Ca orişicare alt contract, contractul de franchising produce efecte ce rezultă din încheierea contractului – drepturile şi obligaţiile părţilor, efecte ce rezultă din executarea contractului şi efecte ale executării necorespunzătoare sau neexecutării contractului.
3.1. Efectele ce rezultă din încheierea contractului. Efectele principale ce rezultă din încheierea contractului de franchising sunt drepturile şi obligaţiile părţilor. Pornind de la aceasta constatăm, că în contractul de franchising franchiserul are următoarele obligaţii:
– Să pună la dispoziţia franchiseeului bunuri incorporale, drepturi, mărci de producţie, modele, aranjamente, decoraţii, concepte asupra aprovizionării, desfacecrii, organizării, precum şi alte date sau cunoştinţe. Drept rezultat al faptului, că franchiserul nu asigură franchiseeul cu informaţia deplină, precum şi cu materialele şi mostrele necesare, acesta duce răspundere pentru necalitatea produsului, precum şi pentru pierderile sau daunele care au survenit drept rezultat al acecstei necalităţi.
– Să asigure protejarea programului comun de prestare a serviciilor şi de fabricare a bunurilor de intervenţiile terţelor persoane. în acest sens, la constatarea cărorva intervenţii, de natură să lezeze calitatea produsului sau serviciului, modul şi procedura de fabricare a produsului şi prestare a serviciului, să ducă la pierderea sau divulgarea informaţiei despre tehnologia fabricării produsului sau prestării serviciului etc, chiar dacă franchiseeul nu cunoaşte despre aceasta, franchiserul întreprinde toate măsurile menite să preântâmpine aceste intervenţii. în cazurile de necesitate, franchiserul implică şi franchiseeul în realizarea măsurilor de preântâmpinare a asemenea intervenţii.
– Să asigure îndrumarea, informarea şi perfecţionarea profesională a franchiseeului. Existenţa acestei obligaţii reiese din însăşi necesitatea asigurării calităţii produsului sau serviciului întru excluderea diferenţei de calitate între produsul fabricat sau serviciul prestat de franchiser şi produsul fabricat sau serviciul prestat de franchisee. Instruirea şi pregătirea profesională, îndrumarea şi informarea este realizată de către franchiser prin includerea în procesul de producţie la obiectele franchiseeului a specialiştilor angajaţi ai franchiserului, care chiar în procesul de producţie asigură instruirea personalului franchiseeului. Deasemenea, angajaţii franchiseeului pot trece stagierea sau instruirea la obiectivele de producţie a franchiserului. în fine părţile pot realiza orice formă existentă şi efectivă de instruire şi schimb de informaţie. în acest sens, la încheierea contractului părţile stabilesc programul de instruire, graficul şi tematica cursurilor sau ciclelor de instruire etc, acestea constituind parte integrantă a contractului.
– Să pună la dispoziţia franchiseeului nu doar informaţia genuni cărea a fost stipulat în contract, dar şi acele categorii de informaţii, care sunt obiectiv necesare franchiseeului. Aceste informaţii pot privi atât unele neajunsuri în ce priveşte tehnologia fabricării produsului, dar despre care la momentul încheierii contractului nu se ştia, cât şi despre limitările în comercializarea produsului sau prestarea serviciilor, dictate de actele emise de autorităţile publicee sau dictate de careva împrejurări de ordin obiectiv. Aceste categorii de informaţii, precum şi altele cu caracter de urenţă se pun la dispoziţia franchiseeului Me către franchiser, fără a mai realiza procedura obişnuită de modificare a contractului, dar în termenii rezonabili. Lipsa sau întârzierea furnizării informaţiei menţionate mai sus, duce la posibilitatea răspunderii franchiserului pentru daunele suportate de franchisee sau de terţi, în legătură cu utilizarea bunurilor sau serviciilor.
