Notă introductivă

Disciplina OOND in calitate de obiect de studiu are o serie de organe numite doctrinar OOND ce fac parte din mecanismul statului ca instantele judecatoresti, organele procuraturii, organele politiei precum si alte organe publice cum ar fi avocatura, arbitrajul, procuratura, notariatul, aceste organe sunt create cu autorizarea statului insa nu fac parte din mecanismul acestuia. Obiectul de studiu dupa volum este impartit in : sens general si sens nemijlocit. Obiectul general include studierea premiselor politico – juridice ale apariţiei si evolutiei organelor statelor si care au scop

distinctrespectareanormelorjuridice.Obiectul de studiu il constituie totalitatea normelor juridice din diferite ramuri ale dreptului precum si normele de drept ce nu tin de o anumita ramura de drept si care reglementeaza organizarea, structura si direcţiile principale de activitate a organelor de stat. Obiectul nemijlocit a disciplinei studiaza normele juridice care reglementeaza modul de formare si structura diferitor organe precum si a normelor ce stabilesc competenta generala a acestor organe. Disciplina OOND are un obiect de studiu inter-ramural datorita diversitatii normelor juridice. OOND are drept scop studierea unor elemente ale mecanismului statului si el este o continuare a cursului de TGD si dr. constitutional.

Disciplina OOND include 2 parti: partea generala si partea speciala. Partea generala se refera la problemele privind corelatia notiunilor:legalitate, ordine legala, ordine publica, stat de drept. Precum si la sistemul, definitia si clasificarea OOND, activitatea de ocrotire a normelor de drept si formele ei; interactiunea normelor, legatura acestora cu alte organe; obiectul, scopul si izvoarele disciplinei. Partea speciala include studierea tuturor organelor, normelor precum si a fiecarui organ in parte .Sistemul OOND cuprinde: dispoziţii generale; justitia si principiile ei democratice; organizarea judecatoreasca si organizarea justitiei; instantele judecatoresti; administrarea judecatoreasca si organele chemate sa asigure realizarea politicii de stat in sfera justitiei; procuratura; organele de urmarire penala; organele politienesti; avocatura; arbitrajul; notariatul; avocatul parlamentar; organizatiile nestatale. La rindul sau izvoarele sunt clasificate dupa caracterul si continutul lor in :

Iz. legislative, interpretative si doctrinale. Iz. legislative sunt actele juridice, normative care reglementeaza organizarea instantelor judecatoresti, a procuraturii, avocaturii, notariatului, precum si celelalte organe de drept. Organele legislative la rindul sau se clasifica in: legi si acte normative subordonate legii. Iz. interpretative sunt hotaririle curtii constitutionale privind interpretarea unor prevederi ale constitutiei sau privind constitutionalitatea legilor ce reglementeaza organizarea si activitatea oond. Iz. doctrinale sunt acele lucrari de continut, opiniile savanţilor juristi privind unele probleme istorice precum si politico – juridice ale organizaţiei si activitatii OOND.

l. Notariatul generalizare

Notar – (în limba latină notarius – funcţionar, secretar) – jurist, special autorizat pentru a efectua acte notariale. Dreptul a atins o înflorire specială în Roma Antică. Era nevoie de persoane special autorizate, care ajutau cetăţenii Romei să elaboreze plângeri, contracte, proiecte de afaceri şi le scriau prin caractere speciale. Acesta a fost prototipul notarilor moderni. Organele notariale şi oficiile de stat sau non- guvernamentale sunt necesare pentru asigurarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor, instituţiilor şi întreprinderilor de stat. Activitatea acestora este reglementată de legislaţia în vigoare şi actele normative de stat.

Notariatul în Republica Moldova – este o instituţie de drept public, autorizat să asigure în conformitate cu legea protecţia drepturilor şi intereselor legitime a persoanelor şi a statului prin elaborarea actelor notariale în numele Republicii Moldova. Notariatul activează conform Constituţiei Republicii Moldova, legii în vigoare, altor acte normative, precum şi altor tratate internaţionale, în care una din părţi este Republica Moldova.

În funcţie de caracterul public al notariatului, Ministerul Justiţiei pune în aplicare regulamentul conform legislaţiei şi organizarea activităţii notariale. Activitatea notarială se efectuează prin elaborarea actelor notariale şi acordarea consultaţiilor notariale de către notari şi alte persoane autorizate prin lege, scopul cărora este de a asigura drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor.

