ORGANIZAREA INSTANTELOR JUDECATORESTI

Organizarea moderna a instantelor judecatoresti este rezultatul unei interesante evolutii istorice. Puterea judecatoreasca a dobîndit o organizare independenta doar în epoca moderna, respectiv o data cu afirmarea tot mai puternica în Anglia, Farnta si apoi în alte state occidentale a principiului separatiei puterilor în stat. Anterior, justitia se contopea în practica cu functia executiva si era înfaptuita adeseori de aceleasi organe.

         Organizarea actuala a instantelor judecatoresti este guvernata de Legea nr. 304/2004. în prezent, potrivit art.2 alin.2 din Lgea 304/2004, justitia se realizeaza prin urmatoarele instante judecatoresti:

1. judecatorii
2. tribunale
3. tribunale specializatetcurti de apel
4. Înalta Curte DE Casatie si Justitie.

Judecatoriile sunt instante fara personalitate juridica si functioneaza în judete si în sectoarele municipiului Bucuresti. Numarul si localitatile de resedinta ale judecatoriilor sunt prevazute într-o anexa la Legea privind organizarea judiciara. În prezent, în Romania functioneaza un numar de peste 180 de judecatori.

În fiecare judet functioneaza un tribunal, instanta cu personalitate juridica, care, de regula, are sediul în localitatea de resedinta a judectului respectiv. U asemenea tribunal este organizat si în municipiul Bucuresti. Tribunalul municipiului Bucuresti functioneaza si ca instanta specializata pentru judecarea cauzelor privind proprietatea intelectuala. Numarul total al tribunalelor este, în prezent, 42.

Potrivit art.34 din Lgea 304/2004, în cadrul tribunalelor functioneaza sectii pentru vauze civile si sectii maritime si fluviale sau pentru alte materii.

Tribunalele specializate sunt instante fara personalitate juridica, care functioneaza la nivelul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti si au, de regula, sediul în municipiul resedinta de judet. Tribunalele specializate sunt, tribunale pentru minori si familie, tribunale de munca si asigurari sociale, tribunale comerciale si tribunale administratv-fiscale.

Instantele specializate pot contribui la sporirea calitativa a actului de justitie, precum si la solutionarea rapida a cauzelor date în competenta sa.

Curtile de apel sunt instante cu personalitate juridica si functioneaza într-o circumscriptie cuprinzînd mai multe tribunale si tribunale specializate. Numarul curtilor de apel, resedintele acestora, precum si tribunalele cuprinse în circumscriptiile respective sunt prevazute în anexa Legii 304/2004. în prezent functioneaza 15 curti de apel, fiecare incluzînd în circumscriptia sa  doua pîna la sase tribunale.

În cadrul curtilor de aple functioneaza sectii pentru cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de conteincios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, precum si, în raport cu natura si numarul cauzelor, sectii maritime si fluviale sau pentru alte materii.

Înalta Curte de Casatie si Justitie este singura instanta din Romania si are sedil în capitala tarii. Ea are personalitate juridica si functioneaza potrivit dispozitiilor cuprinse în noua lege de organizare judiciara. Potrivit acestei legi, instanta suprema este organizata în patru sectii:

1. sectia civila si de proprietate inteletuala
2. sectia penala
3. sectia comerciala
4. sectia de conteincios administrativ si fiscal.

Instanta suprema se compune dintr-unpresedinte, un vicepresedinte, 4 presedinti de sectii si judecatori. Înalta Curte de Casatie si Justitie îsi desfasoara activitatea în conditiile determinate de lege, si în cadrul Sectiilor Unite si ale unui complet format din 9 judecatori, fiecare avînd competenta proprie.

Instanta suprema mai cuprinde în structura sa: cancelaria directii, servicii si birouri, cu personal stabilit prin statul de functii.

Potrivit art. 19 din Lgea 304/2004, sectia civila si de proprietate intelectuala, sectia penala, sectia comerciala si sectia de conteincios administrativ si fiscal ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie judeca recursurile împotriva hotarîrilor pronuntate de curtile de apel si a altor hotarîri, în cazurile prevazute de lege. Sectiile mentionate nu au competenta de prima instanta. În schimb, sectia penala a instantei supreme are atît o competenta de fond, cît si competenta de recurs. Potrivit art.20 din Legea nr.304/2004, sectia penala a instantei supreme judeca:

1. în prima instanta, procesele si cererile date prin lege în competenta de prima instanta a Înaltei Curti de Casatie si Justitie;
2. recursurile, în conditiile prevazute delege.

Sectiile Înaltei Curti mai au si competenta de a solutiona:

1. cererile de stramutare, pentru motivele prevazute de codurile de procedura;
2. conflictele de competenta, în cazurile prevazute de lege;
3. orice alte cereri prevazute de lege.

Completul de 9 judecatori are o competenta limitata la cazurile prevazute de art.22 din Legea 304/2004. Potrivit primului aliniat al acestui text, completul de 9 judecatori solutioneaza recursurile si cererile în cauzele judecate în prima instanta de  sectia penala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie. Cel de-al doilea alineat al textului mentionat îi confera instantei supreme o competenta diversa si o competenta în materie disciplinara.

Atributiile Sectiilor Unite sunt statuate în art.23 din Legea 304/2004. potrivit acestui text, instanta suprema se constituie în sectii unite pentru:

1. judecarea recursurilor în interesul legii
2. solutionarea, în conditiile legii, a sesizarilor privind schimbarea jurisprudentei Înaltei Curti de Casatie si Justitie
3. sesizarea Curtii Constitutionale pentru controlul constitutionalitatii legilor înainte de promulgare.