La rândul său franchiseeul este obligat:
- a) de a achita plata pentru franchiză;
- b) de a utiliza programul de prestare a franchizei în mod activ şi cu deligenţa unui bun întreprinzător; Utilizarea programului de prestare a franchizei în mod activ şi cu deligenţa unui bun întreprinzător presupune atât buna credinţă în executarea contractului, cât şi corectitudinea în realizarea activităţii de producere a bunurilor sau de prestare a serviciilor în raport cu alţi parteneri, precum şi cu clienţii. Pornind de la faptul, că orice greşeală comisă în activitatea sa de către franchisee poate aduce leziune mărcii franchiserului, franchisee este obligat să excludă orice activităţi efectul cărora ar duce atingere reputaţiei şi mărcii, iar mai mult decât atât el este obligat să înlăture, cu sau fără ajutorul franchiserului, orice influenţă a terţelor de natură să aducă la asemenea urmări.
- c) de a procura bunurile şi serviciile prin franchiser sau prin intermediul unei persoane desemnate de acesta dacă măsura respectivă are legătură nemijlocită cu scopul contractului. Obligaţia de procurare a bunurilor şi serviciilor prin franchiser sau prin intermediul unei persoane desemnate de acesta, dacă măsura respectivă are legătură nemijlocită cu scopul contractului, constituie o obligaţie specifică menită să apere atât interesele franchiserului în ce priveşte posibilitatea acestuia de a ţine sub control procesul de producere a bunurilor sau de prestare a serviciilor, cât şi să asigure dezvoltarea relaţiilor franchiseeului cu partenerii franchiserului. Totodată, legislatorul nu stabileşte un caracter imperativ acestei obligaţii. Astfel, atunci când părţile la contract nu au stabilit obligaţia franchiseeului de a procura materia primă de la furnizorii franchiserului sau de la persoanele desemnate de acesta, franchiseeul este în drept să determine desinestătător persoanele care vor asigura activitatea de producere cu materie primă. Uneori, însă, deşi în contract nu este stipulată obligaţia franchiseeului de a procura bunuri şi servicii prin franchiser sau prin intermediul unei persoane desemnate de acesta, totuşi această obligaţie poate să aparţină franchiseeului reieşind din scopul încheierii contractului. Astfel, când realizarea acordului de încheiere a franchizei a fost condiţionat ded faptul că franchiseeul va procura bunurile de la frranchiser sau de la persoana indicată de el sau când este destul de evident, că în lipsa acestei condiţii franchiserul nu ar fi încheiat acest contract, precum şi în alte cazuri care pot releva acest fapt.
d)De informare reciprocă şi cea de confidenţialitate. împrejurările în care părţile urmează a se informa reciproc sunt acelea ce ţin de impactul din partea terţilor, constatat în procesul activităţii, calitatea necorespunzătoare a bunurilor produse de părţi sau calitatea necorespunzătoare a materiei prime folosite de acesteia, schimbările în tehnologia şi procesul de producere a bunurilor sau prestare a serviciilor etc. Deşi contractul de franchising trebuie să prevadă anumite procedee, termene şi condiţii de transmitere a asemenea informaţie, totuşi legislatorul stabileşte, că această furnizare de informaţie trebuie să aibă loc pe baza principiului bunei-credinţe. Astfel, pornind de la interesul comun, părţile urmează a se informa în termene rezonabile şi să asigure accesul deplin a celeilalte părţi la informaţia transmisă. Această informaţie trebuie să fie cât mai accesibilă pentru părţi, veridică şi oportună. Obligaţia de confidenţialitate presupune, că părţile nu vor divulga informaţia legată de program, de tehnologiile de producere a bunurilor şi prestare a serviciilor, precum şi alte informaţii de care sau făcut cunoscut părţile în procesul de executare a contractului. în acest sens în categoria informaţiei confidenţiale intră atât cea care constituie secret comercial, cât şi cea căreia părţile i-a conferit asemenea titlu. Este important de reţinut faptul, că obligaţia de confidenţialitate aparţine părţilor şi după încetarea contractului de franchising, iar în unele cazuri, chiar şi în cazul în care contractul nu a fost încheiat, iar această informaţie s-a făcut cunoscută părţilor la etapa negocierii contractului ulterior neîncheiat sau decorat nul. In acest sens, părţile pot stabili anumite limite în timp după încetarea contractului, pe durata căruia partea contractantă este obligată să asigure confidenţialitatea informaţiei.