Funcţia de notar nu presupune în sine vreo autoritate. Notarul legalizează sau confirmă doar drepturi sau fapte incontestabile, care au valoare juridică în baza documentelor prezentate. Se ocupă de perfectarea cererilor şi documentelor, legalizează copii şi extrase ale documentelor, acordă consultaţii clienţilor în legătură cu elaborarea actelor notariale.

Activitatea notarială se efectuează în condiţii egale pentru toate persoanele cu respectarea imparţialităţii.

Dreptul la exercitarea la profesia de notar are persoana care corespunde următoarelor exigenţe:

Să fie cetăţean al R. M. cu domiciliul pe teritoriul ei;
Să dispună de capacitate deplină de exerciţiu;
Să fie licenţiată în drept;
Să efectueze stagiul de 1 an la un notar şi să promoveze concursul pentru suplinirea locurilor vacante de notar anunţat de Ministerul Justiţiei;
Să posede limba de stat;
Să nu aibă antecedente penale nestinse;
Să aibă o reputaţie ireproşabilă.

Activitatea notarială din vechime a fost considera- tă una dintre cele mai importante şi cele mai dificile profesii juridice, fiind apreciată la rangurile cele mai înalte, din aceste considerente pregătirea candidatu- lui la funcţia de notar necesita precum şi necesită în prezent o pregătire specializată la un nivel înalt. Îna- inte de a trece nemijlocit la reglementarea legislativă şi doctrinară al pregătirii notariale adică la modul de organizare a stagiului viitorilor notari în Republica Moldova şi alte ţări, am dori să facem o paralelă cu reglementările legislaţiei anterioare ale Republicii Moldova.

Legea cu privire la notariat din anul 19972 susţinea iniţial că notarii trebuie să treacă examenul de calificare, însă ulterior odată cu modificările introduse pe data de 12 februarie 1998, nu numai notarii, dar şi specialiştii Ministerului Justiţiei al Republicii Moldo- va (RM) aveau şansa de a primi licenţa fără a susţine examenele de calificare. Alte modificări care au intervenit pe data de 29 iulie 1999, Uniunea Notarilor a primit împuternicirea de a decide soarta persoanelor care pot fi eliberate de efectuarea stagierii, persoanele care aveau un stagiu în domeniul juridic nu mai pu- ţin de 10 ani. În acest fel s-a făcut un pas principial, Ministerul Justiţiei al RM elibera licenţa iar Uniunea Notarilor stabilea criteriile de eliberare a licenţei pen- tru notari.3 Condiţiile înaintate de Legea nr. 1153-XV din 11.04.1997, care urmau a fi întrunite de candidat pentru obţinerea licenţei de notar erau: cetăţenia Re- publicii Moldova şi domiciliul permanent pe teritoriul Republicii Moldova, prezenţa capacităţii de exerciţiu al drepturilor civile, cu toate că legislatorul nu înainta şi nici nu înaintează cerinţe faţă de vârsta candidatu- lui (legislaţia altor state reglementează aceste cerinţe şi anume în Polonia vârsta de admitere este de 26 de ani4), prezenţa studiilor juridice superioare, prezenţa vechimii în muncă de cel puţin doi ani în organele notariale ori au îndeplinit funcţia de notar stagiar, în cazul

judecătorilor, procurorilor, avocaţilor, ancheta- torilor cu vechimea în funcţia respectivă de cel puţin zece ani puteau fi scutiţi de stagiere de către Consiliul Uniunii Notarilor de comun acord cu Ministerul Justi- ţiei, pe o perioadă nu mai mică de şase luni, cunoaşte- rea limbii de stat, susţinerea examenului calificativ în faţa Comisiei de Calificare creată pe lîngă Ministerul Justiţiei, lipsa antecedentelor penale, dispunerea de licenţă.

Activitatea notarială este o activitate de autoritate şi interes public care asigură, în condiţiile legii, constatarea raporturilor juridice nelitigioase, exerciţiul şi ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor.

Activitatea notarială se înfăptuieşte din numele statului de către notari prin acţiuni şi acte notariale.

În scopul realizării drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor notarul oferă consultaţii juridice referitoare la întocmirea actelor notariale, colectează, la solicitarea acestora de la autorităţile publice, alte întreprinderi şi organizaţii informaţia necesară pentru îndeplinirea actelor notariale, întreprinde măsuri în vederea împăcării părţilor, efectuării calculelor, realizează alte acţiuni în conformitate cu prezenta lege.

În cazurile prevăzute de lege, unele acte notariale pot fi îndeplinite de către alte persoane abilitate.

