- Noţiune.
Potrivit art. 254 Cod penal, constituie infracţiunea de “luare de mită” “fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri”.
Prin Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, s-au adus unele modificări în structura şi conţinutul acestei infracţiuni.
- Obiectul juridic special.
Luarea de mită are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu.
- Obiectul material.
Infracţiunea de luare de mită poate avea obiect material, dacă acţiunea făptuitorului priveşte în mod direct un bun.
- Subiectul.
Subiect al infracţiunii de luare de mită nu poate fi decât un funcţionar public sau un alt funcţionar. Potrivit art. 8 din Legea nr. 78/2000, subiect al infracţiunii de luare de mită poate fi şi un manager, director, administrator sau cenzor al vreunei societăţi comerciale, companii, societăţi naţionale ori regii autonome sau al altor agenţi economici.
Participaţia penală este posibilă sub toate formele. În privinţa coautoratului, pentru existenţa acestuia este necesar ca făptuitorul să aibă calitatea specială cerută de lege autorului. Instigator sau complice poate fi orice persoană.
- Latura obiectivă.
Luarea de mită se poate realiza, sub aspectul elementului material, fie printr-o acţiune, fie printr-o inacţiune. Acţiunea poate consta în pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin făptuitorului, ori în acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar inacţiunea constă în nerespingerea de către acesta a unei asemenea promisiuni.
A pretinde ceva înseamnă a cere ceva. Pentru a realiza conţinutul infracţiunii nu este necesar ca pretenţia formulată de făptuitor să fie satisfăcută.
A primi ceva înseamnă a lua efectiv ceva în posesie.
A accepta o promisiune înseamnă a-şi exprima acordul cu privire la promisiunea făcută de cineva.
Oricare dintre aceste acţiuni şi inacţiunii trebuie să aibă ca obiect bani sau alte foloase. Noţiunea de “foloase” include orice avantaj de natură patrimonială. Banii sau celelalte foloase la care se referă acţiunea sau inacţiunea făptuitorului trebuie să fie necuvenite, adică făptuitorul să nu fie îndreptăţit a le pretinde sau primi. În acelaşi timp, banii sau foloasele trebuie să fie pretinse, primite etc. cu titlu de contraprestaţie pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
Acţiunea sau inacţiunea făptuitorului trebuie să fie anterioară sau concomitentă îndeplinirii, neîndeplinirii etc. actului pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc. făptuitorul pretinde sau primeşte bani sau foloase.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc. funcţionarul pretinde, primeşte etc. bani sau foloase să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale acestuia, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu.
- Latura subiectivă.
Infracţiunea de luare de mită se săvârşeşte cu intenţie directă.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca, în momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii incriminate, făptuitorul să fi urmărit scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau de a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau de a efectua un act contrar acestor îndatoriri.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de luare de mită poate fi săvârşită şi în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale, ori al unui dinte membrii acesteia sau pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor comerciale internaţionale.
- Consumarea.
Tentativa infracţiunii de luare de mită nu este pedepsită de lege.
Infracţiunea se consumă în momentul săvârşirii acţiunii sau a inacţiunii incriminante, adică în momentul pretinderii sau primirii banilor sau foloaselor necuvenite ori în momentul în care făptuitorul acceptă sau nu respinge promisiunea unor asemenea foloase.
- Sancţiunea.
Luarea de mită se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
9. Forme agravate.
Potrivit alin. 2 din art. 254 Cod penal, luarea de mită este mai gravă dacă fapta a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control. Pedeapsa este, în acest caz, închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Prin art. 7 alin. 1 din legea nr. 78/2000, modalitatea mai gravă a infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. 2, a fost extinsă şi la cazurile în care infracţiunea de luare de mită a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor.
Infracţiunea este mai gravă conform art. 9 din Legea nr. 78/2000, când a fost săvârşită şi în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale, ori al unui dinte membrii acesteia sau pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor comerciale internaţionale. În acest caz, maximul pedepsei se majorează cu 5 ani.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului în bani (art. 254 alin. 3).
