Modurile de dobândire a dreptului de proprietate

Noţiune. Sintagma „moduri de dobândire a dreptului de proprietate” desemnează totalitatea mijloacelor reglementate de lege – acte juridice şi fapte juridice – prin care se poate dobândi dreptul de proprietate indiferent de forma sub care se prezintă. Unele dintre aceste mijloace juridice sunt, în acelaşi timp, şi moduri de dobândire a celorlalte drepturi reale, derivate din dreptul de proprietate, adică a dezmembrămintelor proprietăţii cum sunt: uzufructul, uzul, abitaţia, servitutea şi dreptul de superficie.

Enumerare. Dispoziţiile Art. 644-645 din Codul civil prevăd că dreptul de proprietate se poate dobândi prin următoarele moduri generale: succesiune, legate, convenţie sau contract, tradiţiune, accesiune sau incorporaţiune, prescripţie achizitivă sau uzucapiune, legat şi ocupaţiune.

Această enumerare a fost criticată. În primul rând, este incompletă deoarece unele din modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate au fost omise, cum sunt, de pildă, posesia  de bună-credinţă a bunurilor mobile, dobândirea în proprietate a fructelor de către posesorul de bună credinţă al bunului frugifer şi hotărârile judecătoreşti constitutive de drepturi. De asemenea, termenul de succesiune, fără nici o altă precizare, desemnează, atât devoluţiunea succesorală legală, cât şi devoluţiunea succesorală testamentară. Or, ar fi necesar ca legiuitorul să precizeze că este vorba de succesiunea legală. Aceasta pentru motivul că succesiunea testamentară este prevăzută ca mod  distinct de dobândire a proprietăţii, sub denumirea de legate. Legatele nu sunt altceva decât dispoziţii testamentare prin care o persoană fizică dispune de bunurile sale pentru cauză de moarte. În acelaşi timp, legea, prin sine însăşi, nu constituie un mod separat, de sine stătător, de dobândire a dreptului de

proprietate. Chiar atunci când legea instituie o prezumţie de proprietate, temeiul acelei prezumţii îl constituie, în realitate, tot un fapt sau act juridic. De exemplu, deşi se afirmă că dobândirea mobilelor prin posesie de bună credinţă, în condiţiile art. 1909 alin. 1 Cod civil, are loc ex lege, se poate observa că dreptul de proprietate se dobândeşte în temeiul unui fapt juridic, care este tocmai posesia de bună- credinţă. Aceeaşi soluţie este valabilă şi în cazul dobândirii fructelor de către posesorul de bună- credinţă al bunului frugifer, în situaţia prevăzută de art. 485 Cod civil.

Modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate sunt următoarele: contractul sau convenţia translativă ori constitutivă de drepturi reale; succesiunea legală; succesiunea testamentară; uzucapiunea sau prescripţia achizitivă; accesiunea; posesia de bună credinţă a bunurilor mobile; dobândirea fructelor de către posesorul de bună credinţă a bunului frugifer; tradiţiunea şi ocupaţiunea.

Clasificare. Modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate se clasifică în funcţie  de mai multe criterii:

1. După întinderea dobândirii există moduri de dobândire universală sau cu titlu universal şi moduri de dobândire cu titlu

1. modurile de dobândire universală sau cu titlu universal, sunt acelea prin care se dobândeşte o întreagă universalitate sau o fracţiune într-o universalitate. Este cazul unei succesiuni legale sau testamentare la care are chemare un singur moştenitor sau vin doi sau mai mulţi acceptanţi, cu vocaţie universală.
2. modurile de dobândire cu titlu particular sunt acele acte şi fapte juridice prin care se dobândeşte dreptul de proprietate asupra unui bun sau unor bunuri determinate, privite în individualitatea lor. Ele sunt cele mai numeroase: contractul, uzucapiunea, legatul cu titlu particular, accesiunea, hotărârea judecătorească, posesia de bună credinţă a unui bun
   1. După caracterul dobândirii se clasifică în moduri de dobândire cu titlu oneros şi cu titlu gratuit a dreptului de proprietate.
3. Modurile de dobândire cu titlu oneros sunt acelea prin care o persoană dobândeşte dreptul de proprietate numai dacă se obligă să plătească înstrăinătorului un echivalent, care de cele mai multe ori, constă într-o sumă de bani, cum sunt: contractele cu titlu oneros (vânzare-cumpărarea, schimbul, renta viageră, contractul de întreţinere) şi
4. Modurile de dobândire cu titlu gratuit constau în acele fapte şi acte juridice în temeiul cărora dobânditorul se îmbogăţeşte, nefiind obligat la plata unui Fac parte din această

categorie: contractele translative de proprietate cu titlu gratuit (donaţia), uzucapiunea, succesiunea legală, succesiunea testamentară.

1. După momentul în care se produce efectul dobândirii dreptului de proprietate, distingem: modul de dobândire între vii şi moduri de dobândire pentru cauză de

1. Moduri de dobândire între vii sau inter vivos, constau în acele mijloace juridice care sunt destinate să-şi producă efectul translativ în timpul vieţii părţilor, cum sunt contractele translative de proprietate.
2. Moduri de dobândire pentru cauză de moarte sunt acele mijloace juridice care au ca efect transmisiunea dreptului de proprietate numai în momentul morţii proprietarului actual, cum sunt: succesiunea legală şi succesiunea testamentară sau
   1. După situaţia juridică a bunului în momentul dobândirii, sunt moduri originare şi moduri derivate de dobândire a proprietăţii.
3. Modurile originare de dobândire constau în acele mijloace juridice în temeiul cărora dobânditorul unui bun este primul său proprietar, fără să opereze o transmisiune a dreptului de proprietate de la o persoană la alta, cum sunt: uzucapiunea şi accesiunea. În cazul acestor moduri de dobândire a dreptului de proprietate, deşi, în realitate, bunul face obiectul unui drept al celui ce urmează să piardă proprietatea, legea priveşte bunul ca şi cum nu ar fi făcut parte din patrimoniul nici unei persoane.
4. Moduri derivate de dobândire sunt considerate acele mijloace juridice care au ca efect transmisiunea dreptului de proprietate de la o persoană la alta, aşa cum el există în patrimoniul înstrăinătorului; în această categorie intră contractele, succesiunea legală şi succesiunea testamentară.