Activitatea notarului se bazează pe următoarele principii:

a) legalitate;

b) independenţă şi imparţialitate;

c) onestitate, diligenţă şi obiectivitate;

d) competenţă şi deontologie profesională;

e) autoadministrare.

Notarul este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea cu vinovăţie a atribuţiilor sale profesionale. Solicitarea reparării prejudiciului cauzat se examinează de către instanţa judecătorească.

Termenul de prescripţie pentru repararea prejudiciului cauzat constituie 3 ani din momentul când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său, dar nu poate depăşi 10 ani din momentul cauzării prejudiciului.

Statul nu poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat persoanelor de către notari. Notarul răspunde cu întreg patrimoniul său pentru prejudiciul cauzat intenţionat prin exercitarea activităţii sale. În cazul în care prejudiciul este mai mare decît patrimoniul personal al notarului, acesta se recuperează suplimentar din contul casei de asigurări constituită în acest scop în cadrul Camerei Notariale. Prejudiciul cauzat în urma întocmirii actului notarial, obiectul căreia poate fi evaluat se determină în funcţie de preţul indicat în contract, valoarea bunului, tranzacţiei, care a servit drept bază pentru calcularea şi plata notarială, cu excepţia cazului în care instanţa de judecată nu hotărăşte altfel, dar nu mai puţin. Prejudiciul cauzat în urma întocmirii actului notarial, obiectul căruia nu este susceptibil de evaluat se determină de instanţa de judecată.

2. Organizarea activităţii notarului

Notarul este obligat să activeze în teritoriul de activitate pentru care a promovat concursul pentru suplinirea locurilor vacante de notar.

Ministrul justiţiei poate dispune prin ordin extinderea competenţei teritoriale a unui notar din teritoriul învecinat pe o durată de maximum 6 luni, în următoarele cazuri:

a) absenţei temporare a notarului de la birou, dacă pe teritoriul unde îşi desfăşoară acesta activitatea nu este un alt notar;

b) existenţei unui loc vacant de notar într-un teritoriu determinat, în cazul în care în respectivul teritoriu nu îşi desfăşoară activitatea un alt notar;

c) existenţei unui volum mare al solicitărilor de întocmire a actelor notariale într-un teritoriu determinant.

Cu acordul notarului, Ministrul Justiţiei poate dispune prin ordin extinderea competenţei teritoriale pentru cazurile prevăzute la alin. (2) pe o perioadă mai mare de 6 luni, dar care nu poate depăşi un an.

(7) Pentru evidenţa lucrărilor de secretariat, notarul dispune de un sigiliu pentru corespondenţa de intrare şi ieşire de formă dreptunghiulară care este utilizat de către notar, salariaţii notarului şi notarul stagiar.

(8) Actele notariale pot fi întocmite de către notar pe blanchete speciale de strictă evidenţă, în condiţiile legii.

Notarul dispune de un sigiliu de configuraţie rotundă cu imaginea stemei de stat plasată pe centru, în jurul căreia se inscripţionează cuvintele „Republica Moldova”, „Notar”, „numele şi prenumele notarului”, „numărul licenţei”. Sigiliul se confecţionează după un model unic, aprobat de Ministerul Justiţiei în baza extrasului din Registrul de stat al notarilor eliberat la cererea de învestire cu atribuţii a notarului. Notarul aplică sigiliul personal şi exclusiv pe actele ce ţin de activitatea notarială. Sigiliul se păstrează într-un safeu securizat în incinta biroului notarial sub supravegherea şi pe răspunderea personală a notarului.În cazul pierderii sau a furtului sigiliului, notarul este obligat imediat să comunice acest fapt autorităţilor competente şi Ministerului Justiţiei.În cazul în care sigiliul este deteriorat sau sunt alte motive ce impun înlocuirea acestuia, acest lucru se efectuează doar cu informarea şi autorizarea Ministerului Justiţiei.

Confecţionarea, utilizarea, păstrarea şi predarea spre lichidare a sigiliului este atribuţia exclusivă a notarului care va suporta personal cheltuielile aferente, cu excepţiile prevăzute de lege.

Pentru evidenţa lucrărilor de secretariat, notarul dispune de un sigiliu pentru corespondenţa de intrare şi ieşire de formă dreptunghiulară care este utilizat de către notar, salariaţii notarului şi notarul stagiar.

Actele notariale pot fi întocmite de către notar pe blanchete speciale de strictă evidenţă, în condiţiile legii.

