Statul poate fi moştenitor legal pentru moştenirea vacantă, dar şi moştenitor testamentar.
Potrivit art.680 C.civ., în lipsă de moştenitori legali sau testamentari bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului.
Natura juridică a drepturilor statului asupra moştenirii vacante este controversată.
Potrivit unei opinii – statul culege moştenirea în temeiul suveranităţii sale prin exercitarea dreptului de dezherenţă.
Opinia majoritară şi actuală – este că statul culege bunurile moştenirii vacante în calitate de moştenitor legal.
Pentru această ultimă opinie există argumente de text (de ex. art.680 C.civ. din Cap.IV, Secţiunea a II-a „Despre succesiunea soţului supravieţuitor şi despre a statului” care dispune că „în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului”; art.652 C.civ. din Cap.I „Despre deschiderea succesiunilor” care dispune la pct.(1) că „legea regulează ordinea succesiunilor între moştenitorii legitimi”, iar la pct.(2): „copiii naturali, în privinţa succesiunii mamei lor şi a colateralilor săi, sunt asimilaţi copiilor legitimi şi viceversa. În lipsă de moştenitori legitimi sau naturali, bunurile se moştenesc de soţul supravieţuitor. În lipsă de soţ, statul devine moştenitor”).
Calificarea într-un fel sau altul al acestor drepturi are relevanţă practică şi anume: posibilitatea statului de a culege bunurile moştenirii vacante dincolo de frontierele sale.
În privinţa caracterelor juridice ale drepturilor statului asupra moştenirii vacante:
Statul culegând o universalitate, va fi ţinut să răspundă pentru datorii şi pentru sarcinile moştenirii numai în limita activului succesoral (intra vires hereditatis).
Statul nu are drept de opţiune cu privire la moştenirea vacantă şi tocmai pe acest considerent socotim că se poate explica limitarea răspunderii statului la activul succesoral (nu poate renunţa la moştenire şi nu poate accepta succesiunea sub beneficiu de inventar).
Nefiind moştenitor sezinar, statul va trebui să ceară punerea în posesie prin emiterea unui certificat de vacanţă succesorală.
Statul poate fi şi moştenitor testamentar. În acest caz, socotim că statul are drept de opţiune şi nu vedem de ce, în măsura în care ar accepta pur şi simplu, nu ar putea răspunde cu bunurile sale (ultra vires hereditatis).
