Una din cele mai frecvent întâlnite subiecte în societate este persoana juridică. Ea este o creaţiune artificială care apare în rezultatul creării ei de persoane fizice, fizice şi juridice sau de cele juridice. CCRM în conformitate cu articolul 55, aduce următoarea definiţie: „Persoana juridică este organizaţia care are un patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu, poate să dobândească şi să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate fi reclamant şi pârât în instanţa de judecată”.
Articolul 68 Prevede răspunderea proprie a persoanei juridice după care persoana juridică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul ce ii aparţine. Fondatorul (membrul) persoanei juridice nu răspunde pentru obligaţiile persoanei juridice, iar persoana juridică nu răspunde pentru obligaţiile fondatorului (membrului), cu excepţiile stabilite de lege sau de actul de constituire.
In articolele enumerate desprindem următoarele elemente constitutive, care sunt necesar să le evidenţiem pentru a putea în temeiul lor să deosebim o persoană juridică de alte structuri lipsite de personalitate juridică din societate (spre exemplu, filiale, reprezentanţi, subdiviziuni etc).
Primul element constitutiv, este organizaţia sau organizarea desinestătătoare care se confirmă prin înregistrarea acesteia la Camera înregistrării de Stat sau, în alte structuri ale organelor de stat. Acest element este confirmat şi de articolul 63 CCRM care prevede că, persoana juridică se consideră constituită în momentul înregistrării ei de stat.
Persoana juridică de drept public se consideră constituită în momentul intrării în vigoare a actului normativ prin care se aprobă regulamentul ori statutul ei sau în momentul indicat în act.
Persoana juridică este pasibilă de înregistrare de stat în modul prevăzut de lege. Datele înregistrării de stat se înscriu în registrul de stat, fiind accesibile oricărei persoane.
Al doilea element este patrimoniul distinct. Patrimoniul distinct se consideră bunurile (banii) fondatorilor acesteia care si transmit sau se depun la cont şi care creează proprietatea persoanei juridice în baza căreia îşi desfăşoară activitate. Patrimoniul este distinct, ceia ce înseamnă că el se delimitează de proprietatea . personală a fondatorilor. De la această . regulă sunt excepţii (întreprinderea individuală, patrimoniul comanditarilor etc).
Al treilea element constitutiv este scopul activităţii bine determinat al persoanei juridice, care deşi nu este reglementat direct în articolul nominalizat el este evidenţiat în actele de constituire ale ei, şi din definirea capacităţii de folosinţă şi exerciţiu ale ei.
Al patrulea element este dobândirea şi exercitarea în nume propriu a drepturilor patrimoniale şi personale nepatrimoniale, asumarea obligaţiilor, poate fi reclamant şi pârât în instanţa de judecată. De aici evidenţiem că persoana juridică trebuie să dispună de o denumire proprie care poate fi dobândit prin înregistrarea acestuia în registrul comercial de stat, care mai apoi îi aparţine cu drept de proprietate personală nepatrimonială (vezi pag.’l7).
Al cincilea element este răspunderea proprie a persoanei juridice care este reglementată atât de art. 55 CCRM, care prevede răspunderea generală, cât şi de articolul 68 CCRM care prevede răspunderea ei patrimonială după care, persoana juridică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul ce îi aparţine. Fondatorul (membrul) persoanei juridice nu răspunde pentru obligaţiile persoanei juridice, iar persoana juridică nu răspunde pentru obligaţiile fondatorului (membrului), cu excepţiile stabilite de lege sau de actul de constituire. Acest punct se referă la excepţii. Răspunderea juridică civilă a persoanelor juridice poate fi, deplină, limitată, mixtă.