Actele notariale îndeplinite de notar în procesul desfăşurării activităţii notariale, care potrivit legislaţiei se supun păstrării, inclusiv actele în temeiul cărora acestea au fost îndeplinite, registrele activităţii notariale formează arhiva activităţii notariale care este proprietate a statului.Notarii sunt în drept să înfiinţeze depozite comune pentru păstrarea arhivei notariale.Notarul ţine arhiva activităţii notariale şi în formă electronică. În cazul încetării activităţii notariale sau schimbării teritoriului de activitate al notarului, arhiva notarială se transmite în temeiul ordinului Ministrului Justiţiei de notar, în termen de 1 lună, arhivei raionale sau municipale din teritoriul de activitate al notarului, conform actului de preluare-predare, cu anexarea Opisului documentelor transmise.

În cazul decesului notarului, imposibilităţii de a transmite personal arhiva notarială sau netransmiterii arhivei notariale, aceasta va fi transmisă arhivei raionale sau municipale în temeiul Ordinului Ministrului Justiţiei de către Comisia creată în acest scop din reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, Camerei Notariale, Serviciului municipal sau raional de arhivă. Transmiterea se va efectua în baza actului de preluare-predare, cu anexarea Opisului documentelor transmise, întocmit în 3 exemplare, care se va transmite fiecărui membru al Comisiei.Arhiva notarială poate fi transmisă arhivei raionale sau municipale şi în timpul activităţii notarului.

Ministrul Justiţiei va dispune transmiterea testamentelor, a dosarelor succesorale, precum şi a documentelor necesare pentru finisarea procedurilor notariale începute, altui notar din acelaşi teritoriu de activitate la propunerea Camerei Notariale.Termenele de păstrare a actelor notariale, modul de evidenţă, pregătire, păstrare şi predare a acestora se stabilesc de Ministrul Justiţiei, la propunerea Camerei Notariale.

Actele notariale, acordarea consultaţiilor notariale, redactarea proiectelor de documente şi alte acţiuni notariale, se efectuează contra plată.Pentru activitatea notarială se achită:

a) taxa de stat;

b) plata pentru activitatea notarială.

Cuantumul taxei de stat se stabileşte de lege, se încasează în mod obligatoriu şi se varsă la bugetul de stat cel târziu în ziua lucrătoare următoare celei în care a fost îndeplinit actul notarial. Mărimea plăţii pentru activitatea notarială se stabileşte în conformitate cu metodologia calculării plăţilor, stabilită de Guvern.Sumele băneşti prevăzute la alin. (2) se indică în mod obligatoriu în actul notarial îndeplinit şi în registrul actelor notariale. Din plata primită de notar pentru activitatea notarială se acoperă cheltuielile aferente exercitării activităţii profesionale, asigurării ei tehnico-materiale, locaţiunii şi întreţinerii biroului notarial, ţinerea arhivei activităţii notariale, plăţii pentru serviciile personalului auxiliar angajat, cotei de contribuţie obligatorie a notarului, sumei concediului anual, pentru contribuţiile de asigurări sociale de stat, şi de asigurări obligatorii de asistenţă medicală.

2.1 Organizarea notariatului în Republica Moldova

Problema organizării notariale în domeniul drep- tului notarial face subiectul unor numeroase inves- tigaţii ştiinţifice, întreprinse de specialiştii diferitor ţări atît din domeniul notarial, civil şi administra- tiv. Aspectele organizatorice ale activităţii notariale sînt reflectate atît în Constituţie şi legislaţia privind activitatea notarială în vigoare cît şi de autori ruşi ca: Романовская О.В., Романовский Г.Б., Репин В.С.; români: Leş Ioan, Hilsenrand, A., Rizeanu, D., Zirra; moldoveni: Chibac Gh., Constantinescu E., Bondarciuc O., Mocanu E., Pistriga V., precum şi francezi: Aubert Luc, Jeanne de Poulpiquet ş.a., cu toate acestea instituţia notariatului este în dezvol- tare permanentă lacunele legislative apasă asupra organizării şi activităţii notariale şi acest caz aceste lacune necesită a fi excluse atât din aspect legislativ cît şi din cel practic. Conform DEX-ului termenul de „organizare” conform interpretării gramaticale înseamnă „acţiune de a (se) organiza şi rezultatul ei”. Verbul „a or- ganiza” semnifică: ” a face ca un grup social, instituţie etc. Să funcţioneze sau să acţioneze organic (repartizînd însărcinările şi coordonîndu-le conform unui plan adecvat); a stabili şi a coordona mijloace- le tehnice, economice, administrative, astfel încît să permite executarea în condiţiile optime a unui proces.

