După cum este stabilit în condiţiile articolului 1333 Cod civil, părţile la încheierea contractului de tranzacţie soluţionează litigiul apărut, fără a mai fi necesară desfăşurarea unui proces civil, sau opresc procesul civil, sau înlătură dificultăţile avute loc în legătură cu executarea hotărârii instanţei de judecată. în toate cazurile prin încheierea contractului de tranzacţie se consideră că părţile au dat soluţie litigiului, iar un eventual proces este inutil. Prin urmare, dacă una din părţile la contract înaintează cerere de chemare în judecată, unde obiectul litigiului îl formează obiectul contractului de tranzacţie, atunci instanţa de judecată va refuza examinarea cauzei pe temei că tranzacţia încheiată are puterea lucrului judecat, chiar şi dacă eventuala hotărâre judecătorească ar fi formulat o altă soluţie decât cea care-i stipulată în contractul de tranzacţie. Partea care a înaintat cerere de chemare în judecată este în drept să pretindă la examinarea judecătorească doar a celei părţi a litigiului care nu şi-a găsit oglindire în textul contractului de tranzacţie.
Prin urmare, efectul principal al încheierii contractului de tranzacţie este soluţionarea litigiului pe o cale extrajudiciară, care are drept efect, după caz, evitarea sau încetarea procesului, precum şi soluţionarea unor chestiuni ce privesc executarea unei hotărâri judecătoreşti în vigoare.
