Majoritatea sociologilor consideră că devianţa nu este o proprietate inerentă unor anumite acte sau comportamente. Ea este o proprietate conferită unor acte sau comportamente prin definiţii sociale. Aceasta înseamnă că societatea sau o parte semnificativă a ei, este cea care decide dacă un comportament este deviant sau nu.
O proprietate esenţială a devianţei o reprezintă relativitatea ei. Un act sau un comportament va fi considerat deviant sau nu în funcţie de grupul social care face aprecierea şi în funcţie de contextul concret istoric în care se produce actul sau comportamentul respectiv. Rezultă că unul şi acelaşi act va fi considerat deviant de către un grup şi normal, acceptabil sau chiar demn de admirat de către altul, după cum el poate fi considerat deviant într-un anumit context istoric şi nondeviant în altul.
Atunci când oamenii au aprecieri diferite asupra unui anumit comportament, problema este cine anume va prevala.
Dacă devianţa depinde de definiţii sociale şi de relaţii de putere (de cine prevalează), atunci, evident, noţiunea despre ceea ce este deviant sau nu poate fi, şi este de multe ori, schimbată.