În acest sens organizarea notarială include elementele structurale definitorii necesare pentru practicarea activităţii de notar, condiţiile şi rigorile impuse de legislaţia în vigoare pentru practicarea activităţii de notar, subiecţii care au dreptul la exer- citarea activităţii de notar, organele competente de reglementare şi control al activităţii notariale.

După modelul sovietic notariatele de stat au fost organizate ca organe administrative cu atribuţii spe- cifice procedurii necontencioase. Descentralizarea economică şi tranziţia spre o economie de piaţă a impus o nouă organizare notarială.

Notariatul a trecut prin diferite perioade, fiind impus de a se reorganiza în dependenţă de diferiţi 1 DEX, Dicţionar explicative al limbii române. Ediţia a II-a, Bu- cureşti: Univers Enciclopedie, 1998. – p.727.

factori: politici, sociali, economici. În anii 1997- 2003 în Republica Moldova a fost instituit notari- atul de tip latin, în prezent în acest sens, experţii internaţionali în domeniul notariatului au constatat o serie de discrepanţe între prevederile cadrului nor- mativ naţional şi cel internaţional, mai ales odată cu modificările legii cu privire la notariat din 2002: fiind introdus notariatul de stat, excluderii asocierii obligatorii ale notarilor şi introducerea taxei de stat, aceste modificări au fost criticate de asociaţiile in- ternaţionale ale notarilor.

Astfel în perioada 1997- 2003 organizarea nota- rială a fost structurată după cum urmează:

Ministerul Justiţiei;
Camera Notarială;
Camerele Notariale Teritoriale;
Notarul Privat.

Ulterior instituţia notariatului a suferit modificări şi în prezent avem doar Ministerul Justiţiei care se ocupă de promovarea politicii notariatului şi implementarea acestor politici în practică şi notarii publici.

Organizarea notarială în diferite state depinde în mare parte de forma organizatorică juridică al unui stat: stat federativ, stat unitar, monarhie. Миронов А.Н.,2 a structurat organizarea notarială rusească re- prezintînd sistema organelor şi persoanelor cu func- ţie de răspundere ce include:

Ministerul Justiţiei al FR;
Ministerele Justiţiei ale Republicilor ce fac par- te componentă ale FR;
Administrarea justiţiei subiecţilor FR; Camerele notariale;
Birourile notariale de stat;
Notarii privaţi;

Introducerea notariatului în diferite ţări a avut ca impact crearea stabilităţii în raporturile, care pre- zintă o importanţă pentru societate şi stat, facilitînd activitatea unor organe de stat ca: instanţele judecă- toreşti, oficiile cadastrale, departamentul tehnologii informaţionale, subdiviziunile acestuia, inclusiv ofi- ciile stării civile, prin executarea unor obligaţii, care le aparţineau înainte de a fi transmise către organele notariale. Notariatul este o instituţie care contribuie la prevenirea apariţiei eventualelor conflicte, apăra- rea drepturilor şi intereselor civile, asigurării exer- citării lor, ci nu prin executarea funcţiilor judiciare. Notariatul este o instituţie împuternicită să îndepli- nească anumite funcţii, ce aparţin statului. Statul a atribuit peroanelor ce desfăşoară activitate notarială să realizeze funcţiile în numele său. În acest context, notariatul este reprezentantul statului exercit- înd funcţia dată, deşi notarul nu intră în categoria organelor de stat, statul a impus rigori stricte pentru practicarea activităţii de notar.

Statul ocroteşte drepturile şi interesele cetăţeni- lor săi, conform art.16 din Constituţie: „respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primor- dială a statului, toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, lim- bă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială”. În conformitate cu Legea 1453/2002 art.2: „notariatul este o instituţie publi- că de drept, abilitată să asigure, în condiţiile legii, ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale persoa- nelor şi statului prin îndeplinirea de acte notariale în numele Republicii Moldova”. În virtutea prevederi- lor Constituţiei RM, puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exer- citarea prerogativelor ce le revin. Notariatul fiind o instituţie publică are tangenţe cu puterile statale, mai ales fiind abilitată în condiţiile legii să asigure drepturile şi obligaţiile cetăţenilor. Insitutuţia nota- riatului stă la mijloc acţionînd în numele statului şi apărînd interesele şi drepturile cetăţenilor.

Republica Moldova este un stat suveran şi inde- pendent, unitar şi indivizibil. În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei, orga- nizarea notarială este stabilită de către Ministerul Justiţiei.