- e) Obligaţia de concurenţă loială. încheierea contractului de franchising presupune posibilitatea părţilor la contract, pe durata executării acestuia de a face cunoscut cu întreaga stare a lucrurilor la partener. Astfel fiecare din părţi poate afla laturile slabe ale activităţii partenerului său în contractul de franchising. Şi dacă pe durata executării contractului există obligaţii reciproce, executarea cărora are menirea de a înlătura momentele negative sau neajunsurile părţii la contract, atunci după încetarea contractului aceste cunoştinţe despre fostul partener pot fi eventual utilizate în defavoarea acestuia. Cel mai mult la acest capitol poate fi afectat anume franchiserul. în acest sens, legislatorul a stabilit obligaţia de concurenţă loială a părţilor la contractul de franchising, chiar şi după încetarea contractului. Concurenţa loială presupune posibilitatea părţilor de a activa pe aceiaşi piaţă, fabricarea aceluiaşi gen de produse, prestarea aceloraşi servicii, dar în aşa fel încât aceasta să nu dăuneze fostului partener. Legea nr. 906-XII privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei din 29.01.1992 stabileşte limitele concurenţei loiale. Pe lângă cele menţionate în legea susnumită, franchiseeul are obligaţia de a garanta concurenţa loială prin respectarea unor cerinţe suplimentare, cum ar fi, spre exemplu, excluderea inducerii în eroare a clienţilor prin răspândirea unor informaţii despre diferenţa de calitate între bunurile ce le produce şi bunurile produse de fostul partener, argumentând cu faptul că a stat în raporturi contractuale cu acesta.
În cazul în care se constată o concurenţă neloială legată de informaţia cunoscută pe parcursul executării contractului de franchising, prin decizia autorităţii de stat privind dezvoltarea concurenţei şi limitarea activităţii monopoliste (conform Legii nr. 906-XII privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei) sau instanţa de judecată este în drept să pună interdicţie de concurenţă pe plan local pe o perioadă nu mai mare de un an. Este necesar de menţionat, că acesta interdicţie poate fi pusă doar franchiseeului. Atunci, când concurenţa neloială se constată din partea franchiserului, se aplică măsurile prevăzute de legislaţia ce reglementează concurenţa neloială. Atunci când în condiţiile legii s-a pus interdicţia de concurenţă, iar drept rezultat la aceasta fostului franchisee i se pereclitează activitatea profesională, franchiserul sau persoana cointeresată îi acordă compensaţie financiară corespunzătoare. Prin pereclitare a activităţii profesionale se are în vedere pierderea capacităţii de lucru a întreprinderii, pierderea clienţilor sau partenerilor de afaceri, impunerea penalităţilor de întârziere, sistarea procesului de producţie etc. Prin compensaţie financiară înţelegem acea despăgubire care ar echivala cu pierderile reale suportate de către franchisee drept rezultat a punerii interdicţiei de concurenţăţ, precum şi veniturile ratate drept rezultat la aceasta. Este necesar de menţionat faptul, că aceste compesaţii financiare se achită indiferent de faptul din ce motiv şi din a cui iniţiativă a fost încetată executarea contractului. Deasemenea este necesar de ţinut cont de faptul, că obligaţia de compensare stă pe sama persoanei interesate de punerea interdicţiei, care poate fi atât franchiserul, cât şi un eventual partener al acestuia într-un alt contract de franchising.
3.2. Efectele ce rezultă din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului de franchising. Efectele principale ce pot rezulta din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului de franchising este posibilitatea părţilor de a cere, după caz:
- a) rezilierea contractului cu sau fără despăgubirea daunelor cauzare;
- b) obligarea părţii la executarea forţată a obligaţiei sale contractuale cu sau fără despăgubirea daunelor cauzate;
Ca rezultat a rezilierii contractului, franchiserul devine proprietar al tuturor bunurilor produse de către franchisee.
3.3. Încetarea contractului de franchising. Contractul de franchising încetează odată cu:
– expirarea termenului contractului;
– rezilierea contractului;
– realizarea scopului franchisingului, dacă contractul a fost încheiat pe termen nedeterminat;
– la încetarea uneia din părţi de la contract.
