Dreptul locativ are ca obiect de reglementare un complex de relaţii sociale, apărute în privinţa locuinţei, denumite raporturi locative. In legărură cu acest fapt apare necesitatea de a defini şi a dezvălui conţinutul „raporturilor locative”. In literatura de specialitae au fost expuse mai multe opinii în acest sens.
Pînă la adoptarea Codului locativ raporturile locative erau reglementate de dreptul civil şi calificate ca raporturi civile ce ţin de folosirea spaţiului locativ. Alţi autori considerau, că raporturile locative sunt raporturile apărute în procesul satisfacerii necesităţilor locative ale persoanei, şi anume – raporturile ce apar în procesul acordării şi folosirii locuinţei.
După codificarea legislaţiei locative raporturile locative au dobîndit o accepţiune largă, fiind definite ca relaţii sociale apărute în procesul acordării şi folosirii locuinţei, administării şi expoatării a fondului locativ. Raporturile sociale, denumite locative, se caracterizează prin faptul că apar în privinţa unei încăperi destinată pentru trai şi inclusă, în oridnea stabilită, în cadrul fondului locativ.
Conceptul „raporturi locative” cuprinde în prezent un cerc larg de relaţii sociale. Astfel, obiectul de reglemenatare a dreptului locativ este format din relaţii ce ţin de administrarea fondului locativ; evidenţa locativă şi acordarea încăperilor; folosirea spaţiului locativ în bază de contractului sau în baza altui temei legal; exploatarea, întreţinerea şi asigurarea integrităţii încăperilor de locuit.
Obiectul material al raportuilor locative este încăperea de locuit. Specific este faptul că încăperea, în calitate de bun material, deseori apare numai după apariţia şi dezvoltarea raporturilor locative. Atunci, cînd persoana se află la evidenţa locativă, obiectul raportului locativ este încăperea pe care persoana urmează să o primească. Această încăpere nu este individualizată, deoarece necesităţile locative ale solicitantului se pot mări ca urmare a creşterii numărului memrbilor familiei sale. In aceste sutiaţii obiectul raportului locativ se individualizează numai la etapa acordării încăperii. Obiectul rapootului locativ este determinat la momentul apariţiei acestuia, atunci cînd se închiriază o locuinţă din fondul privat sau se subînchiriază o locuinţă din fondul de stat.
Competenţa subiectivă a raporturilor locative este specifică. Pe de o parte ca subiect apare proprietarul locuinţei, iar în cazul fonsului de stat – organele locative, iar pe de altă parte persoana fizică, care are nevoie de locuinţă, precum şi membrii familiei acesteia. Competenţa subiectivă a raportuirlor locative este foarte dinamică, deoarece locuinţa, de regulă, nu se foloseşte de o singură persoană, ci de familie, membrii căreia au drepturi egale cu chiriaşul. Astfel, chiriaşul, în calitate de subiect formal al raportului locativ, poate fi înlocuit de către un membru al familiei sale la orice etapă de dezvoltare a raporturilor locative. Raporturile locative pot fi convenţional împărţite în următoarele grupe: raporturile ce ţin de folosirea spaţiului locativ în baza contractului de închiriere a locuinţie sau în baza altui titlu (calitate de membru al CCL). Aceste raporturi formează nucleu raporturilor locative, deoarece în cadrul loc se satisfac necesităţile locative ale persoanei. Raporturile de folosire a spaţiului locativ neomogene şi pot şi împărţite în căteva subgrupe şi anume: a) raportuirle apărute în legătură cu acordarea locuinţei ce urmează a fi folosită în baza contracrtului de închirierea a locuinţei; b) raportuirle de folosire a locuinţei în baza calităţii de membru al CCL lui; c) raportuirle de subînchirierea a locuinţei.
raporturile ce ţin de asigurarea persoanelor cu spaţiul locativ, şi anume: evidenţa locativă şi acordarea locuinţelor din fondul de stat. Raporturile locative de acest gen sunt reglemenate de norme de natură administrativă, iar în unele cazuri şi de cele civile (cînd se acordă o locuinţă membrului CCL -lui).;
raporturile locative ce ţin de folosirea încăîperilor de serviciu şi a căminelor. Aceste raporturi sunt evidenţiate într-un grup aparte, deoarece în cadrul lor are loc folosirea temporară a încăperilor;
raporturile locative ce apar în domeniul administrării, ecploatării, intreţinerii locuinţelor; raporturile locative ce ţin de deserviraea locatin-comunală a peroanelor -asigurarea caselor de locuit cu apă, energie tehnică, electrică etc.
în final definim raporturile locative ca fiind relaţii sociale reglemenate de normele dreptului locativ, ce apar în procesul asigurării persoanelor cu încăperilor de locuit şi folosirea lor.
