- Definiţie, caractere juridice şi conţinut. Dreptul de uzufruct este dreptul real principal, care conferă titularului său în mod temporar posesia şi folosinţa asupra bunului ce aparţine altuia, cu posibilitatea de exercitare a celor două atribute, în aceleaşi condiţii ca şi proprietarul, cu obligaţia de a conserva substanţa bunului dat în
Dreptul de uzufruct prezintă următoarele caractere juridice:
- este un drept real (art. 479 şi 517 Cod civil)
- este un drept temporar, lucru atestat de art. 557 Cod civil, care arată că uzufructul constituit în favoarea unei persoane fizice se stinge prin moartea uzufructuarului, iar art. 559 Cod civil dispune că uzufructul acordat în favoarea unei persoane juridice are o durată de cel mult 30 de ani. Caracterul temporar este întărit de dispoziţiile potrivit cărora neuzul continuu şi total timp de 30 de ani, duce la stingerea uzufructului.
- constituie un drept de folosinţă. Uzufructuarul dobândeşte dreptul de folosinţă asupra lucrului altuia, adică prerogativa de a întrebuinţa lucrul şi de a-i culege
- este un drept incesibil; însuşi dreptul de uzufruct nu poate fi cedat. În schimb, beneficiul (emolumentul) uzufructului poate fi cedat, ceea ce înseamnă că toate obligaţiile rămân în sarcina uzufructuarului şi nu trec la beneficiarul cesiunii exerciţiului dreptului de Tot astfel, toate
cazurile ce încetare a uzufructului vor fi apreciate în persoana uzufructuarului şi nu în raport cu beneficiarul emolumentului uzufructului.