Organizarea instantelor militare

Organizarea instantelor militare în tara nostra nu este de data relativ recenta. Existenta instantelor într-un stat de drept nu este dezirabila, desi institutia este cunoscuta si în alte tari democratice. Argumentele deduse din necesitatea unei specializari în domeniul infractiunilor comise de militari nu rezista unei serioase analize.

Fara a intra în detalii, precizez ca adeseori infractiunile comise de militari prezinta aceleasi elemente ca si cele savîrsite de civili. Singura particularitate consta, cel mai adesea, în calitatea de militar a autorului infractiunii. Elementele tehnice de exceptie ce ar putea aparea în unele cazuri pot fi clarificate de judecator printr-o expertiza de specialitate.

În prezent, instantele militare sunt constituite în conformitate cu pevederile Legii nr. 54/1993. potrivit art.2 din Legea pentru organizarea instantelor si parchetelor militare, structura acestor categorii de instante este alcatuita din:

1. tribunale militare
2. tribunalul militar teritorial
3. Curtea Militara de Apel.

În prezent tribunalele militare functioneaza în orasele Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi si Timisoara. Parchetele militare functioneaza în prezent în orasele anterior mentionate, precum si în Bacau, Brasov, Constanta, Craiova, Ploiesti si Tîrgu-Mures.

În municipiul Bucuresti îsi are sediul Tribunalul Militar teritorial, care functioneaza ca instanta de control judiciar. Legea îi recunoaste acestei instante si o competenta de fond. Curtea Militara de Apel îsi are, de asemenea, sediul în municipiul Bucuresti.

Judecatorii si procurorii militari au calitatea de magistrati si fac parte din corpul magistratilor. Ei au si calitatea de militari activi. Încalcarea normelor de disciplina militara atrage dupa sine raspunderea magistratilor în conformitate ce prevederile Regulamentului disciplinei militare. Savîrsirea de abateri disciplinare în legatura cu îndeplinirea atributiilor în calitate de magistrati angajeaza raspunderea acestora în conditiile si dupa procedura prevazuta de Legea nr.304/2004.

Instantele si parchetele militare beneficiaza de personal auxiliar, administrativ si de serviciu. Ele dispun si de politie militara pusa în serviciul lor, în mod gratuit, de catre Ministerul Apararii Nationale.

Conducerea si administrarea instantelor judecatoresti

Justitia find serviciu public este firesc ca ea sa beneficieze si de o conducere corespunzatoare ce se exercita în conditiile prevazute de legea de organizare judiciarp. Conducerea si administrarea instantelor vizeaza doar latura organizatorica a activitatii, nu si activitatea de judecata.

Cel mai important organ al administrarii justitiei este, în prezent, Consiliul Superior al Magistraturii. Atributii privitoare la administrarea justitiei au si Ministerul Justitiei, inspectorii judecatoresti, presedintii instantelor si alti functionari publici ce fac parte din structura unor servicii auxiliare.

Ministerul justitiei

Organizarea si functionarea Ministerului Justitiei este reglementata prin H.G. nr.736/2003 care mentioneaza în primul sau articol ca Ministerul Justitiei este organul de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, în subordinea Guvernului., care asigura elaborarea, coordonarea si aplicarea strategiei si a programului de guvernare în vederea bunei functionari a justitiei  si vegheaza la stricta aplicare a legii, în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept.

Ministerul Justitiei îndeplineste urmatoarele functii:

1. de strategie, prin care se asigura cooperarea la fundamentarea si elaborarea programului de guveranare în domeniul justitiei
2. de reglementare si sinteza, prin care se asigura realizarea cadrului normativ si institutional necesar pentru organizarea si functionarea întregului sistem al justitiei, pe baza strictei aplicari a dispozitiilor prevazute de cOnstitutie si de celelalte acte normative
3. de reprezentare, prin care se asigura, în numele statului sau al Guvernului Romaniei, reprezentarea pe plan intern si extern în domeniul saa de activitate
4. de autoritate de stat, prin care se asigura aplicarea unitara si respectare reglementarilor legale privind organizarea si functionarea institutiilor si unitatilor care îsi desfasoara activitatea sub autoritatea sau în subordinea sa
5. de administrare, prin care se asigura administrarea patrimoniului sau potrivit dispozitiilor legale.

Functiile Ministerului Justitiei se realizeaza prin intermediul atributiilor conferite de lege. Printre cele mai semnificative atributii mentionam:

