În rezoluţia nr. 1147/1998- 1 a Consiliului Europei întitulată ,,criminalitatea afacerilor- o ameninţare pentru Europa,, se precizează faptul că fenomenul criminalităţii afacerilor asociat, printre altele, spălării banilor, şi corupţiei, a cunoscut în ultimii ani o amploare fără precedent, reprezentînd în prezent un pericol deosebit nu numai stabilitatea economico-financiară din numeroase ţări, dar şi o reală ameninţare la adresa normelor de drept şi instituţiilor democratice.
În Raportul anual (1998) al Adunării Atlanticului de Nord (NATO) întitulat ,,Crima organizată la nivel transnaţional,, sunt consemnate următoarele: ,, multe ţări descoperă astăzi oportunăţi majore în economia globală şi îşi eliberează rapid pieţele financiare, eliminînd barierele comerciale şi căutînd investitori străini. Procesul crează în mod invariabil viduri reglementative pe care grupurile infracţionale le exploatează cu uşurinţă”.
Realiatatea ne demonstrează faptul că este creat şi dezvoltat un climat fertil pentru afaceri economico-financiare ilegale de mare amplitudine, grupurile organizate de infractori cu ,,gulerele albe,, au capacitatea de a se dezvolta în acest context al economiei în tranziţie. Graniţele deschise, pieţele în formare şi noua tehnologie oferă acestor grupuri posibilităţi nelimitate în derularea unor afaceri ilegale, finalizate cu profituri uriaşe.
La sfîrşitul acestui secol este evident amploarea deosebită a activităţilor economice ce se desfăşoară în statele puternic dezvoltate din Europa, America şi Asia. Relaţiile economice internaţionale cunosc un dinamism fără precedent, fiind integrate acestora noi state, noi economii, într-un context extrem de complex.
Este în afara oricărei îndoieli faptul că pe acest fond se iniţiază, dezvoltă şi consolidează un număr impresionant de afaceri ilegale, care alcătuiesc ceea ce foarte adesea este cunoscut drept fenomenul de criminalitate economică.
Acest fenomen lezează economia în ansamblu, în componenţa ei, naţională şi internaţională, cauzează imense pierderi financiare, slăbeşte stabilitatea socială, ameninţă structurile democratice, determină o anumită pierdere de încredere în sistemul economic însuşi, corupe şi compromite instituţiile economice şi sociale.
Foarte preocupată de criminalitatea economică, comunitatea Internaţională a încercat, încă din deceniul opt, să analizeze cauzalitatea şi efectele acesteia, recomandînd statelor membre să adopte măsuri concrete pentru limitarea acesteia. Diversitatea legislaţiilor, cuplată cu particularităţile economico-sociale derivînd din stadiile de dezvoltare ale ţărilor europene şi celorlalte state, au făcut practic imposibilă redactarea unei definiţii precise a criminalităţii economice.
Este oportun să precizăm cele două dimensiuni ale criminalităţii economice:
- Dimensiunea naţională, respective suma infracţiunilor incriminate în legile penale sau special ale fiecărei ţări, care se produc în interiorul sistemului economic şi financiar şi nu comport şi nu include elementul de extraneitate;
- Dimensiunea internaţională, respectiv suma infracţiunilor care se comit şi se finalizează cu participarea elementului de extraneitate.
Cele două dimensiuni nu au avut şi nici nu vor avea un caracter static. Astăzi este evidentă internaţionalizarea afacerilor de tip criminal. În cele mai răspunzătoare cazuri de contraband, evaziune fiscal, trafic de droguri, operaţiuni de import-export etc. s-au realizat şi se perfecţionează continuu parteneriatul pentru crimă.
Contrabanda masivă cu alcoolul sau ţigările nu poate fi concepută fără participarea afaceriştilor din ţările vest şi est europene în colaborare cu marii furnizori din Liban, Cipru, China,America, Brazilia etc.
Una din constatările cele mai importante este aceea că domeniul criminalităţii economice este, în general, foarte puţin urmărit, investigat şi cercetat.