În conformitate cu legislaţia în vigoare Ministe- rul Justiţiei are următoarele funcţii:

a) eliberează şi retrage licenţele pentru activita- tea notarială;

b) supraveghează şi efectuiază controlul activi- tăţii notariale şi al modului de întocmire a actelor notariale;

c) aprobă în condiţiile Legii cu privire la notariat, actele normative necesare pentru desfăşurarea activităţii notariale;

3. Camera Notarială

Camera Notarială este organul de autoadministrare al notarilor, de promovare şi apărare a intereselor colective ale acestora, precum şi un garant al independenţei notarilor şi al calităţii asistenţei notariale.

Camera Notarială funcţionează în condiţiile legii nr.69 din 14.08.2016 şi ale statutului său, aprobat de Adunarea Generală a Notarilor şi îi include pe toţi notarii care activează în Republica Moldova.

Camera Notarială este o organizaţie profesională, înfiinţată în temeiul prezentei legi, cu personalitate juridică, cu patrimoniu şi buget proprii.

Structura Camerei Notariale:

În cadrul Camerei Notariale se constituie şi funcţionează:

Consiliul Camerei Notariale;
Comisia de etică;
Comisia de cenzori;
Centrul naţional de administrare a registrelor actelor notariale;
redacţia Buletinului notarilor;
comisiile de specialitate ale Consiliului Camerei;
aparatul de specialitate şi cel administrativ.

Organele Camerei Notariale sînt:

Adunarea Generală a Notarilor;
Consiliul Camerei Notariale;
preşedintele Camerei Notariale;
secretarul general al Camerei Notariale;
Comisia de etică.

Competenţele Camerei Notariale:

În activitatea sa, Camera Notarială are următoarele competenţe:

colaborează cu autorităţile publice abilitate să stabilească şi să implementeze eficient politicile
implementează standardele profesionale
colaborează şi cooperează cu structuri internaţionale similare
creează condiţii pentru activitatea profesională a notarilor
organizează cursuri de instruire a notarilor;
supraveghează respectarea eticii profesionale
prezintă Ministerului Justiţiei opiniile sale în anumite domenii;
creează Fondul de credibilitate şi administrează activitatea acestuia;
organizează păstrarea arhivei notariale pe suport de hîrtie şi în format digital;
verifică dacă biroul notarului corespunde cerinţelor, înregistrează şi ţine evidenţa birourilor notariale;
are alte atribuţii prevăzute de lege.

4. Rolul şi funcţiile instituţiei notariatului în ocrotirea drepturilor civile ai persoanei

După cum am spus mai sus, profesia de notar este una dintre profesiile care are o istorie şi o importanţă majoră în sistemele de drept, mai ales că semnificaţia activităţii de notar diferă de la un sistem de drept la altul, de la o instituţie la alta. Importanţa notarului în apărarea drepturilor civile (patrimoniale sau nepatrimoniale)221 prin actele sale notarul asigură protejarea drepturilor persoanelor.

În lume există două grupuri mari de sisteme notariale, în cadrul cărora formele de organizare a notariatului se deosebesc în funcţie de făptul ce rol şi ce importanţă are notarul în sfera realizării drepturilor.

Primul grup este format din organele notariale din ţările cu sistem de drept anglo-saxon (Marea Britanic, SUA, Irlanda, Canada, Noua Zeelandă etc.), competente doar de legalizarea documentelor şi a semnăturilor. În instanţele de judecată din Marea Britanie documentul legalizat notarial nu are forţă probantă deplină şi este nevoie de reverificarea faptelor. Sursa de bază a dreptului în aceste ţări este precedentul judiciar, adică normele formulate de către judecători în hotărârile emise de ei. Funcţia de notar poate fi ocupată de orice persoană, studiile juridice nefiind obligatorii. Cerinţele formulate faţă de candidaţii la funcţia de notar, de obicei, sunt următoarele: posedarea studiilor superioare, capacitate de exerciţiu deplină şi lipsa antecedentelor penale nestinse.