1. asigura buna organizare si functionare a justitiei ca serviciu public si vegheaza, potrivit competentelor sale, la respectarea drepturilor omului si a libertatilor sale fundamentale în activitatea instantelor judecatoresti si a parchetelor, precum si la exercitatea accesului liber si facil la justitie
2. elaboreaza strategii, programe si proiecte de acte normative în domeniul justitiei si participa la corelarea legislatiei interne cu normele de drept international, în primul rînd cu domentele ONU, ale OSCE si ale Consiliului Europei, cu normele dreptului comunitar si euroatlantic, precum si cu procedurile jurisdictiilor internationale acceptate
3. examineaza si face propuneri referitoare la adaptarea legislatiei pentru asigurarea compatibilitatii cu obligatiile asumate prin conventii internationale la care Romania este parte; contribuie la activitatea de armonizare a legislatiei în procesul de integrare europeana si euroatlantica
4. elaboreaza si propune Guvernului, în colaborare cu celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, cu autoritati sau institutii publice interesate, instrumentele juridice corespunzatoare pentru aducerea la îndeplinire a obligatiilor stabilite în sarcina statului roman prin conventii internationale, hotarîri ale Curtii Europene a Drepturilor Omului, ale unor tribunale penale internationale sau ale altor organisme internationale cu atributii jurisdictionale
5. elaboreaza studii privind cadrul întelegerilor internationale si participa, în conditiile legii, la negocieri în vederea încheierii de conventii internationale interesînd domeniul justitiei, avizeaza, în limitele competentei sale, proiecte de conventii internationale, anterior aprobarii negocierii lor, îndeplineste sau asigura aducerea la îndeplinire a obligatiilor ce revin Ministerului Justitiei si instantelor judecatoresti, potrivit conventiilor si uzantelor internationale
6. efectueaza studii,analize si documentari privind necesitatea initierii, completarii sau modificarii unor acte normative din domeniul justitiei, organizeaza si coordoneaza activitatea din domeniul saa de activitate, simplificare si perfectionare a legislatiei din domeniul saa de activitate
7. constituie, potrivit legii, comisii de elaborare a proiectelor de coduri si alte acte normative complexe ce intereseaza domeniul justitiei si asigura, dupa adoptare, editarea si publicarea editiilor oficiale ale acestora
8. organizeaza examene sau concursuri în vederea admiterii în magistratura, examenele de capacitate ale magistratilor, precum si cele de promovare în functie si participa la examenele de numiresi de capacitate ale notarilor publici, ale executorilor judecatoresti si ale personalului propriu
9. conduce, îndruma si verifica activitatea privind executarea pedepselor privative de liberate aplicate condamnatilor si a unor masuri educative aplicate minorilor si asigura conditiile pentru respectarea drepturilor si îndatoririlor prevazute de lage pentru aceste categorii de persoane, îndeplineste atributiile prevazute în Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate si în protocolul aditional la aceasta, ratificate de Romania
10. îndeplineste atributiile care îi sunt stabilite prin legea notarilor publici si a activitatii notariale, legea cadastrului si a publicitatii imobiliare, legea cetateniei romane, republicata,, legea privind executorii judecatoresti, legea privind statutul functionarilor publici, legea bancara, dispozitiile legale cu privire la asociatii si fundatii, precum si cele referitoare la supravegherea Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare sau prin alte legi speciale
11. coordoneaza, îndruma si controleaza din punct de vedere administrativ si metodologic activitatea de expertiza tehnica judiciara, organizeaza examenele pentru atribuirea calitatii de expert tehnic judiciar si testeaza specialistii, în conditiile legii, asigura perfectionarea pregatirii profesionale a expertilor tehnici judiciari si a specialistilor
12. editeaza buletine informative, culegeri de acte normative si de practica judiciara, precum si de alte materiale din domeniul saa de activitate.

O remarca deosebita se impune si în privinta obligatiilor ce revin Ministerului Justitiei în directia elaborarii unor viitoare coduri si acte normative complexe ce intereseaza domeniul justitiei, precum si al compatibilizari legislatiei romanesti cu dreptul comunitar si cu celelalte documente internationale de interes major.

Conducerea Ministerului Justitiei este asigurata de ministrul justitiei. În exercitarea  atributiilor sale, ministrul justitiei emite ordine si instructiuni. În activitatea de conducere a ministerului, ministrul justitiei este ajutat de 3 secretari de stat numiti, potrivit legii, prin decizie a primului-ministru. Ministerul Justitiei are si un sacretar general si un secretar general adjunct, numiti, în conditiile legii, prin ordin al ministrului justitiei.

Consiliul Superior al Magistraturii

Constitutia din anul 1991 a creat un nou organism-Consiliul Superior al Magitraturii-cu importante atributii privitoare la organizarea si activitatea instantelor judecatoresti, precum si cu privire la statutul magistratilor.

Potrivit art.133 alin.2 dinj Constitutie, C.S.M. este alcatuit din 19 membri din care:

1. alesi în adunarile generale ale magistratilor si validat desenat, acestia fac parte din doua sectii, una pentru judecatori si alta pentru procurori, prima sectia este compusa din 9 judecatori, iar cea de-a doua din 5 procurori
2. 2 reprezentanti ai societatii civile, specialisti în domeniul dreptului care se bucura de înalta reputatie profesionala si morala, alesi de Senat, acestia participa numai la lucrarile în plen
3. minstrul justitiei, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe lînga Curtea de Casatie si Justitie.

Legea nr.317/2004 determina modul de alcatuire a celor doua sectii ale C.S.M,astfel sectia pentru judecatori-în numar de 9 este alcatuita din:

–        2 judecatori de la Înalta Curte de Casatie si Justitie

–        4 judecatori de la curtile de apel

–        2 judecatori de la tribunale

–        un judecator de la judecatorii.

Sectia pentru procurori-în numar de 5-a C.S.M. este alcatuita din:

1. un procuror de la Parchetul de pe lînga Înalta Curte de Casatie si Justitie
2. un procuror de la Parchetul National Anticoruptie
3. un procuror de la parchetele de pe lînga curtile de apel
4. un procuror de la parchetele de pe lînga tribunale
5. un procuror de la parchetele d epe lînga judecatorii.

Membrii C.S.M. se aleg din rîndul judecatorilor si procurorilor numiti de Presedintele Romaniei si care au o vechime de cel putin 6 ani în functia de magistrat.

