- Noţiune.
Furtul reprezintă, potrivit alin. 1 al art. 208 Cod penal, “luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept”.
De asemenea, furtul constă, potrivit alin. final din art. 208 Cod penal, în “luarea, în condiţiile alin. 1 al textului, a unui vehicul, în scopul de a-l folosi pe nedrept”.
- Obiectul juridic special.
Infracţiunea de furt are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la posesia şi detenţia asupra bunurilor mobile.
Legiuitorul ocroteşte astfel atât dreptul de proprietate când bunul mobil se afla în posesia proprietarului sau, cât şi posesia şi detenţia bunului.
- Obiectul material.
Infracţiunea de furt are ca obiect material bunul mobil, aflat în posesia sau detenţia altuia, asupra căruia se exercită acţiunea de luare.
Bun mobil este orice bun care poate fi deplasat, transportat dintr-un loc în altul, fără a-şi modifica valoarea. Bunul mobil poate fi animat sau neanimat. Sunt bunuri animate animalele şi păsările domestice, precum şi vieţuitoarele care trăiesc în stare naturală, dar se pot afla în stăpânirea unei persoane.
Pot constitui obiect material al furtului arborii, recoltele, după ce au fost desprinse de sol, precum şi fructele, după ce au fost desprinse de tulpini.
Legea asimilează bunului mobil, în cazul furtului, şi orice energie care are valoare economică (art. 208 alin. 2 Cod penal).
De asemenea, legea asimilează bunului mobil şi înscrisurile (art. 208 alin. 2 Cod penal).
Bunul mobil, pentru a putea constitui obiect material al furtului, trebuie să se afle, în al doilea rând, în posesia sau detenţia altcuiva decât a făptuitorului, în momentul săvârşirii faptei.
- Subiectul.
Infracţiunea de furt poate fi săvârşită de orice persoană.
De regulă, făptuitorul nu are un drept asupra bunului pe care îl ia din posesia sau detenţia altuia. El poate fi însă chiar proprietarul bunului pe care îl sustrage din posesia sau detenţia altuia.
Participaţia penală este posibilă sub forma complicităţii şi instigării. Dacă fapta este săvârşită de mai multe persoane împreună furtul este calificat, potrivit art. 209 lit. a Cod penal.
- Latura obiectivă.
Infracţiunea de furt se realizează din punct de vedere obiectiv prin acţiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detenţia altuia fără consimţământul acestuia.
A lua înseamnă a sustrage, a scoate un bun din sfera de stăpânire a persoanei în posesia sau detenţia căreia se află şi trecerea sa în sfera de stăpânire a făptuitorului.
Fapta poate fi săvârşită în orice mod şi prin orice mijloace, cu excepţia violenţei sau a ameninţării, deoarece, într-un asemenea caz, fapta constituie tâlhărie, precum şi cu excepţia acelor mijloace care, potrivit art. 209 Cod penal, califică furtul (efracţia, escaladarea etc.).
Nu interesează nici locul sau timpul săvârşirii furtului, afară de cazul când săvârşirea faptei în anumite condiţii de loc sau timp califică furtul (săvârşirea faptei într-un loc public, în timpul nopţii etc.).
- Latura subiectivă.
Infracţiunea de furt se săvârşeşte cu intenţie directă.
În mod excepţional poate exista şi o intenţie indirectă atunci când bunul furat ar conţine în el un alt bun, a cărui eventuală prezenţă făptuitorul a putut-o prevedea, acceptând rezultatul eventual al acţiunii sale.
Pentru realizarea laturii subiective a infracţiunii fapta trebuie săvârşită în scopul însuşirii pe nedrept sau, în cazul alin. 4 al folosirii pe nedrept.
- Tentativa şi consumarea.
Tentativa furtului este pedepsită de lege (art. 222 Cod penal).
Infracţiunea de furt se consumă în momentul trecerii bunului sustras în stăpânirea făptuitorului.
- Sancţiunea.
Furtul se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.
