ministerului Finanţelor Publice”.

În prezent, Garda Financiară este reglementată de O.U.G. nr. 91/2003, modificată prin O.G. nr. 8/2005 şi H.G. nr. 1538/2003.

Garda Financiară este o instituţie publică de control cu personalitate juridică, care exercită controlul operativ şi inopinat, cu excepţia controlului fiscal, privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal, care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală. Este organizată ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor (A.N.A.F.).

Garda Financiară este condusă de un comisar general – fucţionar public, numit prin ordin al ministrului, în condiţiile legii. Comisarul general este ajutat de trei comisari generali adjuncţi care, în absenţa comisarului general, angajează şi reprezintă Garda Financiară pe baza mandatului expres dat prin decizie a comisarului general.

Potrivit legii, Garda financiară are atribuţii de control operativ şi inopinat cu privire la:

• respectarea actelor normative în scopul prevenirii, descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte interzise;
• respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea, depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite;
• modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare a bunurilor, în toate locurile şi spaţiile în care se desfăşoară activitatea agenţilor economici;
• participarea, în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere şi instituţii specializate, la acţiuni de depistare şi combatere a activităţilor ilicite care generează fenomene de evaziune şi fraudă fiscală.

În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, comisarii Gărzii Financiare au dreptul:

• să efectueze controale în spaţiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri ori se desfăşoară activităţi ce cad sub incidenţa actelor normative în vigoare, cu privire la prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care sunt interzise de acestea;
• să verifice respectarea reglementărilor legale privind circulaţia mărfurilor pe drumurile publice, în porturi, căi ferate şi fluviale, aeroporturi, în vecinătatea punctelor vamale, antrepozite, zone libere, precum şi alte locuri în care se desfăşoară o asemenea activitate;
• să verifice legalitatea operaţiunilor desfăşurate, existenţa şi autenticitatea documentelor justificative în activităţile de producţie şi prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării şicomercializării bunurilor şi să aplice sigilii pentru asigurarea integrităţii bunurilor;
• să dispună măsuri cu privire la confiscarea, în condiţiile legii, a bunurilor a căror fabricaţie, depozitare, transport sau desfacere este ilicită, precum şi a veniturilor realizate din activităţi comerciale sau prestări de servicii nelegale şi să ridice documentele financiar-contabile şi de altă natură care pot servi la dovedirea contravenţiilor sau, după caz, a infracţiunilor;
• să solicite, în condiţiile şi potrivit Codului de procedură penală, efectuarea de către organele abilitate de lege a percheziţiilor în localuri publice sau particulare – case, curţi, dependinţe şi grădini -, dacă există indicii că în aceste locuri sunt ascunse documente, mărfuri sau se desfăşoară activităţi care au ca efect evaziunea sau frauda fiscală;
• să constate acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi frauda fiscală, să solicite organelor fiscale stabilirea obligaţiilor fiscale în întregime datorate, să ceară organelor de executare competente luarea de măsuri asiguratorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori risipească averea şi să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală;
• să solicite, administratorilor unităţilor controlate şi persoanelor implicate, explicaţii, lămuriri, precizări verbale şi/sau în scris, după caz, cu privire la faptele constatate;
• să solicite, potrivit legii, copii certificate de pe documentele originale, să preleveze probe, eşantioane, mostre etc., necesare finalizării actului de control^[1];
• să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, conform competenţelor atribuite de lege;
• să întocmească acte de control operativ şi inopinat privind rezultatele verificărilor, să aplice măsurile prevăzute de normele legale şi să sesizeze organele competente în vederea valorificării constatărilor;
• să oprească, în condiţiile legii, mijloacele de transport pentru verificarea documentelor de însoţire a bunurilor şi persoanelor transportate;
• să solicite instituţiilor financiar-bancare de asigurări-reasigurări date sau documente, în vederea instrumentării şi fundamentării constatărilor cu privire la săvârşirea unor fapte ce contravin legislaţiei în vigoare;
• să poarte uniforma, să păstreze, să folosească şi să facă uz de armamentul de apărare din dotare, în caz de autoapărare sau stare de necesitate;
• să utilizeze mijloace de transport auto purtând însemne şi dispozitive de avertizare sonore şi luminoase specifice.

Actele de control întocmite de comisarii Gărzii financiare sunt acte administrative de control operativ şi inopinat şi se comunică direcţiilor generale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială se află sediul social al agentului economic controlat, pentru luarea măsurilor fiscale, sau organelor de urmărire penală, după caz.

Pentru exercitarea controlului preventiv şi inopinat, comisarii Gărzii financiare prezintă ordinul de serviciu, care este, de regulă, general, cu caracter permanent şi care indică numele comisarului şi competenţele acestuia, precum şi legitimaţia de control şi insigna.

 

 

Analiza şi examinarea probelor, eşantioanelor şi mostrelor se face în laboratoare de specialitate, cheltuielile privind efectuarea acestora fiind suportate din fondurile special alocate în bugetul de venituri şi cheltuieli al Gărzii Financiare.