Este foarte just spus că, pînă în prezent, nici o societate nu a reuşit să-şi construiască un asemenea dispozitiv preventiv şi represiv apt să constate şi să sancţioneze toate infracţiunile, cu deosebire cele ce au conotaţii internaţionale.
Este o axiomă faptul că activitatea criminală din domeniul economic nu se desfăşoară şi nu se finalizează la vedere. Peste tot în lume se produce o sumă impresionantă de acte ilegale, de combinaţii infracţionale în zona subterană de existenţă a societăţii, zonă în care nici organismele poliţieneşti şi nici serviciile de informaţii nu pătrund pentru a sesiza şi constata cu adevărat ce se întîmplă.
Toate societăţile mai mult sau mai puţin democratice au componenţa lor paralelă, nevăzută şi nearătată public, acea zonă subterană care se dezvoltă prin multiple căi ilegale şi a cărei dimensiune este de natură a produce serioase dezechilibre în planul general al societăţii.
În Italia, abia în anii 1985-1996, după investigaţii şi anchete complexe s-au conturat adevăratele dimensiuni şi adevărata faţă a organizaţiilor mafiote, despre care autorităţile nu au vorbit timp de 30-40 de ani.
În Germania şi celelalte state ale Europei Occidentale în migraţia clandestină a cetăţenilor turci, arabi, români, sârbi etc., după ce mai bine de 20 de ani, în numele dreptului cetăţenilor la libera circulaţie, autorităţile au stimulat acest fenomen.
Prin urmare, se poate afirma că aceste edifii criminale se construiesc şi se dezvoltă în imensa lor majoritate din interesul şi cu sprijinul autorităţilor statale. Geneza lor trebuie căutată în perimetrul intereselor de putere, căci este limpede că peste tot în lume s-a produs fuziunea dintre lumea politică şi crima organizată.
Acestă stare de fapt face ca autorităţile să nu dezvăluie adevăratele dimensiuni ale criminalităţii decât numai în moment de răscruce. Fiecare nouă guvernare este preocupată să spună şi să demonstreze cît de coruptă a fost guvernarea anterioară, refuzînd să accepte aspectele criminalităţii economice şi cele ale crimei organizate se vor prelungi şi intensifica, uneori la cote mult mai ridicate.
Sunt relevante în acest context afirmaţiile făcute de Giovanni Flacone, celebrul judecător Italian asasinat de Mafia la 23 mai 1992: ,,Mafia constituie o lume logistică, raţională, funcţională şi impecabilă decât Statul. Mafia este o articulaţie a puterii, o metaforă a puterii, dar şi o patologie a puterii.
Mafia este un sistem economic, o componentă obligatorie a sistemului economic global. Mafia se dezvoltă datorită statului şi îşi adaptează comportamentul în funcţie de acesta,,.
Cercetările criminologice efectuate, cu deosebire în ţările Europei Occidentale au evidenţiat următorii factori care determină dezvoltarea criminalităţii economice.
- Factorii economici:
- situaţia economică-factor criminogen;
- intervenţiile statului în anumite domenii-factor criminogen;
- controlul interior nesatisfăcător-factor criminogen;
- forma juridică a unei societăţi comerciale-factor criminogen.
2.Factori psiho-sociali:
2.1 mediul afacerilor-factor criminogen;
2.2 mediul angajaţilor şi al victimelor-factor criminogen;
2.3 mediul judiciar din societate-factor criminogen.
Nici un tip de societate nu a fost ocolit de crimialitatea în domeniul economic.
Lumea complexă şi dinamică în sectorul economic a avut şi va avea o componentă ilegală, frauduloasă, a cărei dimensiune este dificil de cuantificat. Nici o ţară nu a fost ocolită de perioade de recesiune, ce au survenit după trei ani de prosperitate şi relansare economică.
Cele mai reprezentative cazuri în care situaţia economică este considerată drept factor criminogen determinant pentru amplitudinea criminalităţii economice, sunt în ţările care au trecut în ultima perioadă de la comunism la economia de piaţă- ţările din fosta URSS, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Albania.
