Contenciosul administrativ ca instituţie juridică are drept scop contracararea abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activităţii autorităţilor publice, asigurarea ordinii de drept.In sens formal, contenciosul administrativ este o instituţie de drept administrativ avînd ca obiect soluţionarea litigiilor dintre autorităţile administrative şi administraţi, prin aplicarea unor reguli speciale aparţinînd dreptului public, litigii care se soluţionează de instanţele judecătoreşti, secţiile de contencios administrativ.Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de: – autorităţile publice ;- subdiviziunile autorităţilor publice; -funcţionarii din structurile autoritatilor publice si subdiviziunile lor. Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Potrivit prevederilor constituţionale ale art. 53 şi cele reglementate de art. 1, şi 5 al Legii nr. 793 din 10.02 2000 cu privire la conteciosul administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzat.Subiecţi cu drept de sesizare în contenciosul administrativ sînt: – persoana, inclusiv funcţionarul public, militarul, persoana cu statut militar, care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri – în condiţiile art.14 al prezentei legi;- Guvernul, Cancelaria de Stat, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat, preşedintele raionului şi primarul . – procurorul care, în condiţiile articolului 5 din Codul de procedură civilă, atacă actele emise de autorităţile publice;- avocatul parlamentar, care, la sesizarea persoanei vătămate într-un drept al său, atacă actele administrative. -Comisia Naţională de Integritate – în condiţiile Legii cu privire la Comisia Naţională de Integritate;- instanţele de drept comun şi cele specializate, în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate ; legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ, emis de o autoritate de stat, poate fi cercetată oricînd în cadrul unui proces într-o pricină de drept comun, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesat.Preşedintele raionului şi primarul, de asemenea, conform Legii privind contenciosul administrativ şi celei privind administraţia de stat locală, sînt în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ pentru a supune controlului legalităţii deciziile consiliului local dacă le consideră ilegale. Drepturile procurorului de a solicita controlul legalităţii actelor administrative pe calea contenciosului administrativ rezultă nu numai din Legea contenciosului administrativ, ci şi din alte prevederi, cum ar fi Codul de procedură civilă, inclusiv prevederi din Constituţie.Pîrîtul (reclamatul) ca parte în litigiu de contencios administrativ. Evident, atunci cînd este vorba de un proces în instanţa de judecată, acesta presupune implicarea a doi participanţi importanţi, deci nu numai a reclamantului, ci şi a pîrîtului. Calitatea de pîrît, ca parte în litigiu de contencios administrativ, urmează a fi desprinsă din prevederile art. 53 din Constituţie, precum şi din prevederile Legii contenciosului administrativ. Potrivit art. 53 din Constituţie, calitate de reclamat are autoritatea de stat, care a vătămat o persoană într-un drept printr-un act administrativ. Definiţia autorităţii de stat o putem releva din prevederile art.2 din Legea contenciosului administrativ: orice structură organizatorică sau organ, instituită prin lege sau printr-un act administrativ normativ, ce acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.Competenţă de judecare a acţiunilor în contenciosul administrativ au: -judecătoriile; – curţile de apel; – Curtea Supremă de Justiţie. Pentru judecarea acţiunilor în contenciosul administrativ, la curţile de apel şi la Curtea Supremă de Justiţie se instituie colegii specializate.
Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.Hotărîrea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărîrii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel.Recursul se judecă în condiţiile Codului de procedură civilă.