C.S.M. este condus de un presedinte ajutat de un vicepresedinte, alesi pentru un mandat de un an. Presedintele are urmatoarele atributii:

1. reprezinta C.S.M. în relatiile interne si internationale
2. coordoneaza activitatea C.S.M. si repartizeaza lucrarile pentru plen si sectii
3. prezideaza lucrarile C.S.M., cu exceptia cazului în care la lucrari participa Presedintele Romaniei
4. semneaza actele emise de Plenul C.S.M.
5. sesizeaza Curtea Constitutionala în vederea solutionarii conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice
6. prezinta, în sedinta publica a plenului, raportul anual asupra activitatii C.S.M., care se transmite instantelor si parchetelor si se da publicitatii.

C.S.M. se întruneste în plen si în sectii ori de cîte ori este necesar, la convocarea presedintelui, a vicepresedintelui sau a majoritatii membrilor plenului ori, dupa caz, ai sectiilor. Lucrarile plenului C.S.M. se desfasoara în prezenta a cel putin 15 membri.

Atributiile Consiliului Superior al Magistraturii

Menirea esentiala a C.S.M. este aceea de a apara corpul magistratilor si membrii acestuia împotriva oricarui act de natura sa aduca atingere independentei sau impartialitatii magistratului în înfaptuirea justitiei ori sa creeze suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea C.S.M. apara reputatia profesionala a magistratilor, asigura respectarea legii si a criteriilor de competenta etica si profesionala în desfasurarea carierei profesionale a magistratilor.

Plenul C.S.M. îndeplineste atributii importante în domeniul:carierei magistratilor, al recrutarii, evaluarii, organizarii si  functionarii instantelor si al parchetelor.

C.S.M. în domeniul carierei are urmatoarele atributii:

1. propune Presedintelui Romaniei numirea în functie si eliberarea din functie a judecatorilor si procurorilor, cu exceptia celor stagiari
2. propune Presedintelui Romaniei numirea în functie si revocarea din functie a presedintelui, vicepresedintelui si presedintilor de sectii al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a procurorului general al Parchetului de pe lînga Înalta Curte de Casatie si Justitie, a procurorului general al Parchetului National Anticoruptie, precum si a adjunctilor acestora
3. dispune promovarea magistratilor în functiile de executie
4. dispune promovarea magistratilor în functiile de conducere din cadrul instantelor si al parchetelor, în urma consultarii magistratilor din cadrul instantelor si parchetelor respective
5. numeste judecatorii stagiari si procurorii stagiari, pe baza rezultatelor obtinute la examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii
6. elibereaza din functie judecatorii stagiari si procurorii stagiari
7. aproba transferul magistratilor
8. numeste, pe perioade determinate, în posturi vacante, magistratii de cariera, în conditiile legii
9. propune Presedintelui Romaniei conferirea de distinctii pentru magistrati, în conditiile legii.

C.S.M. exercita atributii importante si în cadrul sectiilor sale, printre cele mai importante fiind si cele de ordin disciplinar (le vom discuta la capitolul raspunderea magistratilor).

Ministrul Justitiei

Aributiile ministrului justitiei au fost reduse în mod considerabil prin noile reglementari privitoare la organizarea judiciara si la statutul magistratilor. Majoritatea sarcinilor ce reveneau Ministerului Justitiei în legatura cu recuperarea magistratilor si cariera acestora, au fost preluate de C.S.M.

Atributiile ministrului justitiei sunt limitate la realizarea prerogativelor ce revin ministerului pe care-l conduce, asigurînd buna organizare si administrare a justitiei ca serviciu public.

Ministrul justitiei are atributii legate de stabilirea bugetului anual al instantelor judecatoresti (avînd calitatea de ordonator principal de credite), asigurarea spatiilor necesare pentru instante si parchete, numirea asistentilor judiciari. Acestea sunt numiti de ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Economic si Social, dintre persoanele care îndeplinesc conditiile prevazute de lege.

De asemenea, numarul total de posturi de asitenti judiciari si repatizarea posturilor pe instante, în raport cu volumul de activitate, se stabilesc prin ordin al ministrului justitiei. Sanctiunile disciplinare se aplica de ministrul justitiei.

        

Conducerea instantelor judecatoresti

Instantele de judecata, de orice grad, sunt conduse de catre un presedinte. Presedintii tribunalelor, tribunalelor specializate si ai curtilor de apel sunt ajutati, în activitatea lor de conducere, de catre 1-2 vicepresedinti.

Sectiile instantelor judecatoresti sunt conduse de catre un presedinte de sectie. Vicepresedintele instantei este si presedintele uneia dintre sectii.

Presedintii si vicepresedintii instantelor judecatoresti iau masuri pentru organizarea si buna functionare a instantelor pe care le conduc, asigura si verifica respectarea obligatiilor statutare si a reglementarilor de catre judecatori si personalul auxiliar de specialitate.

În cadrul fiecarei instante judecatoresti functioneaza un colegiu de conducere, care hotaraste cu privire la problemele generale de conducere a instantei. Colegiul de conducere al curtii de apel exercita si actiunea disciplinara, în conditiile legii, avînd urmatoarea componenta:

1. la curtile de apel: presedintele, vicepresedintii, judecatorii inspectori si presedintii de sectii, precum si 1-2 judecatori alesi în adunarea generala a judecatorilor
2. la tribunale si tribunale specializate: presedintele, vicepresedintii si presedinti de sectii, precum si 1-2 judecatori alesi în adunarea generala a judecatorilor
3. la judecatorii: presedintele si, dupa caz, vicepresedintele si presedintii de sectii, precum si 1-2 judecatori alesi în adunarea generala a judecatorilor.

