Publicat în

Infracţiunile referitoare la viaţa sexuală reglementate în Noul Cod Penal

Codul penal actual pedepsește violul asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani cu închisoarea de la 10 la 25 de ani, dar proiectul noului Cod penal prevede pentru aceasta fapta pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani. 

Jurisprudența ultimilor ani este constantă în a sancționa cu pedepse echivalente maximului special (de 20 de ani) faptele de viol comise asupra minorilor, astfel încât o scădere drastică  a limitelor de sancționare nu se justifică.

Potrivit noului Cod penal, indiferent daca violul ar fi comis în grup de doua, trei sau mai multe persoane împreuna, actiunea penala se va pune în miscare numai la plângerea prealabila a persoanei vatamate. Astfel, daca victima nu depune plângere împotriva violatorilor, ei nu pot fi urmariti penal. Iar daca victima a depus plângere, o poate retrage oricând înainte de condamnarea definitiva a infractorilor, astfel ca aceștia nu vor mai fi condamnați.

În ceea ce privește infracțiunea de agresiune sexuală, aceasta va fi incidentă în cazul altor acte de natură sexuală decât cele prevăzute de art. 216, cu alte cuvinte acte care nu presupun penetrare sau act sexual oral (acte de masturbare etc.), savarsite sub imperiul constrangerii sau al starilor asimilate acesteia. 

In cazul in care astfel de acte sunt comise in aceeasi imprejurare cu infractiunea de viol asa cum este ea reglementata de art. 216, nu se va retine un concurs de infractiuni, ci o singura incadrare, aceea de viol.

Criteriul de distinctie intre viol si agresiunea sexuala sub aspectul elementului material se regaseste si in cazul urmatoarelor doua infractiuni – actul sexual cu un minor si respectiv coruperea sexuala de minori. Astfel, daca actul presupune penetrare sau act sexual oral, vom fi in prezenta actului sexual cu un minor, iar daca este vorba de alte acte de natura sexuala fapta se va incadra ca si corupere de minori.

În privinta varstei minorului, s-a considerat, la fel ca in alte legislatii europene (a se vedea § 174, respectiv § 176 C. pen. german), ca trebuie diferentiata varsta subiectului pasiv dupa cum este vorba de protectia integritatii sexuale a minorului in raporturile cu un major sau cu alt minor. Astfel, in privinta actului sexual comis de un major cu un minor s-a pastrat limita actuala de varsta (15 ani), fiind diferentiata si sanctiunea in raport de varsta minorului, dupa cum acesta a implinit sau nu 13 ani.

In privinta actelor sexuale intre minori, acestea raman in afara domeniului de incidenta al legii penale, solutie in acord cu prevederile Conventiei de la Lanzarote din 2007. 

Raspunzand obligatiei asumate prin semnarea acestei conventii a fost reglementata si infractiunea de racolare a minorilor in scopuri sexuale (art. 220).

Coruperea sexuala de minori a fost completata cu noi ipoteze – alin.(4), prin preluarea, cu unele reformulari, a unei parti a textelor existente în Legea nr. 196/2003.

Ar trebui  incriminată infracțiunea de „Incest”, constând în „raportul sexual între rude în linie directă sau între frați şi surori” deoarece nu există  argumente pertinente pentru dezincriminarea acesteia.

Libertatea sexuală  trebuie să  cunoască  limitări dacă  aceasta pune în pericol sănătatea speciei sau bazele morale ale familiei şi societății, în general.

Pe de altă  parte, jurisprudența dovedeşte comiterea unor asemenea fapte în mod frecvent (lucru acceptat implicit de legiuitor atunci când a incriminat violul asupra unui minor, rudă  directă), iar consimțământul, fie între majori, fie între minori, nu este de natură să justifice comiterea faptei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *