În comparaţie cu alte ţări cu parlamente bicamerale, diferenţa dintre atributele celor două camere este mică, o lege trebuind să fie votată de ambele camere pentru a fi promulgată. În articolul 75, Constituţia României defineşte situaţiile în care Camera Deputaţilor este prima cameră sesizată, şi astfel cea care are decizia finală în caz de divergenţe. Senatul este prima cameră sesizată în toate celelalte situaţii. Proiectele de legi şi propunerile legislative se supun spre dezbaterea primei camere sesizate, care trebuie să se pronunţe într-un termen de 45 de zile (60 de zile în cazuri speciale) altfel proiectul este considerat adoptat. După adoptarea sau respingerea proiectului sau a propunerii legislative, cealaltă Cameră decide definitiv, iar dacă aceasta este de acord, propunerea este adoptată, altfel este rolul primei camere sesizate de a da o decizie definitivă.
Parlamentul împreună cu Guvernul au şi dreptul de iniţiativă legislativă. De asemenea, o propunere legislativă poate fi înaintată şi de către un grup de minim 100.000 de persoane cu drept de vot din cel puţin un sfert din judeţele ţării.
Şedinţele celor două camere se desfăşoară separat, articolul 65 din Constituţia României definind situaţiile în care au loc şedinţe comune.
Biroul propune ordinea de zi a fiecarei şedinte, sarcinile fiecărui membru al comisiei şi în general, orice alte măsuri pentru organizarea bunului mers al activităţii comisiei.
Preşedintele comisiei conduce şedinţele, poate propune participarea la lucrări şi a altor persoane din afara ei, are acces la lucrările altor comisii, asigură reprezentarea comisiei în rapoartele cu Biroul Permanent şi celelalte comisii.
Şedinţele comisiilor, la a căror lucrări participarea parlamentarilor este obligatorie, nu sunt publice.
Membrii Guvernului au acces la lucrările comisiilor, iar când solicitarea vine din partea acestora, prezenţa lor este obligatorie.