Legea confera unele atributii importante generale ale judecatorilor. Aceste atributii sunt determinate de art.54 din Legea nr. 304/2004 dupa cum urmeaza:

1. dezbat activitatea desfasurata de instante
2. aleg membrii C.S.M.
3. dezbat probleme de stat
4. analizeaza proiecte de acte normative, la solicitarea ministrului justitiei sau a C.S.M.
5. formuleaza puncte de vedere la solicitarea C.S.M.
6. îndeplinesc alte atributii prevazute de lege sau regulamente.

Conducerea instantei supreme este asigurata de presedinte, vicepresedinte si colegiul de conducere., alcatuit din presedinte, vicepresedinte, presedintii de sectii si din 5 judecatori alesi pe o perioada de 5 ani în adunarea generala a jdecatorilor.

Colegiul de conducere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie are urmatoarele atributii:

1. a) aproba Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativ, precum si statele de functii si de personal ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie
2. b) recomanda Plenului C.S.M. numirea la Înalta Curte de Casatie si Justitie a judecatorilor în functie, carora le expira mandatul de 6 ani
3. c) propune C.S.M. numirea, promovarea, transferul, suspendarea si încetarea din functie a magistratilor-asistenti
4. d) organizeaza si supravegheaza rezolvarea petitiilor, în conditiile legii
5. e) exercita actiunea disciplinara împotriva presedintelui, vicepresedintelui, presedintilor de sectii, judecatorilor si magistratilor-asistenti al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si împotriva presedintilor curtilor de apel
6. f) propune proiectul de buget al Înaltei Curti de Casatie si Justitie
7. g) exercita alte atributii prevazute de Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Î.C.C.J.

Hotarîrile colegiului de conducere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie se adopta cu votul majoritatii mambrilor sai. Unele atributii importante au fost conferite de lege adunarii generale a judecatorilor de la Î.C.C.J.

Adunarea generala a judecatorilor se întruneste pentru:

1. aprobarea raportului anual de activitate, care se da publicitatii
2. aprobarea bugetului Î.C.C.J.,cu avizul consultativ al Ministerului Finatelor Publice
3. alegerea celor 2 membri pentru C.S.M.

Personalul auxiliar de specialitate

Toate instantele judecatoresti si toate parchetele au în structura lor urmatoarele compartimente:

1. registratura
2. grefa
3. arhiva
4. biroul de informare si relatii publice
5. biblioteca.

Curtile de apel si parchetele de pe lînga aceste curti, Î.C.C.J., Parchetul de pe lînga Î.C.C.J. si Parchetul National Anticoruptie au de asemenea, în structura lor un compartiment de documentare si un compartiment de informatica juridica, cîte un departament economico-financiar si administrativ, condus de un manager economic.

Aceste structuri organizatorice au rol important în înfaptuirea corespunzatoarea a actului de justitie, desi nu participa în mod nemijlocit la realizarea functiei jurisdictionale.

Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti se elaboreaza de CS.M. si de Ministerul Justitiei si se aproba prin Hotarîre a C.S.M., care se publica în Monitorul Oficial al Romaniei, partea I.

Un  rol important în activitatea instantei revine grefei. Potrivit legii, grefierii participa la sedintele de judecata si la efectuarea actelor de urmarire penala în scopul consemnarii operatiilor realizate în cadrul procedurii judiciare. La sedintele de judecata grefierii sunt datori sa aiba tinuta crespunzatoare instantei unde functioneaza.

Departamentul economico-financiar si administrativ are ca atributii principale efectuarea operatiunilor financiar-contabile, evidenta bunurilor, asigurarea conditiilor materiale pentru desfasurarea activitatii si a parchetelor si gospodarirea localurilor. Postul de manager economic se poate acupa numai prin concurs.

Presedintii pot delega calitatea de ordonator de credite managerilor economici. Paza sediilor instantelor judecatoresti si a parchetelor, bunurilor si valorilor apartinînd acestora, supravegherea accesului si mentinerea ordinii interioare necesare desfasurarii normale a activitatii în aceste sedii se asigura de trupele de jandarmi, în mod gratuit, de catre Jandarmeria Romana, prin structurile sale specializate.

MINISTERUL PUBLIC

Ministerul Public îndeplineste în societatile contemporane un rol social cu semnificatii deosebite în apararea si consolidarea statului de drept. Functiile esentiale ale M.P.sunt concentrate spre o singura finalitate: apararea ordinii de drept. Aceste functii de aparare a intereselor generale ale societatii, de stabilire a adevarului în activitatea de înfaptuire a justitiei si de respectare a legii se regasesc în toate legislatiile moderne.

Ministerul Public are, în toate sistemele de drept, atît functii în cadrul sistemului judiciar, cît si în afara acestuia. Deopotriva, majoritatea legislatilor confera largi atributii procurorului în materie penala. Incontestabil, participarea procurorului în procesul penal constituie regula, iar în materie civila exceptia.

         Modul de organizare a M.P. este prevazut în legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara. Acest act normativ determina principiile ce stau la baza constituirii M.P. Parchetul constituie structura organizatorica de baza a M.P. El este alcatuit din totalitatea magistratilor (procurorilor) care exercita functiile specifice M.P. pe lînga o anumita instanta de judecata.

