În contextul celor spuse mai sus, totuşi, am putea vorbi despre o răspundere civilă contractuală în condiţiile generale stabilite de legislaţie. Astfel, într-un contract debitorul poate încălca prevederile acestui contract prin cele trei forme – prin neexecutare, prin executare necorespunzătoare şi prin executare cu întârziere.
2.1. Prin executarea cu întârziere a obligaţiilor contractuale se înţelege faptul, că debitorul a executat în natură obligaţiile sale sau este gata să le execute după îndeplinirea termenului suspensiv stabilit în contract de către părţi.[1] În acest sens, în materie de răspundere contractuală, esenţial este acel fapt, că fie nerespectarea condiţiei cu privire la termen a dus la o daună, fie întârzierea a încălcat o prevedere contractuală ce priveşte obiectivul contractual. Este necesar de ţinut cont de faptul, că uneori, executarea cu întârziere poate avea efect de neexecutare a obligaţiilor contractuale. Acest fapt este foarte important, deoarece, deseori, neexecutarea în termenul stipulat a obligaţiei, duce la dispariţia necesităţii de a mai fi executată. Un exemplu ar servi cazul, când întârzierea executării obligaţiei de îndeplinire a lucrărilor de întărire a digurilor, devine neexecutare a acesteia, dacă după curgerea termenului, digurile au fost deteriorate în virtutea cărorva calamităţi naturale.
2.2. Neexecutarea obligaţiei, ca şi în cazul întârzierii executării obligaţiei, priveşte situaţia în care în termen nu s-a executat obligaţia, însă comparativ cu prima, debitorul nu a executat în natură obligaţiile sale sau nu este gata să le execute după îndeplinirea termenului suspensiv stabilit în contract de către părţi.
2.3. Executarea necorespunzătoare a obligaţiei de către debitor, constă în executarea în termen a obligaţiei, însă cu nerespectarea condiţiilor de calitate a executării. Astfel, această formă de încălcare a prevederilor contractuală este cea mai frecventă.
[1] L. Pop, «Drept civil. Teoria generală a obligaţiiloro, Iaşi, 1994, pag. 330
