Jurisdictia este susceptibila de a fi clasificata dupa mai multe criterii. Aceste criterii se refera la prezenta intereselor contrarii la materia supusa judecatii, la întinderea atributiilor si la normalor juridice sau principiile aplicabile.
- Jurisdictia contencioasa si jurisdictia gratioasa sau voluntara
Este una dintre cele mai importante clasificari ale jurisdictiei. O atare clasificare este facuta implicit de Codul de procedura civila printr-o reglementare aparte a materiei procedurii necontencioase.
Jurisdictia contencioasa reprezinta principala componenta a activitatii desfasurate de organele judiciare.
În trecut, dupa înfiintarea notariatelor de stat, un numar important de atributii ce traditional apartineau jurisdictiei gratioase au fost trecute în competenta organelor notariale.
Notarii publici pastreaza si în noua reglementare o serie din atributiile necontencioase, cum sunt cele specifice procedurii succesoriale notariale.
Pe de alta parte, se constata si amplificare a tributiilor necontencioase conferite prin lege instantelor judecatoresti. Intra în aceasta categorie procedura privind înregistrarea partidelor politice, precum si unele atributii de publicitate mobiliara si imobiliara.
- Jurisdictia civila, penala, administrativa si constitutionala
Criteriul distinctiv al acestei diviziuni este materia supusa judecatii. Jurisdictia civila si penala este competenta acelorasi organe judiciare. Deosebirea dintre ele estedeterminata de natura diferita a cauzelor supuse judecatii: jurisdictia civila are ca obiect o pretentie civila iar jurisdictia penala o fapta cu caracter penal.
Restabilirea ordinii de drept se realizeaza în mod diferit în cele doua procese: prin constrîngerea patrimoniala a debitorului, respectiv prin mijlocirea executarii silite, în materie civila si prin mijlocirea executarii silite, în materie civila si prin aplicarea de pedepse, în materie penala. Pe de alta parte, evidentiem ca actinea penala apartine statului, în timp ce actiunea civila revine, de regula, titularului unui drept subiectiv sau unui interes legitim (persoana fizica sau juridica).
Exista deosebiri între cele doua jurisdictii si în legatura cu incidenta unor principii diferite în materiile supuse judecatii. Asemanarile si deosebirile dintre jurisdictia civila si penala deriva din natura raporturilor juridice deduse în judecata.
O componenta importanta a jurisdictiei o constituie conteinciosul administrativ. Jurisdictia administrativa se realizeaza în prezent, în Romania, tot de instantele judecatoresti de drept comun, chiar daca competenta si procedura urmeaza si unele reguli specifice, înfiintarea imitenta a tribunalelor administrative va conduce la crearea unei veritabile jurisdictii administrative.
Jurisdictia constitutionala se realizeaza printr-un organ specializat al statului-Curtea Constitutionala- care, în sistem legislatiei romane, nu face parte din structura organelor judiciare propriu-zise. Ea are ca scop exercitarea unui control asupra constitutionalitatii legilor (art.146 din Constitutie). În majoritatea tarilor europene controlul constitutionalitatii legilor se exercita prin organe specializate (Spania, Portugalia, Italia, Germania, Austria, Rusia, Polonia).
- Jurisdictia de drept comun si jurisdictia speciala
Distinctia dintre jurisdictia de drept comun si jurisdictia speciala se întemeiaza pe amplitudinea atributiilor conferite diferitelor autoritati judiciare.
Jurisdictia de drept comun (ordinara) are atributii ce se rasfrîng asupra tuturor cauzelor civile. Din sfera jurisdictiei de drept comun pot fi suatrase anumite cauze doar în temeiul unei dispozitii legale exprese. Jurisdictia speciala are o sfera de actiune limitata. Ea se întinde doar cauzelor ce-i sunt atribuite în baza unei legi speciale.
Exista un interes nu doar teoretic, ci si practic în delimitarea jurisdictiei ordinare de jurisdictiile speciale. Subliniem în aceasta privinta urmatoarele note distinctive:
– jurisdictia de drept comun se caracterizeaza prin plenitudine de atributii. În schimb, jurisdictiile speciale au o competenta limitata la cazurile si materiile expres determinate de lege;
– jurisdictia de drept comun realizeaza atît judecata, cît si functia executionala. Jurisdictiile speciale nu includ, de regula, si a ctivitatea executionala;
– jurisdictia de drept comun se caracterizeaza printr-o procedura complexa, reglementata de Codul de procedura civila; jurisdictiile speciale beneficiaza de o procedura simplificata, dar care se completeaza cu regulile dreptului comun în materie;
– jurisdictia de drept comun include în sfera sa si regulile procedurii necontencioase, jurisdictiile speciale nu au o atare competenta.
O ultima precizare ce se impune este aceea ca jurisdictiile speciale sunt distincte de jurisdictiile extraodinare. Jurisdictiile extraodinare sunt acelea create expres de lege în scopul solutionarii unei cauze concrete sau privind o anumita persoana. Ele au un caracter discriminatoriu si pot conduce la o judecata arbitrara, contrara principiilor de drept, fiind determinata adeseori de considerente de ordin politic sau de oportunitate. De aceea, art.126 alin 5 din Constitutie interzice înfiintarea de instante extraodinare.
- Jurisdictia de drept si jurisdictia în echitate
Dupa regulile aplicabile litigiului supus judecatii se distinge în literatura de specialitate si între jurisdictia de drept si jurisdictia în echitate.
Jurisdictia de drept se caracterizeaza prin preexistenta unor reglementari juridice pe care judecatorul trebuie sa le aplice în activitatea sa.
Functia judecatorului este fundamental diferita în cadrul celor doua jurisdictii. În cazul jurisdictiei de drept, judecatorul aplica legi preexistente, functia de elaborare a actelor normative apartinînd autoritatii legislative. Dimpotriva, în cazul jurisdictiei în echitate, judecatorul aplica reguli de echitate ce sunt si o creatie a jurisprudentei.
În opinia unor autori se considera chir ca judecatorul creeaza dreptul; crearea dreptului si aplicarea sa la un caz concret are loc în acelasi moment (al judecatii).
