dreptul de a cere predarea în folosinţă a bunului. În cazul refuzului predării bunului, avem la îndemână 2 acţiuni: ► o acţiune confesorie de uzufruct (asemănătoare cu acţiunea în revendicare), care este o acţiune reală, întemeiată pe însuşi dreptul real (termenul de prescriere este de 30 de ani); ►o acţiune personală, izvorâtă din convenţia de constituire a uzufructului (termenul de prescriere este de 3 ani);
dreptul de a se folosi de lucru şi de a culege fructele. Se face distincţie între fructele naturale şi industriale pe de o parte, şi fructele civile pe de altă parte; astfel, fructele naturale şi industriale se dobândesc prin percepere, iar în consecinţă, fructele care au rămas neculese de proprietar la momentul predării uzufructului, vor fi culese de către uzufructuar. Fructele civile, pentru că se dobândesc zi cu zi, se cuvin uzufructuarului de la data constituirii dreptului, indiferent de data primirii bunului în folosinţă;
dreptul de a ceda beneficiul uzufructului;
folosirea acţiunii posesorii pentru apărarea uzufructului;
dreptul de a dispune de bunurile consumptibile;
dreptul de a ipoteca uzufructul imobilelor. Este o ipoteză greu de întâlnit în practică; în primul rând, creditorii ar fi foarte reticenţi de a primi numai o ipotecă a uzufructului, iar în al doilea rând, interesul dobândirii prin licitaţie publică a unui drept de uzufruct poate fi foarte scăzut datorită caracterului temporar al dreptului de uzufruct. Este evident că în urma valorificării ipotecii asupra uzufructului, adjudecatarul va dobândi doar exerciţiul dreptului de uzufruct (emolumentul), iar acesta este supus cauzelor şi condiţiilor de încetare a uzufructului care vor rămâne operante raportat la persoana uzufructuarului.