         Parchetul de pe lînga Înalta Curte de Casatie si Justitie, ca si parchetele de pe lînga curtile de aple si tribunale, au în structura lor sectii conduse de procurori sefi, care pot fi ajutati de adjuncti.

Pachetul de pe lînga Înalta Curte de Casatie si Justitie coordoneaza activitatea parchetelor din subordine, are personalitate juridica si gestioneaza bugetul M.P. El este condus de un procuror general, ajutat de un prim adjunct, un adjunct si 3 procurori consilieri.

Procurorul general al Parchetul de pe lînga Î.C.C.J., prim adjunctul acestuia, precum si procurorul general al Parchetului National Anticoruptie sunt numiti în functie de Presedintele Romaniei, la propunerea C.S.M., cu recomandarea ministrului justitiei, dintre procurorii care au o vechime minima de 18 ani în functia de judecator sau procuror, pe o perioada de 5 ani, fara posibilitatea reînvestirii.

Parchetele de pe lînga curtile de apel sunt conduse de procurorii generali, iar cele de pe lînga tribunale, tribunale pentru minori si familie si judecatorii sunt conduse de catre prim-procurori.

Prin acelasi act normativ, în cadrul parchetelor de pe lînga curtile de apel au fost instituite servicii de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate, iar în cadrul parchetelor de pe lînga tribunale au fost constituite birouri de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate. Activitatea acestor servicii si birouri a fost coordonata si controlata de Sectia de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate din cadrul Parchetului de pe lînga Curtea Suprema de Justitie.

Parchetul National Anticoruptie este organiazt în urmatoarele sectii, conduse de procurori sefi de sectie, ajutati de procurori sefi adjuncti sectie:

1. sectia de combatere a coruptiei
2. sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie
3. sectia de combatere a infractiunilor de coruptie savîrsite de militari
4. sectia judiciara penala.

În cadrul Parchetului National Anticoruptie se por înfiinta sevicii teritoriale, servicii , birouri si late compartimente de activitate, prin ordin al procurorului general al acestui parchet.

Legea privind organizarea judiciara determina si principiile functionale ale M.P.: principiul legalitatii, impartialitatii si al controlului ierarhic.

Principiul legalitatii constituie un principiu esential al activitatii tuturor autoritatilor publice. Respectarea legalitatii este o componenta esentiala a democratiei si o conditie indispensabila a statului de drept.

În întreaga lor activitate, membrii M.P. trebuie sa actioneze conform principiului impartialitatii. Constitutia si legea organica a autoritatii judecatoresti se limiteaza sa enunte acest pricipiu fara a-i stabili continutul. În limbajul cotidian, termenul de impartialitate evoca însusirea de afi drept, nepartinitor, obiectiv. Acestea sunt si conotatiile juridice pe care trebuie sa le acordam principiului impartialitatii.

         Legea privind organizarea judiciara contine dispozitii cuprinzatoare privitoare la principiul ierarhic. Acest principiu rezulta si din modul de organizare a M.P. într-un sistem bine articulat.

Procurorii din fiecare parchet sunt subordonati sefului acelei institutii. Conducatorul unui parchet este subordonat, al rîndul sau, conducatorului parchetului ierarhic superior din aceeasi circumscriptie teritoriala.

Ministrul justitiei exercita un control asupra membrilor M.P. Acest control se realizeaza în practica prin procurori inspectori din cadrul Parchetului de pe lînga Î.C.C.J., din Parchetul National Anticoruptie, din parchetele de pe lînga curtile de apel sau prin alti procurori delegati. Acest control se exercita de ministrul justitiei din proprie initiativa sau la cererea C.S.M.

De asemenea, ministrul justitiei poate sa ceara procurorului general al Parchetului de pe lînga Î.C.C.J. sau, dupa caz, parocurorului general al Parchetului National Anticoruptie informari asupra activitatii parchetelor si sa dea îndrumari scrise cu privire la masurile ce trebuie luate pentru prevenirea si combaterea criminalitatii.

Atributiile Ministerului Public

         Atributiile M.P.pot fi grupate, în mod conventional, în doua categorii: judiciare si extrajudiciare.

Între atributiile judiciare mentiona:

–        sesizarea instantelor judecatoresti pentru judecarea cauzelor penale;

–        exercitarea actiunii civile în cazurile prevazute de lege;

–        participarea, în conditiile legii, la solutionarea cauzelor penale sau civile;

–        exercitarea cailor de atac împotriva hotarîrilor judecatoresti, în conditiile prevazute de lege.

Printre atributiile extrajudiciare amintim: studierea cauzelor care genereaza sau favorizeaza criminalitatea, elaborarea de propuneri în vederea eliminarii ecestora, precum si pentru perfectionarea legislatiei în domeniu.

Exista însa si atributii ale M.P. ce au un caracter judiciar si deopotriva administrativ, ca:

–        efectuarea urmaririi penale si, dupa caz, supravegherea acesteia,

–        controlul activitatii altor organe de cercetare penala;

–        apararea drepturilor si interesele minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie, ale disparutilor si ale altor persoane, în conditiile legii.

Cele mai importante atributii ale M.P. se exercita de catre procurori în cadrul procesului civil si penal.

Rolul procurorului în procesul civil

Atributiile încredintate de legiuitor M.P. difera în materie civila de cele atribuite acestuia în cadrul procesului penal.