Al doilea grup îl constituie organele notariale din ţările cu sistem de drept latin, mai precis state care au adoptat sistemul de drept romano- germanic. În acest sistem este recunoscută importanţa deosebită a probelor scrise, unde sunt fixate condiţiile juridice de încheiere a diferitelor tranzacţii. În acest caz pe primul plan sunt aduse normele şi principiile dreptului privite ca reguli de conduită ce corespund exigenţelor morale şi, în primul rând, justiţiei. Toate ţările cu sistem de drept romano-germanic au constituţii oficiale, ale căror norme au forţă juridică supremă. Constituţiile delimitează competenţa diferitelor autorităţi publice în sfera de creare a dreptului şi în conformitate cu această competenţă diferenţiază izvoarele de drept. Notarul se află în punctul unde se intersectează dreptul şi omul, nefiind judecător, care soluţionează conflictele dintre părţi sau dintre alţi subiecţi de drept. Notarul previne eventualele conflicte dintre părţi prin acordarea consultaţiilor, elaborând contracte în conformitate cu normele legislaţiei în vigoare, asigurând securitatea relaţiilor sociale, acţionând în calitate de pacificator.. Notarului i se încredinţează funcţia de elaborare şi asigurare a dovezilor. Viaţa socială va fi imposibilă, dacă persoanele private nu vor putea asigura în orice moment valabilitatea şi puterea juridică a acordurilor lor.

Notariatul din Republica Moldova tinde să-şi modifice structura sa pentru a se conforma standardelor europene. În acest scop legislatorul a iniţiat un şir de modificări operate în Legea nr. 1453/2002, unele având un caracter radical atât din punct de vedere legislativ, cât şi din punct de vedere practic. Activitatea notarială are un caracter de prevenire a încălcării drepturilor223 şi protejării intereselor legitime ale cetăţenilor şi organizaţiilor prin legalizarea drepturilor şi faptelor juridice incontestabile, certificarea actelor juridice, extraselor de pe ele, perfectarea altor acte notariale specificate în art. 35 din Legea nr. 1453/2002.

Organul notarial (în cazul dat notarul şi organul de tutelă şi curatelă) are o funcţie importantă pentru societatea noastră, în primul rând apără drepturile viitoarei generaţii, garantând corectitudinea adopţiei copiilor pe de o parte şi verificând consimţământul real al viitorilor părinţi de a adopta copilul lor pe de altă parte, cu atât mai mult cu cât în procesul adopţiei sunt posibile eventuale fraude.

Funcţiile notariale impun un caracter specific, care reflectă particularitatea procedurii notariale în domeniul circuitului civil. Particularităţile lor reies din caracterul public al activităţii notariale şi din particularităţile competenţei notarului, care activează în limitele jurisdicţiei civile nelitigioase. Conform opiniei cercetătorului ApryHOB B.H.: „Notarul îndeplineşte voinţa părţilor convenţiei, previne apariţia litigiilor de drept, care pot să apară în urma încheierii convenţiei . Funcţiile notarului pot fi delimitate în: 1) sociale – cele ce determina locul notariatului în sistemul de drept al Republicii Moldova, şi 2) de conţinutt – cele ce oglindesc caracterul activităţii notariale.

Delimitarea funcţiilor notariale oferă posibilitatea de a evidenţia locul notariatului în societatea contemporană: instituţie specifică de drept (funcţiile sociale ale notarialului) şi demonstrarea specificului activităţii acestei instituţii în raport cu participanţii la actele notariale (funcţiile de conţinut).

La categoria celor sociale sunt atribuite funcţiile: de realizare a dreptului; de prevenire şi profilaxie; de autentificare; de protecţie şi fiscală.

Funcţia de realizare a dreptului desemnează locul notariatului în sistemul de exercitare a drepturilor subiective şi de îndeplinire a obligaţiilor. Realizarea dreptului e posibilă prin executarea, utilizarea, respectarea şi aplicarea lui. Funcţia de realizare a dreptului se manifestă pe mai multe căi. În primul rând, prin asigurarea comportamentului licit al participanţilor la circuitul civil în raport cu care se efectuează acţiunea notarială. Notarul are obligaţia să asigure condiţiile juridice corespunzătoare în scop de realizare a drepturilor legale ale participanţilor la actul notarial. În al doilea rând, însuşi notarul execută, foloseşte şi respectă cerinţele normelor juridice în limitele prevederilor legislaţiei în vigoare. În al treilea rând, notarul, în unele situaţii, este subiectul activităţii de aplicare a dreptului atunci când i se acordă acest drept. Funcţia de prevenire şi profilaxie se manifestă prin caracterul preventiv al activităţii notariale şi apărarea persoanelor împotriva eventualelor fraude, atribuind actelor notariale un caracter neIitigios. Rolul preventiv al activităţii notariale apare atât prin întocmirea actelor notariale, cât şi prin refuzul de îndeplinire a lor. Activitatea judiciară şi cea notarială posedă o serie de caracteristici (inalienabilitate, independenţă) comune. Sistemul notarial dezvoltat este chemat să contribuie şi să ajute sistemul judiciar prin evitarea litigiilor începând de la etapa de stabilire a voinţei părţilor şi până la încheierea contractelor; să înlesnească procesul de examinare a litigiilor şi a procesului probatoriu în instanţa de judecată, întrucât actele notariale au o putere probatore deosebită, asumându-şi acţiunile judiciar- civile cu caracter neliligios, în consecinţă reducând numărul de dosare în instanţa de judecată.

