Politica socială a comunităţii europene a debutat odată cu tratatul de constituire a acesteia, în 1957 cu Tratatul de la Roma pune bazele politicii sociale prin articolele sale referitoare la libera circulaţie a muncitorilor şi la libertatea de stabilire a acestora, în contextul creării pieţei comune. Tot prin acest tratat a fost prevăzută şi crearea Fondul Social European, instrumental de finanţare a politicii sociale şi cel mai vechi dintre fondurile structurale. Pasul următor a fost constituit de adoptarea Actului Unic European Anul 1989 constituie un moment important al construcţiei sociale europene prin adoptarea primului document programatic al politicii sociale – Carta Socială, ce stabileşte drepturile sociale fundamentale
Olanda. Sistemul olandez este bazat pe principiul responsabilităţii commune a angajatului, patronilor, organizaţia, scopul fiind menţinerea şi întărirea autosuficienţei indivizilor, baza fiind prevenirea ignoranţei şi aliajului şi a lipsei de locuinţă.
Suedia. Reforma sistemului de pensii cu cele mai multe nivelui, fondurile de rezervă 5 la număr unde fiecare îş alege, sistemul tehnologiilor informaţionale.
Germania. Dezvoltarea fondului de pensii unde fiecare pensioner virează contribuiţia de sine stătător. Sistemul german de securitate socială se sprijină pe 5 piloni şi oferă protecţie contra principalelor riscuri din viaţă şi a urmărilor acestora :
– asigurarea obligatorie de şomaj garantează o securitate în caz de pierdere a locului de muncă
– asigurarea obligatorie de bătrâneţe(pensii) pentru acoperirea riscului de bătrâneţe a contribuabililor şi intervine în caz de incapacitate de muncă şi de deces pentru protectia urmasilor
– asigurarea obligatorie de boală veghează la păstrarea stării de sănătate şi restabilirea acesteia, precum şi la atenuarea consecinţelor bolii
– asigurarea obligatorie contra accidentelor asigură readaptarea profesională în caz de accidente de muncă
– asigurarea socială obligatorie contra riscului de dependenţă garantează un sprijin financiar persoanelor care necesită îngrijiri de lungă durată
În Germania, asigurările sociale sunt în principal finanţate prin contribuţiile salariaţilor şi angajaţilor, în principiu în părţi egale. Angajatorul reţine contribuţiile din salariul brut al angajaţilor şi le virează la diversele fonduri de asigurări în numele acestora. El plăteşte şi partea sa direct la fondurile de asigurări.