Potrivit dispozitiilor legale invocate, atributiile M.P. înprocesul civil se concretizeaza în urmatoarele modalitati practice de actiune ale procurorului:

–        exercitarea actiunii civile înncazurile prevazute de lege;

–        participarea, în conditiile legii, la sedintele de judecata;

–        exercitarea cailor de atac împtriva hotarîrilor judecatoresti, în conditiile prevazute de lege;

–        apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie, ale disparutilor si ale altor persoane, în conditiile legii.

Modalitatile practice de actiune a procurorului constituie si forme de participare a acestuia în procesul civil. Ele pot fi definite ca forme de participare la activitatea judiciara, întrucît aceste modalitati tin seama de faza procesuala în care intervine actiunea procurorului, dar si, de activitatea desfasurata în concret de M.P. în calitate de reprezentant al intereselor generale ale sociatatii.

         În toate situatiile în care procurorul participa la activitatea judiciara, acesta dobîndeste calitatea de parte. El poate formula cereri, invoca exceptii, propune dovezi în vederea stabilirii adevarului si în finalul judecatii poate prezenta propriile sale concluzii cu privire la faptele cauzei si la aplicarea legii. Procurorul trebuie sa aiba un rol activ si sa contribuie la aflarea adevarului în procesul civil.

Procurorul urmeaza sa puna concluzii dupa partile principale. Concluziile procurorului se prezinta în mod obisnuit în forma orala. Dar, ca oricare dintre parti, procurorul poate uza si de dreptul de a formula concluzii scrise. În acest context se impune si precizarea ca el nu poate uza de unele drepturi recunoscute numai partilor principale, cum ar fi modificarea cererii dechemare în judecata, renuntarea la judecta si renuntarea la dreptul subiectiv. În acest context avem în vedere interventia procurorului în procesul civil, iar nu exercitarea actiunii civile de catre acesta; în acest din urma caz, procurorul ar putea sa modifice cererea de chemare în judecata sau sa renunte la judecata.

În toate cazurile încare participarea procurorului în procesul civil obligatorie, nerespectarea normai care impune o atare interventie determina nulitatea hotarîrii pronuntate de catre instanta.

O alta forma de participare a procurorului în procesul civil vizeaza exercitarea cailor de atac. Dreptul procurorului de a exercita caile legale de atac este consacrat în mod expres în art.45 alin.4, C.proc.civ., din legea nr. 304/2004. legea are în vedere dreptul procurorului de a exercita, la fel ca partile principale, calea de atatc a apelului si recursului.  Procurorul poate exercita si caile extraordinare de atatc de retractare: revizuirea si contestatia în anulare.

Exercitarea cailor de atac de catre procuror nu este conditionata de exercitarea actiunii sau de interventia sa în proces. Actuala reglementare privind exercitarea cailor de atac de catre procuror are o justificare temeinica. Ea consta în necesitatea salvgardarii ordinii publice si a consolidarii prestigiului justitiei.

Întreaga societate este interesata în apararea ordinii si disciplinei sociale, iar exercitarea cailor de atac de catre procuror reprezinta unul din mijloacele eficiente de aparare a intereselor generale ale societatii. O reglementare care recunoaste un drept nelimitat de promovare a cailor de atac de catre procuror ar putea conduce si la un exercitiu abuziv al dreptului. De aceea, exercitiul cailor de atac de catre procuror ar trebui sa fie restrîns la acele împrejurari în care se constata nesocotirea unor norme de ordine publica.

Putem preciza ca procurorul general al Parchetului de pe lînga Înalta Curte de Casatie si Justitie îi este recunoscuta legitimare procesuala si în ceea ce priveste exercitarea caii extraodinare de atac a recursului în interesul legii.

Ultima forma de participare a procurorului în procesul civil se poate realiza în faza executarii silite. Dreptul procurorului de a participa în aceasta faza a procesului civil este statornicit în art.45 alin.5 C.proc.civ., de unde putem trage concluzia ca procurorul poate solicita doar declansarea executarii silite, dar nu poate participa la alte activitati procesuale specifice executarii silite.

În ceea ce priveste posibilitatea de participare a procuroruluila solutionarea contestatiilor la executare, aceasta poate fi dedusa din însusi faptul ca el poate participa, în conditiile legii, la sedintele de judecata. Pe de alta parte, participarea procurorului la sedintele de judecata poate constitui un mijloc necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor si ale celorlalte persoane la care se redera art.60 din legea 304/2004.

În scopul promovarii acestor valori, procurorului trebuie sa-i fie recunoscuta si posibilitatea de promovare a contestatiei la executare. Prin urmare, procurorul poate exercita si contestatia la executare pentru a solicita instantei competente sa dispuna masuri concrete pentru respectarea legii în activitatea executionala. De asemenea, procurorul va putea pune concluzii cu prilejul dezbaterilor judiciare declansate prin formularea unor contestatii la exdcutare de catre partile principale.

Participarea procurorului în procesul penal

         În procesul penal participarea procurorului primeste valente si semnificatii cu totul deosebite fata de atributiile pe care legea i le recunoaste acestuia în materie civila. Dar procurorul are atributii deosebit de importante si în faza anterioara sesizarii instantei competente a se pronunta asupra infractiunilor savîrsite.

         Cadrul de participare a procurorului în procesul penal este statornicit în dispizitiile art.315. C.proc. pen. Potrivit acestui text, procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale judecatorilor, în cauzele în care instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infrctiunea savîrsita pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare ori în cauzele în care unul din inculpati se afla în stare de detentie sau în vreuna din situatiile prevazute de art.171 alin.2, precum si în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. La sedintele de judecata privind alte infractiuni,,procurorul participa cînd considera necesar. În sedintele de judecata ale celorlalte instante, participarea procurorului este obligatorie în toate cazurile.

