1. Noţiune.
Potrivit art. 255 Cod penal, infracţiunea constă în “promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254 Cod penal”.
2. Obiectul juridic special.
Infracţiunea de dare de mită are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu.
3. Obiectul material.
Infracţiunea de dare de mită poate avea obiect material, dacă acţiunea făptuitorului priveşte în mod direct un bun.
4. Subiectul.
Infracţiunea de dare de mită poate fi săvârşită de orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele.
- Latura obiectivă.
Elementul material al infracţiunii de dare de mită poate fi realizat prin săvârşirea uneia dintre următoarele acţiuni, prevăzute alternativ în textul legii: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase unui funcţionar pentru a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru a efectua un act contrar acestor îndatoriri.
A promite înseamnă a făgădui unui funcţionar un avantaj pe care îl va avea dacă va acţiona sau nu va acţiona în sensul dorit de acea persoană.
A oferi înseamnă a prezenta funcţionarului folosul pe care îl va primi pentru îndeplinirea, neîndeplinirea etc. a actului respectiv.
A da bani sau alte foloase înseamnă a preda, a remite funcţionarului banii sau foloase. Darea presupune întotdeauna actul corelativ al primirii.
Promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase trebuie să fie anterioară îndeplinirii, neîndeplinirii etc. a actului avut în vedere de mituitor.
Pentru existenţa infracţiunii de dare de mită nu este necesar ca promisiunea sau oferta să fie urmată de executare adică de darea efectivă a banilor sau foloaselor.
- Latura subiectivă.
Infracţiunea de dare de mită se săvârşeşte cu intenţie directă.
În momentul săvârşirii infracţiunii, făptuitorul trebuie să urmărească îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale celui asupra căruia săvârşeşte actul de corupere, ori efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu ale acestuia.
- Consumarea.
Infracţiunea se consumă în momentul în care făptuitorul promite, oferă sau dă funcţionarului banii sau foloasele, în scopul arătat în textul legii, moment în care se produce şi urmarea periculoasă a faptei, adică starea de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu.
- Sancţiunea.
Darea de mită se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
- Forme agravate.
Prin art. 7 alin. 2 din legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, se statuează că atunci când darea de mită se săvârşeşte faţă de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor, ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, precum şi faţă de un funcţionar cu atribuţii de control, fapta se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de art. 255 Cod penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.
Infracţiunea este mai gravă conform art. 9 din Legea nr. 78/2000, când a fost săvârşită şi în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale, ori al unui dinte membrii acesteia sau pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor comerciale internaţionale. În acest caz, maximul pedepsei se majorează cu 5 ani.
- Cauză care exclude existenţa infracţiunii.
Potrivit alin. 2 din art. 255 Cod penal, darea de mită nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
- Cauză de nepedepsire.
Potrivit alin. 3 din art. 225 Cod penal, mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.
