Modul de manifestare a investiţiilor străine se dovedeşte a fi deosebit de complex, variind de la o ţară la alta, de la o regiune la alta a globului şi de la un spaţiu temporal la altul. În general, studiile consacrate de-a lungul timpului relaţiei dintre investiţiile străine directe şi economiile din ţările în curs de dezvoltare pun în evidenţă un efect global pozitiv, în particular putând avea loc şi efecte negative, dar subiectul necesită o diversificată nuanţare ce ţine de nivelul de dezvoltare economică al ţării receptoare, în principal de existenţa unor solide investiţii internaţionale, de gradul de instruire pe care-l deţine deja forţa de muncă în momentul demarării investiţiei, de politicile comerciale ale statului, de infrastructura existentă, de volatilitatea investiţiilor etc.
Impactul pe care investiţiile străine directe îl au asupra economiei unei ţări se reflectă, în special, asupra creşterii economice, prin monitorizarea produsului intern brut, asupra productivităţii, a salariilor forţei de muncă din ţările gazdă şi a nivelului de pregătire al acesteia, asupra balanţei de plăţi externe, a investiţiilor locale şi transferului de tehnologii, asupra comerţului exterior etc.
Cele mai importante efecte asupra economiilor ţărilor gazdă sunt legate de creşterea productivităţii muncii prin transfer de know-how, tehnologii, abilităţi de management şi marketing ce favorizează progresul tehnologic şi creşterea economică pe termen lung în ţările în curs de dezvoltare.
Literatura de specialitate ce cuprinde analiza impactului ISD asupra ţărilor gazdă clasifică efectele datorate acestora în directe sau indirecte şi orizontale sau verticale. De asemenea, ISD pot produce atât efecte pozitive, cât şi negative asupra economiei şi în special asupra firmelor interne.
Efectele directe constau în: ocuparea forţei de muncă, creşterea volumului tranzacţiilor comerciale, formarea capitalului (de exemplu, multe ţări în curs de dezvoltare au atras investitori străini în sectorul manufacturier cu scopul de a câştiga un anumit capital vital necesar relansării, dezvoltării acestei industrii).
Deşi pentru unele ţări acestea sunt cele mai importante efecte ale ISD (în special ţările sărace, cu rate mari ale şomajului), există şi anumite efecte indirecte precum: transferul de tehnologie şi abilităţi manageriale către firmele locale. Acestea se mai numesc şi efecte demonstrative.
Capitalul străin are avantajul că posedă tehnologie superioară, abilităţi de marketing şi management dezvoltate, iar acestea, dacă sunt transferate către filiale (sunt aduse pe piaţa ţării gazdă), firmele de pe piaţa internă observă acţiunile, abilităţile şi tehnologiile superioare ale firmelor străine şi fac eforturi pentru a le imita sau achiziţiona cu scopul de a-şi menţine competitivitatea.
De asemenea, se mai pot întâlni şi cazuri în care angajaţii din filialele multinaţionalelor instruiţi de către acestea îşi deschid propriile companii sau se mută la firmele interne. Astfel, se consideră că firmele multinaţionale produc efecte pozitive asupra celor interne prin intermediul concurenţei, acestea din urmă fiind forţate să-şi mărească eficienţa (productivitatea), şi, în cele mai multe cazuri, adoptă noile tehnologii. Acest transfer de tehnologii, abilităţi manageriale şi de marketing superioare către firmele locale este privit ca o externalitate importantă legată de productivitate, iar cercetătorii demonstrează faptul că aceste efecte indirecte sunt cele mai importante motive de atragere a investitorilor străini datorită dorinţei statelor în curs de dezvoltare de a implementa progresul tehnologic la nivelul economiei sau al anumitor industrii.
Literatura de specialitate face referire şi la anumite efecte negative legate de productivitate, atunci când prezenţa firmelor străine pe piaţă cauzează reducerea productivităţii firmelor interne. Aceasta se întâmplă mai ales atunci când firmele străine produc pentru piaţa locală. Afectând echilibrul pieţei din ţara gazdă, intrarea companiilor străine pe piaţă poate forţa firmele interne să producă mai puţin, ceea ce ar conduce la creşterea costurilor medii şi, prin urmare, la reducerea productivităţii.
Revenirea la poziţia iniţială pe piaţă sau creşterea cotei de piaţă depinde în mare măsură de încorporarea progresului tehnologic care favorizează creşterea productivităţii. Acesta se mai numeşte şi efectul de „furt de piaţă”. Astfel, competiţia făcută de firmele străine poate avea atât efecte favorabile, cât şi defavorabile asupra productivităţii firmelor interne, iar aceasta depinde de condiţiile economice din ţara gazdă şi de caracteristicile ISD.
