Moţiunile sunt propuneri făcute unei adunări deliberante de către unul sau mai mulţi membrii ai acesteia. Pentru iniţierea ei este nevoie de cel puţin o pătrime din numărul senatorilor sau de cel puţin 50 de deputaţi, care trebuie să-şi motiveze acţiunea. Un parlamentar nu poate semna mai multe moţiuni.
Delegarea legislativă este modalitatea prin care Parlamentul poate abilita Guvernul, printr-o lege specifică, să emită ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legii organice. Această are loc de obicei în perioadă în care Parlamentul nu este în sesiune.
Funcţia de control a Parlamentului are un caracter plenar, diferenţiat şi complex, cuprinzând toate activităţile desfăşurate pe bază dispoziţiilor Constituţiei şi a legilor şi se înfăptuieşte de ambele Camere.Funcţia de control se realizează prin următoarele modalităţi:
– consultarea prealabilă a Parlamentului are loc în 2 situaţii, înainte de dizolvarea de către Preşedintele României a Parlamentului, atunci când acesta nu a acordat votul de încredere Guvernului, în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură iar cea de-a două modalitate, înainte că Preşedintele să ceară poporului să-şi exprime prin referendum voinţa cu privire la problemele de interes naţional.
– încuviinţarea unor măsuri luate de executiv cum sunt starea de asediu sau cea de urgenţă în ţara sau în unele localităţi, care trebui
– dreptul de a cere urmărirea penală a mambrilor Guvernului pentru faptele sale aparţine Preşedintelui, Camerei Deputaţilor şi Senatului, cazurile de răspundere regle-mentandu-se prin legea răspunderii ministeriale. Trimiterea în judecată în faţă Curţii Supreme de Justiţie, are că efect suspendarea din funcţie a membrilor Guvernului.
– suspendarea din funcţie a Preşedintelui României poate fi hotărâtă de cele 2 Camere, în şedinţa comună, cu votul majorităţii, în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei. De asemenea, Parlamentul, în şedinţa comună, are posibilitatea că să pună sub acuzare pe Preşedintele României pentru faptele de înaltă trădare, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. Competenţă de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie, iar Preşedintele este demis după o hotărâre definitivă.
Funcţia de alegere, avizare, numire şi revocare a unor persoane exprimă un drept al Parlamentului de a instituţionaliza, pe bază dispoziţiilor constituţionale, celelalte autorităţi statale.
Parlamentul investeşte prin votul sau de încredere Guvernul. Fiecare Cameră numeşte câte 3 membrii în Curtea Constituţională. Senatul numeşte Avocatul Poporului.Cele 2 Camere, în şedinţa comună, aleg magistraţii care alcătuiesc Consiliul Suprem al Magistraturii, numeşte membrii Curţii de Conturi şi pe directorul SRI, la propunerea Preşedintelui României.
Funcţia de direcţionare a politicii externe se concretizează în stabilirea cadrului şi obiectivelor principaleale statului român pe plan extern.Principalele atribuţii sunt:
– ratificarea şi denunţarea unor tratate internaţionale.
– declararea stării de asediu.
– suspendarea şi încetarea ostilităţilor militare.
– adoptarea de mesaje, declaraţii, moţiuni cu caracter politic referitoare la unele probleme de politică externă.
Funcţia de organizare internă şi de funcţionare este proprie fiecărei Camere şi se concretizează în principal prin adoptarea regulamentelor proprii şi regulamentului pentru desfăşurarea şedinţelor comune.
