Dreptul de servitute

1.1.  Definiţie şi caractere juridice.

Potrivit art. 576 Cod civil: ”servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt stăpân”. Dreptul de servitute este un drept real asupra lucrului altuia.

Caractere juridice:

• Dreptul de servitute presupune două imobile aparţinând la doi proprietari diferiţi şi anume fondul dominant – ce aparţine titularului servituţii şi fondul aservit – care aparţine celui căruia dreptul este grevat de servitute;
• Servitutea este  un  drept  imobiliar,  este  constituit  în  favoarea  şi   se  exercită     asupra imobilelor prin natura lor;
• servitutea este un accesoriu al fondului căruia îi profită, urmând soarta acestuia;
• servitutea este un drept perpetuu;
• servitutea este un drept indivizibil, ea este constituită pentru întreg imobilul şi în favoarea tuturor

1.2.  Clasificare:

1. după modul constituirii lor sunt:

►servituţi naturale – “acestea decurgând din situaţia        naturală a locului”- conform legii;

►servituţi legale – adică prevăzute în mod expres de lege;

►servituţi stabilite prin fapta omului – sunt acelea constituite prin convenţie, testament ori uzucapiune.

1. după obiectul lor sunt:

►servituţi pozitive – sunt acelea care acordă dreptul titularului să desfăşoare activităţi asupra fondului aservit (de exemplu:servitutea de trecere de a lua apă din fântână)

►servituţi negative – sunt acelea care impun titularului fondului aservit anumite limitări în exerciţiul dreptului de proprietate (de exemplu: servitutea de vedere).

1. după cum sunt stabilite în folosul unei clădiri ori a unui teren:

► servituţi urbane (pentru clădiri);

►servituţi rurale (pentru terenuri).

1. după cum impun sau nu faptul actual al omului:

►servituţi continue – nu impun faptul actual (exemplu: servituţi privind distanţa construcţiilor);

►servituţi necontinue – care impun faptul actual al omului (exemplu: servituţile de trecere).

1. după cum se cunosc prin semne exterioare:

►servituţi aparente (exemplu: servitutea de trecere prin alee betonată);

►servituţi neaparente – nu există semne exterioare.

1. din combinarea ultimilor două clasificări rezultă două categorii mixte de servituţi:

► servituţi continue şi aparente;

►servituţi continue şi neaparente;

► servituţi necontinue şi neaparente.

Interesul clasificării este dat de împrejurarea că numai servituţile continue şi aparente pot fi dobândite prin uzucapiune.