Din această funcţie putem deduce şi funcţia de consultare a părtilor — notarul, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu doar are funcţia de a autentifica sau de a legaliza actele notariale, dar în acelaşi timp şi de a consulta părţile în procesul de perfectare a actelor. În ultimul timp aceasta funcţie are o tendinţă de a se extinde din cauza dezvoltării relaţiilor sociale şi a apariţiei altor relaţii noi. Ea răspunde necesităţilor societăţii indiferent de relaţiile sociale: de familie, antreprenoriat sau de apărare a proprietăţii.

Printre funcţiile importante care mai poate fi denumită şi garant al activităţii subiecţilor ce încheie acte juridice este funcţia de autentificare. Această funcţie notarială constituie un temei rezonabil de confirmare sigură a acţiunilor juridice şi a actelor, precum şi a păstrării puterii acestor mijloace probatorii. În conformitate cu alin. (1) art. 208 CC al RM: „Actul juridic poate fi încheiat verbal, în scris sau formă autentică”.

Activitatea de autentificare este legală de realizarea atât a funcţiilor de control, cât şi a celor de apărare, a contractelor şi a faptelor juridice ale părţilor.

O altă funcţie este funcţia de protecţie ce se manifestă nu numai prin îndeplinirea acţiunilor de apărare a bunurilor succesorale, dar şi în îndeplinirea oricăror alte acte notariale. De exemplu, în cazul când notarul cere acordul în scris din partea organelor de tutelă şi curatelă, la gajarea apartamentului în cadrul privatizării căruia au participat copii minori.

Funcţia fiscală constă în faptul că activitatea notarială este supusă obligaţiilor fiscale prevăzute de codul fiscal. Odată cu extinderea proprietăţii private şi sporirea procesului de impozitare ca una din sursele de formare a bugetului, dobândeşte noi dimensiuni şi funcţia fiscală a notariatului. În unele ţări din sistemul notariatului de tip latin, notarii ajută la descoperirea cazurilor de evaziune fiscală, autorizând urmărirea transferului dreptului de proprietate, astfel ajutând identificarea impozabililor.

Concluzie

Notariatul este o instituţie publică de drept, care stă la hotarul a două domenii ale dreptului – pe de o parte înfăptuind acte în numele statului – dreptul public, iar pe de altă parte – contribuie la stabilitatea circuitului civil şi la apărarea drepturilor şi intereselor civile ale persoanelor fizice şi juridice – dreptul privat. Importanţa consulilor în autentificarea actelor notariale este inestimabilă prin contribuţia misiunilor diplomatice şi consulare la apărarea intereselor cetăţenilor Republicii Moldova. În urma analizei juridice a domeniului organizării instituţiei notariatului, am constatat că pe cât de importantă este această instituţie, pe atât de multe probleme gravitează în jurul ei. Organizarea notarială în diferite state depinde în mare parte de forma organizatorică juridică a statului: stat federativ, stat unitar. Organizarea notarială a variat în funcţie de tipul de sistem notarial existent în acele timpuri. Astfel. în perioada de pînă în anul 1997 exista doar notariat de stat. începând cu anul 2002 când au fost lichidate camerele notariale din sistemul notarial, funcţiile acestora au trecut la Ministerul Justiţiei, acesta fiind împuternicit să promoveze politica notarială şi totodată să controleze activitatea notarilor publici. Nemu- lţumirea notarilor nu a fost lichidată, ba, dimpotrivă unii notari consideră că Ministerul abuzează de poziţia sa.

Bibliografie

https://eresursedrept.files.wordpress.com/2020/05/instituc5a3ia-notariatului-prin-prisma-sistemelor-notariale-contemporane-c59fi-importanc5a3a-acesteia-c3aen-apc483rarea-drepturilor-civile-ale-persoanelor.pdf
https://cnm.md/about/
https://pdfcoffee.com/profesia-de-notar-public-pdf-free.html
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-notarial/organizarea-functiei- de-notar-public/

Modul de organizare şi sistemul organelor notariatului în Republica Moldova