Saltul calitativ de la societatea organizată pe baza democraţiei militare la societatea organizată politic(stat) a fost determinat în mod dialectic de o serie de transformări economice şi sociale, pe care le-a suferit societatea geto-dacă.
Pe plan economic, sunt progresele realizate în timpul vârstei a II-a a fierului, care a dus la creşterea productivităţii muncii, la creşterea producţiei şi schimbului de mărfuri, ceea ce a determinat intensificarea comerţului şi a circulaţiei monetare.
Pe plan social, asistăm la o adâncă stratificare socială, care este oglindită şi arheologic în descoperirile unor morminte cu un bogat inventar în obiectele de podoabă, care contrastau cu locuinţele sărăcăcioase ale marii majorități a poporului. Apariţia celor 2 clase reclamă crearea statului ca un instrument destinat să asigure supremaţia clasei dominante. Aristocrația era desemnată prin termenii tarabostes sau pileati, iar oamenii simpli, săraci, erau denumiți comati.
Sunt întrunite cele 2 criterii pe baza cărora distingem între societatea gentilică şi societatea statală:
- criteriul stratificării sociale
- criteriul teritorial (apartenența individului la comunitate se realizează în funcţie de teritoriul locuit, nu în funcție de criteriul afinității-rudeniei de sânge). Acest lucru desemnează faptul că vechile obști gentilice organizate pe criteriul rudeniei sunt înlocuite cu obști sătești sau teritoriale, constituite pe criteriul teritorial.
Stratificarea socială s-a realizat şi pe fondul deposedării de pământ a obştilor gentilice şi formarea marilor latifundii, aparţinând aristocraţiei gentilico-tribale. În acest context apare statul ca un instrument în mâna clasei dominante, utilizat pentru a ţine în ascultare marea masă a populaţiei.
Alături de factorii determinanţi, care sunt de ordin intern, a existat o serie de factori externi, care, deşi nu au determinat în sens dialectic, au favorizat, au grăbit formarea statului geto-dac.
- În primul rând este vorba de slăbirea puterilor celţilor în luptele cu romanii.
- În al doilea rând este vorba de perioada expansiunii romane, expansiune economică, militară, care a dus la atingerea de către romani a limesului dunărean. Statul roman a cucerit Grecia, Macedonia, precum și litoralul dobrogean al Pontului Euxin, ajungând la Dunăre și stabilindu-şi limesul pe linia Dunării.
Statul geto-dac s-a constituit de-a lungul domniei regelui Burebista(care a fost ajutat in demersul său de Marele Preot Deceneu), despre care Strabon afirma că a pus capăt războiului care îi diviza şi slăbea pe daci şi i-a făcut pe aceştia să asculte de poruncile sale, întemeind o mare stăpânire, de a cărei putere se temeau toţi vecinii, inclusiv romanii aflaţi în primul proces de expansiune militară.
Burebista a realizat o serie de reforme în direcţia consolidării statului şi anume:
- reforma politică, constând în supunerea tuturor triburilor geto-dace, prin negocieri sau prin forța armelor, întemeind o mare stăpânire de care, spun autorii antici, se temeau inclusiv romanii.
- reforma religioasă, realizată cu ajutorul Marelui Preot Deceneu, constând în unificarea credinţelor disparate ale triburilor geto-dace într-un sistem politeist unic.
- reforma administrativă, care constă în mutarea centrului puterii geto-dacilor din Câmpia Munteană în zona Munţilor Orăştie(interiorul arcului carpatic) unde a fost întemeiată capitala noului stat, Sarmizegetusa, şi unde a fost edificat un întreg sistem de aşezări fortificate.
Informaţiile pe care ni le-a transmis Strabon, legate de domnia lui Burebista, sunt completate de cele conţinute într-o inscripţie aflată la mormântul lui Aponion (de la Dionisos), în care se arată că Burebista ajunsese cel mai mare stăpânitor al ţinutului de dincolo şi de dincoace de Dunăre.
