Parlamentul este un organ de stat reprezentativ, al cărui funcţie principală în sistemul de separaţie a puterilor constă în exercitarea puterii legislative.
Cuvântul „parlament” provine de la franţuzescul „parler” – „a vorbi, a expune opinia”.[1] Originea istorică a acestei instituţii se află în practica foarte veche de a aduna pe membrii unei comunităţi pentru a lua decizii. Ulterior s-a recurs la instituţia parlamentului care reuneşte un număr limitat de persoane alese de comunitate. Raţiunea practică a existenţei parlamentului constă în alegerea unor persoane demne de încredere şi competente care să ia decizii în locul poporului şi din numele său.[2]
Dreptul parlamentar este o instituţie de drept constituţional deoarece cuprinde norme juridice care reglementează o categorie distinctă de relaţii sociale fundamentale care vizează formarea şi funcţionarea parlamentului. Noţiunea de drept parlamentar a apărut la începutul secolului al XIX-lea. Pentru a defini pe deplin dreptul parlamentar vom lua în considerare următoarele aspecte:
- dreptul parlamentar este o instituţie de drept constituţional care cuprinde un ansamblu distinct de norme constituţionale;
- normele de drept care formează instituţia dreptului parlamentar au un obiect specific de reglementare.[3]
Obiectul său de reglementare priveşte intrarea în exerciţiu a mandatului parlamentar şi expirarea acestor împuterniciri, conţinutul şi condiţiile de exercitare a mandatului parlamentar, activităţile parlamentare legate de îndeplinirea unor acţiuni ori adoptarea unor acte.
Dreptul parlamentar este instituţia juridică de drept constituţional care reglementează modul de intrare în exerciţiu a mandatului parlamentar şi expirarea acestuia, conţinutul şi condiţiile de exercitare a mandatului parlamentar, activităţile parlamentare legate de îndeplinirea unor acţiuni ori adoptarea unor acte.[4]
[1] Arseni A., Ivanov V., Suholitco L. “Dreptul constituţional comparat”, Centrul editorial al USM, Chişinău 2003,
- 138.
[2] Tămaş S., Dicţionar Politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică, Casa de cultură şi presă „Şansa”, Bucureşti 1996, p. 182.
[3] Guceac I. „Curs elementar de drept constituţional” , vol. II, Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău 2004,
- 302.
[4] Guceac I., op.cit., p.303.
