Contractul individual de muncă este obligatoriu între părţi în virtutea principiului înscris în art. 969 Cod civil potrivit căruia “convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”.
Aşa fiind părţile nu se pot sustrage de la obligativitatea contractului legal încheiat, ci ele trebuie să-şi execute întocmai obligaţiile lor: salariatul să presteze munca iar patronul , în principal, să plătească munca.
În virtutea obligaţiei, fiecare parte este îndreptăţită, ca titulară a drepturilor dobândite prin contract, să pretindă celeilalte părţi satisfacerea acstor drepturi47.
Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncã dintre angajator si salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncã şi al contractelor individuale de muncã.Salariatii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmãreşte renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovitã de nulitate.
Salariatul are, în principal, urmãtoarele drepturi stabilite prin art. 39 al codului muncii: dreptul la salarizare pentru munca depusã;dreptul la repaus zilnic şi sãptãmânal;dreptul la concediu de odihnã anual;dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;dreptul la demnitate în muncã;dreptul la securitate şi sãnãtate în muncã;dreptul la acces la formarea profesionalã;dreptul la informare şi consultare;dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de muncã si a mediului de muncã;dreptul la protecţie în caz de concediere;dreptul la negociere colectivã şi individualã;dreptul de a participa la acţiuni colective; dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat; alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective demuncă aplicabile.
Conform al. 2 al aceluiaşi articol salariatului îi revin, în principal, urmãtoarele obligaţii: obligația de a realiza norma de muncã sau, dupã caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului;obligaţia de a respecta disciplina muncii;obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncã aplicabil, precum şi în contractul individual de muncã;obligaţia de fidelitate fatã de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;obligaţia de a respecta mãsurile de securitate şi sãnãtate a muncii în unitate;obligaţia de a respecta secretul de serviciu.
Art. 40 al. 1 din Codul muncii stabileşte şi drepturile angajatorului: sã stabileascã organizarea şi funcţionarea unitãţii; sã stabileascã atribuţiile corespunzãtoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii şi/sau condiţiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură de activitate aplicabil; sã dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitãţii lor; sã exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu; sã constate sãvârşirea abaterilor disciplinare şi sã aplice sancţiunile corespunzãtoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncã aplicabil şi regulamentului intern; să stabilească obiectivele de performanță individuală.
Angajatorului îi revin, în principal, urmãtoarele obligaţii (Art.40, al 2, Codul Muncii ): sã informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncã şi asupra elementelor care privesc desfãșurarea relaţiilor de muncã;sã asigure permanent condiţiile tehnice si organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncã si condițiile corespunzãtoare de muncã;sã acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncã aplicabil şi din contractele individuale de muncã;sã comunice periodic salariaţilor situaţia economicã şi financiarã a unitãţii. Periodicitatea comunicărilor se stabileşte prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă aplicabil;sã se consulte cu sindicatul sau, dupã caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinta deciziilor susceptibile sã afecteze substantial drepturile si interesele acestora;sã plãteascã toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi sã reţinã şi sã vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii; sã înfiinţeze registrul general de evidenţã a salariaţilor şi sã opereze înregistrãrile prevãzute de lege;sã elibereze, la cerere, toate documentele care atestã calitatea de salariat a solicitantului;sã asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor.