O altă clasificare împarte efectele produse de ISD către alte firme în efecte orizontale şi efecte verticale.
Efecte orizontale (intra – industrie) (horizontal spillovers):
- pozitive: difuzie de tehnologie în interiorul sectorului industrial prin:
– realocarea locurilor de muncă;
– proces de imitare;
– intrarea firmelor internaţionale specializate în servicii conexe (de exemplu, firme de contabilitate, audit etc.)
- negative: competiţie sau efectul de „furt de piaţă” (market/bussiness stealing effect).
Efecte verticale (între industrii) (vertical spillovers) (organizarea lanţurilor verticale de ofertă):
– lanţuri în amonte: firmele locale sunt ofertanţi de input-uri pentru cele străine (efect pozitiv datorită creşterii cererii de input-uri pentru firmele locale, putând conduce la o reducere a costurilor medii);
– lanţuri în aval: firmele străine sunt ofertanţi de input-uri pentru firmele locale (este de asemenea un efect pozitiv prin care companiile străine pot determina progresul tehnologic al ofertanţilor lor interni prin asistenţă tehnică şi suport).
Efectele pozitive ale atragerii de investiţii străine directe pentru ţările gazdă în curs de dezvoltare se manifestă, mai pe larg, prin următoarele caracteristici:
a). Crearea de locuri de muncă
Investiţiile străine directe determină crearea de noi locuri de muncă în ţările în care se localizează, dar nu trebuie neglijat nici aspectul menţinerii numărului de locuri de muncă existent care, în absenţa ISD nu ar putea fi menţinut. Numărul de locuri de muncă create de investitorii străini reprezintă un indicator uşor de urmărit căruia i se acordă o atenţie foarte mare de către guvernele ţărilor receptoare şi de către mass-media.
Din punctul de vedere al efectelor pe termen lung asupra creşterii economice, nu numărul de locuri de muncă este important, ci tipurile de locuri de muncă create, tipurile de cunoştinţe organizatorice şi de management transferate de către investitorul străin, tipurile de relaţii de piaţă pe care le dobândeşte personalul local de la investitorul străin.
b). Creşterea investiţiilor de capital în economia respectivă
În numeroase cazuri, pieţele locale de capital nu au suficiente resurse pentru a acoperi nevoile de capital determinate de proiecte importante. De asemenea, accesul la valuta necesară pentru achiziţionarea de echipamente şi tehnologii nu este întotdeauna posibil. Investiţiile străine directe rezolvă aceste probleme deoarece reprezintă o sursă directă de capital străin. Investitorii străini au acces la sursele externe de capital. Ei nu se confruntă cu constrângerile determinate de dezvoltarea insuficientă a pieţelor locale de capital sau de lipsa capacităţii ţării gazdă de a genera încasări în valută din exporturi.
c). Creşterea veniturilor la bugetul statului
Investiţiile străine directe înseamnă apariţia unor noi contribuabili în economie. Chiar şi în cazul în care investitorii beneficiază de anumite stimulente fiscale, încasările la bugetul statului cresc ca urmare a creşterii veniturilor din impozitele pe salarii, determinate fie de crearea de noi locuri de muncă, fie de menţinerea locurilor de muncă existente, dar cu salarii mai mari. Totodată, în cazul ISD orientate spre export, are loc şi o creştere a intrărilor în valută în ţara receptoare, ca urmare a activităţii acestora.
d). Accesul la tehnologii moderne
În raport cu investitorul străin, firmele gazdă utilizează, cel mai adesea, echipamente şi tehnologii uzate fizic şi moral care determină o productivitate redusă şi conduc la realizarea unor produse de nivel calitativ inferior. Acest aspect reduce capacitatea firmelor locale de a concura pe piaţa internaţională şi, implicit, de a încasa valută din export. Investiţiile străine directe rezolvă această problemă prin faptul că investitorul va aduce tehnologii avansate, know-how şi tehnici de producţie moderne. Totodată, această infuzie de tehnologie poate avea şi efecte de antrenare în economia respectivă prin stimularea inovării locale sau difuzarea tehnologiilor moderne şi în alte firme decât cele în care s-a realizat investiţia iniţială.
e). Accesul la management modern
Investitorul străin întotdeauna aduce cu sine un sistem managerial modern, asigurând un transfer al acestuia către personalul local.
f). Stimularea investiţiilor interne
Investiţiile străine directe pot conduce la o creştere a investiţiilor locale datorită faptului că firmele naţionale pot deveni furnizori ai investitorului străin, pot dobândi acces la canalele de distribuţie ale acestora sau pot fi stimulaţi să investească pentru a face faţă concurenţei determinate de prezenţa investitorului străin.
