Dreptul de proprietate poate fi dobândit de către stat prin următoarele modalităţi: expropriere, rechiziţie, confiscare, achiziţii publice, preluarea bunurilor fără stăpân, comoara sau tezaurul, succesiunile vacante.
Exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Exproprierea este actul puterii de stat competente, prin care se realizează trecerea în proprietate publică a unor bunuri imobile proprietate privată, necesare executării unor lucrări de interes public, în schimbul unei despăgubiri.
Pot fi expropriate toate bunurile imobile aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice, precum şi cele aflate în proprietatea privată a comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor.
Legea reglementează strict şi pe etape procedura de urmat în cazul exproprierii. Totuşi, organul îndreptăţit să dispună exproprierea şi proprietarul pot evita parcurgerea acestei proceduri pe calea unui transfer amiabil a dreptului de proprietate. Această convenţie poate interveni în orice fază de expropriere.
Procedura exproprierii: a) declararea de utilitate publică a exproprierii;
- măsuri pregătitoare exproprierii;
- exproprierea propriu-zisă şi stabilirea despăgubirilor.
- Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. Declararea de utilitate publică se face numai după o cercetare prealabilă efectuate de către comisii numite de Guvern pentru lucrări de interes naţional şi de către delegaţia permanentă a consiliului judeţean sau de primarul general al mun. Bucureşti – pentru lucrările de interes local. Odată adusă la cunoştinţă publică, declaraţia de expropriere întruneşte toate elementele unui act-condiţie care declanşează procedura
- În etapa următoare, expropriatorul întocmeşte planul imobilelor expropriate cu indicarea numelui proprietarilor şi a ofertelor de despăgubiri, care se depun la consiliul local al localităţii, în vederea consultării de către cei interesaţi. Propunerile de expropriere, împreună cu procesul-verbal care încheie cercetarea prealabilă, se notifică titularilor drepturilor reale asupra imobilelor, în termen de 15 zile de la publicare. Aceştia pot face întâmpinare împotriva actelor în termen de 45 de zile, depunând aceasta la primarul localităţii şi se soluţionează în termen de 30 de zile. Comisia, în urma deliberării, poate să accepte punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge. Hotărârea comisiei este supusă căii de atac a contestaţiei, în termen de 15 zile de la
- Soluţionarea cererilor privitoare la expropriere este dată în competenţa tribunalelor. Întinderea competenţei materiale a tribunalului, potrivit legii, este verificarea numai dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi stabilire despăgubirilor, neputând intra în
problemele de fond privitoare la expropriere. Dacă părţile sau numai unele dintre acestea se învoiesc doar cu privire la expropriere, dar nu şi asupra despăgubirii, instanţa ia act de învoială şi stabileşte despăgubirea. Despăgubirea se stabileşte de o comisie de experţi şi se compune din valoarea reală a imobilului, cât şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Legea precizează că eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie a expropriatorului vor putea fi făcute numai pe baza unui act procedural distinct, încheierea dată de instanţa de judecată, prin care se consemnează îndeplinirea obligaţiilor privind plata despăgubirilor.
Dacă în decurs de un an lucrările de interes public nu au fost începute şi nici nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică, foştii proprietari pot cere retrocedarea lor.
Rechiziţia.
În conformitate cu prevederile articolului 1 al Legii nr. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public, publicată în M. Of. nr. 161 din 18 iulie 1997, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 410/2004, publicată în M. Of. nr. 986 din 27 octombrie 2004, „Rechiziţia de bunuri şi prestările de servicii reprezintă măsura cu caracter excepţional prin care autorităţile publice împuternicite prin lege obligă agenţii economici, instituţiile publice, precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile, în condiţiile prezentei legi”.
Potrivit articolului 2 alineatul (1), bunurile rechiziţionate sunt puse la dispoziţie forţelor destinate apărării naţionale sau a autorităţilor publice, la declararea mobilizării parţiale sau totale a forţelor armate ori a stării de război, la instituirea stări de asediu sau de urgenţă, atât pentru prevenirea, localizarea, înlăturarea urmărilor unor dezastre, cât şi pe timpul acestor situaţii.
Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv, cu plata despăgubirilor prevăzute de lege.
Cetăţenii apţi de muncă pot fi chemaţi pentru prestări de servicii în interes public, constând în efectuarea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităţi în situaţiile prevăzute la alin. (1) al articolului 2 din lege.
Rechiziţionarea bunurilor şi chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public, în situaţiile prevăzute de prezenta lege, se fac de către centrele militare, în caz de mobilizare sau de război, precum şi de către prefect, pentru prevenirea, localizarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre.
Rechiziţionarea navelor, a mijloacelor plutitoare şi portuare se face de către Statul Major al Forţelor Navale. Rechiziţionarea aeronavelor, instalaţiilor şi tehnicii de aerodrom se face de către Statul Major al Forţelor Aeriene.
În mod excepţional, în timp de război, orice comandant de subunitate sau unitate militară similară sau superioară batalionului, care, în luptă, acţionează independent, este autorizat să hotărască rechiziţionarea de bunuri ori chemarea persoanelor fizice la prestări de servicii în interes public, numai prin autorităţile administraţiei publice locale şi cu asumarea răspunderii proprii.
Proprietarii bunurilor rechiziţionate au dreptul la despăgubiri, stabilite în conformitate cu prevederile legii. Pe perioada rechiziţiei, proprietarii sau deţinătorii sunt scutiţi de impozite şi de plata taxelor pentru bunurile rechiziţionate, iar obligaţiile ce decurg din contractele legal încheiate se suspendă.
