Articolul 267 din Codul Muncii stabileşte că munca prin cumul reprezintă îndeplinirea de către salariat, pe lîngă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, în temeiul unui contract individual de muncă distinct. Munca prin cumul poate fi prestată atît în cadrul aceleiaşi unităţi, cît şi în alte unităţi. Din considerentul că munca prin cumul este prestată în baza unui contract individual de muncă distinct, menţionăm că pentru încheierea unui asemenea contract nu se cere consimţămîntul angajatorului de la locul de muncă de bază.
La angajare salariatul prezintă angajatorului următoarele acte:
– buletinul de identitate sau un alt act de identitate.
La angajarea prin cumul într-o funcţie sau profesie care necesită cunoştinţe speciale, angajatorul are dreptul să solicite de la persoana respectivă prezentarea diplomei sau a altui document ce atestă studiile ori pregătirea profesională, iar la angajarea la lucrări cu condiţii de muncă grele, vătămătoare şi/sau periculoase – şi a certificatului medical.
Legea nu obligă salariatul să prezinte carnetul de muncă la angajarea în muncă prin cumul. Cu toate acestea salariatul poate cere angajatorului de la locul de muncă de bază să facă înscrierea de angajare prin cumul în carnetul de muncă.
Munca prin cumul reprezintă îndeplinirea de către salariat, pe lîngă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, în temeiul unui contract individual de muncă distinct.
Contractele individuale de muncă prin cumul pot fi încheiate cu unul sau mai mulţi angajatori, dacă aceasta nu contravine legislaţiei în vigoare, unde se va indica, în mod obligatoriu, că munca respectivă se prestează prin cumul şi munca poate fi prestată atît în cadrul aceleiaşi unităţi, cît şi în alte unităţi.
Durata concretă a timpului de muncă şi a timpului de odihnă la locul de muncă prin cumul se stabileşte în contractul individual de muncă, respectiv contractul poate să prevadă un regim de muncă de 8 ore pe zi.
Salariaţii angajaţi prin cumul beneficiază de aceleaşi drepturi şi garanţii ca şi ceilalţi salariaţi din unitatea respectivă. Salariaţii care prestează muncă prin cumul beneficiază de un concediu de odihnă anual de 28 zile calendaristice, plătit conform funcţiei sau specialităţii cumulate, care se acordă concomitent cu concediul de odihnă anual de la locul de muncă de bază.
Concediul anual se acordă conform duratei stabilite pentru funcţia sau specialitatea respectivă la unitate, indiferent de durata concediului la locul de muncă de bază. Salariatul este în drept să ceară un concediu suplimentar neplătit în cazul în care durata concediului la locul de muncă prin cumul este mai mică decît cea de la locul de muncă de bază.
Pe lîngă temeiurile generale de încetare a contractului individual de muncă, contractul încheiat cu salariatul care prestează muncă prin cumul poate înceta şi în cazul încheierii unui contract individual de muncă cu o altă persoană care va exercita profesia, specialitatea sau funcţia respectivă ca profesie, specialitate sau funcţie de bază.
O particularitate a contractului de muncă prin cumul este faptul că la desfacerea acestuia în legătură cu lichidarea unităţii, cu reducerea numărului sau a statelor de personal sau în cazul încheierii unui contract individual de muncă cu o altă persoană care va exercita profesia (funcţia) respectivă ca profesie (funcţie) de bază, salariatului i se plăteşte o indemnizaţie de eliberare din serviciu în mărimea salariului său mediu lunar (art. 274)
Angajatorii, de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor, pot prevedea anumite restricţii la prestarea muncii prin cumul numai pentru salariaţii cu anumite profesii, specialităţi şi funcţii, cu condiţii şi regim de muncă deosebite, a căror muncă prin cumul ar putea pune în pericol sănătatea sau securitatea procesului de producţie (art.269)
Conform Hotărârii Guvernului nr.201/2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public a fost aprobate Regulile privind desfăşurarea muncii prin cumul a funcţionarului public, conform anexei nr.4.
Conform prevederilor regulilor menţioante munca prin cumul a funcţionarului public reprezintă îndeplinirea de către acesta, pe lîngă activitatea de bază în funcţia publică, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, cu excepţia situaţiei specificate la pct.6 al prezentelor Reguli.