g). Acces la pieţe de desface şi creşterea exporturilor
Investitorii străini aduc, implicit, o dată cu investiţia, şi accesul la canale de distribuţie şi experienţă privind vânzările pe piaţa mondială. Posibilităţile de creştere a încasărilor din exporturi vor putea astfel să se materializeze fără a implica costuri foarte mari. Multe ţări în curs de dezvoltare au reuşit să îşi crească nivelul exporturilor prin atragerea de investiţii străine directe şi, astfel, să-şi sporească încasările în valute convertibile. Totodată, prezenţa pe o piaţă a firmelor exportatoare cu capital străin a condus şi la un efect de antrenare şi stimulare a exporturilor pentru firmele locale. Aici se cuvine să sugerăm necesitatea implicării statului în selecţia şi atragerea acelor investitori orientaţi către piaţa externă.
h). Creşterea nivelului de pregătire a forţei de muncă
Investitorii străini desfăşoară activităţi care, de regulă, presupun o calificare ridicată a forţei de muncă. Prin urmare, ei acordă o mare atenţie creşterii nivelului de pregătire a propriului personal. Avantajul acestei activităţi se regăseşte pe termen îndelungat pentru ţara gazdă deoarece, pe măsură ce angajaţii acestor firme se reorientează spre alte sectoare de activitate sau îşi încep afaceri pe cont propriu, are loc o difuzare a cunoştinţelor astfel dobândite în întreaga economie a ţării receptoare.
i). Sprijinirea privatizării şi restructurării
Anumite tipuri de privatizare necesită volume mari de capital şi capacitatea de a realiza analize economice complexe. Investitorii străini pot contribui în acest sens, nu numai prin posibilitatea lor de a mobiliza sume mari de bani pentru cumpărarea unei întreprinderi, ci şi prin posibilitatea de a face investiţii ulterioare şi de a eficientiza rapid întreprinderea privatizată. Totuşi, participarea investitorilor străini la privatizarea poate determina, pe lângă efectele favorabile menţionate, şi reduceri substanţiale ale numărului locurilor de muncă în întreprinderile privatizate. Acest aspect trebuie însă privit în contextul avantajelor pe termen lung determinate de asigurarea viabilităţii şi competitivităţii întreprinderii vizate.
j). Creşterea eficienţei şi competitivităţii firmelor locale
Prezenţa firmelor deţinute de investitorii străini pe o piaţă determină pentru firmele locale posibilitatea de a deveni furnizori ai acestora, posibilitatea de a avea acces la tehnologii noi şi de a-şi diversifica propria producţie. Dar, în acelaşi timp, le pot face să fie confruntate cu o concurenţă nouă, la un nivel calitativ ridicat. În toate aceste cazuri firmele locale vor fi nevoite să-şi ridice nivelul calitativ al produselor şi al managementului, cu efecte pozitive în ceea ce priveşte competitivitatea pe termen mediu şi lung.
Ceea ce trebuie subliniat este faptul că investiţiile străine directe nu conduc în mod obligatoriu la rezultatele benefice menţionate mai sus. În marea lor majoritate ISD au produs efecte benefice, dar există şi cazuri în care acest tip de investiţii a adus daune statelor gazdă prin efectele negative create. Astfel de efecte cu caracter nefast pot fi:
- Creşterea şomajului datorită restructurării întreprinderilor privatizate cu scopul eficientizării rapide a activităţii;
- Creşterea importurilor, reflectată negativ asupra soldului balanţei comerciale. Se datorează importului de maşini şi utilaje finanţat de investitorul străin, fără de care implementarea investiţiei nu ar fi posibilă
- Impact negativ asupra bugetului, datorat facilităţilor fiscale acordate investitorilor străini, care are ca efect imediat reducerea veniturilor bugetare;
- Creşterea numărului şomerilor ca urmare a privatizării şi restructurării întreprinderilor de stat generează cheltuieli suplimentare la bugetul de stat, întrucât forţa de muncă disponibilizată de sectoarele restructurate nu este imediat absorbită de activităţile aflate în dezvoltare.
Aceste efecte nedorite sunt urmare a mai multor factori. Investitorii străini pot specula sistemul legislativ insuficient dezvoltat al ţărilor în curs de dezvoltare, profitând de golurile legislative cu privire la investiţiile străine directe. De asemenea, efectele negative asupra economiei statelor receptoare pot fi urmarea neimplicării statului gazdă prin politici în favoarea susţinerii propriilor firme şi selectarea acelor investiţii străine convenabile pentru economie, care aduc tehnologii, antrenează firmele locale în activitatea de producţie şi au producţia orientată preponderent spre export.