Ca şi cele menţonate în Codul Muncii art.267 munca prin cumul se realizează în temeiul unui contract individual de muncă. Totodată pct.8 al prezentelor reguli formulează excepţii astfel ca:
“Reprezentarea statului în societăţile economice, în al cărei capital social statul deţine cote de participare, se realizează în cazurile prevăzute de legislaţie, în temeiul:
- a) unui act administrativ emis de conducătorul autorităţii publice competente privind desemnarea funcţionarului public în calitate de membru al consiliului de administraţie al întreprinderii de stat/municipale sau reprezentant al statului în societatea comercială respectivă;
- b) hotărîrii adunării generale a acţionarilor (asociaţilor) societăţii comerciale respective prin alegerea, în modul stabilit, a funcţionarului public în calitate de membru al consiliului sau comisiei de cenzori a societăţii.”
La fel, pentru încheierea contractului individual de muncă prin cumul cu o altă unitate nu se cere acordul conducătorului autorităţii publice în care funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea de bază. Însă şi în acest caz există excepţii formulate de pct. 6 al prezentelor Reguli:
“Cu acordul scris al conducătorului autorităţii publice, activitatea didactică poate fi desfăşurată de funcţionarul public şi în orele de program, în limitele a 6 ore săptămînal, în instituţiile din învăţămîntul liceal, secundar general, secundar profesional, mediu de specialitate, superior, postuniversitar, precum şi în instituţiile de perfecţionare şi recalificare a cadrelor. Decizia privind oportunitatea desfăşurării de către funcţionarul public a activităţii didactice în orele de program va fi luată de conducător, ţinîndu-se cont de circumstanţele concrete existente în autoritatea publică la momentul solicitării, inclusiv volumul de lucru şi gradul de asigurare cu personal. “
Funcţionarul public poate desfăşura muncă prin cumul în cadrul societăţilor comerciale, cooperativelor, întreprinderilor de stat sau municipale, precum şi al organizaţiilor necomerciale, din sectorul public sau privat, a căror activitate nu este controlată, subordonată sau nu ţine, în anumite privinţe, de competenţa autorităţii publice în care este angajat. În cazurile în care unităţile a căror activitate este controlată, subordonată sau ţine de competenţa autorităţii în care este angajat funcţionarul public, acesta poate desfăşura doar activităţi ştiinţifice, didactice, de creaţie şi de reprezentare a statului în societăţile economice.
Totodată, conducătorul autorităţii publice are dreptul să nu deie acordul pentru desfăşurarea activităţii didactice în orele de program şi în acest caz această activitate poate fi desfăşurată de funcţionarul public în afara programului de muncă în funcţia publică. În acest caz, limitele de 6 ore săptămînal nu se aplică.
Responsabilitatea pentru respectarea prezentelor Reguli o poartă conducătorul unităţii care angajează funcţionarul public la muncă prin cumul, precum şi – în partea ce ţine de desfăşurarea activităţii didactice în orele de program şi reprezentarea statului în societăţile economice – de conducătorul autorităţii publice unde funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea de bază.
În conformitate cu prevederile Regulamentului privind completarea, păstrarea ţi evidenţa carnetului de muncă aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1449 din 24 decembrie 2007 privind carnetul de muncă înscrierea în carnetul de muncă a datelor privind munca prin cumul se efectuează la dorinţa salariatului (în baza cererii acestuia) de către serviciul personal de la locul de muncă de bază. Drept temei pentru efectuarea acestor înscrieri servesc copiile ordinelor (dispoziţiilor, deciziilor, hotărîrilor) sau certificatele privind angajarea şi eliberarea salariatului din funcţia cumulată, eliberate de unitatea respectivă.
Munca prin cumul reprezintă un avantaj din punct de vedere financiar, astfel beneficiind de unul sau mai multe salarii. Totuşi există o diferenţă între munca prin cumul şi cumularea de funcţii. Munca prin cumul de obicei este realizată la diferite instituţii, organizaţii, pe când cumulare a profesiilor (funcţiilor) constă în îndeplinirea de către salariaţi la aceeaşi unitate, în afară de munca de bază, a unei munci suplimentare într-o altă profesie (funcţie) fără a fi scutiţi de munca de bază, în limitele duratei normale a timpului de muncă cumularea funcţiilor se face de regulă. În acest caz, la fel este vorba despre un avantaj financiar, însă în valoare mai mic decât în cazul efectuării muncii prin cumul. Astfel, cuantumul sporurilor pentru cumulul de profesii (funcţii) se stabileşte de părţile Contractului Individual de Muncă, dar nu poate fi mai mic decît 50% din salariul tarifar (salariul funcţiei) al profesiei (funcţiei) cumulate.
Din punct de vedere al stagiului de muncă atât munca prin cumul cât şi cumularea funcţiilor (profesiilor) nu reprezintă un avantaj.