Procurorul fiind titularul actiunii penale, este singurul care poate dispune, în faza de urmarire penala, trimiterea în judecata sau solutionarea într-un alt mod a cauzei. El este obligat ca în termen  de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penala sa procedeze la verificarea lucrarilor de urmarire penala si sa se pronunte asupra acestora.

Participarea procurorului la sedintele de judecata ale judecatoriilor este obligatorie si în alte cauze strict determinate de art. 315 C.proc.penala. Un prim caz de participare obligatorie vizeaza situatia în care legea prevede pentru infractiunea savîrsita o pedeapsa cu închisoarea de 3 ani sau mai mare. Acest prim caz de participare obligatorie a procurorului în fata instantei de fond tine seama de gravitatea faptei savîrsite si a sanctiunii ce poate fi aplicta persoanei vinovate. Participarea procurorului este obligatorie, indiferent de cuantumul pedepsei ce ar putea fi aplicata, de instanta si chiar si atunci cînd aceasta, retinînd unele circumstante atenuante, ar proceda la înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda. Participarea procurorului este obligatorie chiar daca actiunea penala a fost în miscare la plîngerea prealabila a partii vatamate.

Al doilea caz de participare obligatorie a procurorului în fata judecatoriilor priveste cauzele cu inculpati în stare de detentie. Participarea procurorului este obligatorie, chiar si în cazul în care numai unul dintre inclupati se afla în stare de detinere, indiferent de organul care a dispus masura arestarii. Prin urmare, participare procurorului devine obligatorie si atunci cînd masura arestarii a fost dispusa de catre instanta de judecata în cursul dezbaterilor.

Ultimul caz de participare obligatorie a procurorului vizeaza cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii. Potrivit dispozitiilor, daca cel condamnat se sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, instanta poate înlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa închisorii în limitele prevazute pentru infrcatiunea savîrsita, tinînd seama de partea din amenda care a fost achitata.

În toate cazurile prevazute de art.315 C.proc.pen. participarea procurorului la sedintele de judecata în fata judecatoriilor este obligatorie. Nerespectarea dispozitiilor legale mentionate atrage dupa sine nulitatea hotarîrii pronuntate, aceasta din urma fiind o nulitate nu numai expresa, ci si o nulitate absoluta, astfel ca ea poate fi invocata în orice stare a procesului, chiar din oficiu, si nu poate fi înlaturata în nici un mod .

În toate cazurile în care participarea procurorului la dezbateri este facultativa, judecata poate continua si fara prezenta acestuia. Cazurile de participare facultativa a procurorului sunt relativ re4duse, ele vizînd doar acele situatii în care punerea în miscare a actiunii penale se realizeaza la plîngerea prealabila a persoanei vatamate.

În toate cazurile, participarea procurorului la activitatea judiciara corespunde unei necesitati procesuale majore determinate de contributia pe care acesta o poate aduce în aflarea adevarului si apararea legalitatii democratice.

Participarea procurorului la judecata se înscrie ca una dintre modalitatile importante de actiune ale M.P. si ea este destinata aflarii adevarului si respectarii legalitatii în activitatea judiciara. Pentru realizarea acestei finalitati, legea îi confera procurorului un rol activ, rol ce se realizeaza prin formularea unor cereri, ridicarea unor exceptii si prin concluziile pe care le formuleaza, art. 301 alin.1 C.proc. penala.

Cererile pe care le poate formula procurorul sunt dintre cele mai diverse, cum sunt cele privitoare la solicitarea unor mijloace de dovada, schimbarea încadrarii juridice a faptelor, extinderea actiunii penale sau a procesului penal, restituirea dosarului procurorului, îndreptarea erorilor materiale etc.

Preocuparea principala a procurorului trebuie sa fie directionata spre respectarea normelor de drept substantial si procesual, fapt pentru care el va trebui sa invoce cu prioritate acele exceptii care au ca obiect nesocotirea unor dispozitii legale imperative, cum sunt cele privitoare la neregulata învestire a instantei, necompetenta materiala, puterea lucrului judecat, neîndeplinirea procedurii de citare etc.

Procurorul va contribui astfel la justa stabilire a starii de fapt, a circumstantelor în care s-a produs infractiunea, a urmarilor acesteia, a vinovatiei inculpatului si la corecta încadrare juridica a faptei imputate. Concluziile procurorului trebuie sa fie temeinic argumantate, tinînd seama de probele administrative si de actele de la dosar, întrucît numai astfel poate contribui la aflarea adevarului si la pedepsirea persoanelor vinovate.

Procurorului îi este recunoscut dreptul de a exercita calea ordinara de atac a apelului si pe ceaa recursului. Înainte de a evoca cîteva dintre particularitatile ce vizeaza exercitiul cailor ordinare de atac este necesar sa mentionam axistenta unor reglementari procesuale diferite în cele doua coduri de procedura, reglementari ce vizeaza chiar unul din principiile importante de organizare a sistemului nostru judiciar.  Dreptul de a declara apel este recunoscut de lege procurorului si prin dispozitiile art.362 alin. 1 C.proc. pen., astfel încît el poate face apel, atît în ceea ce priveste latura penala, cît si cea civila.

Legea îi recunoaste procurorului legitimare procesuala activa si în privinta exercitarii cailor extraodinare de atac de retractare: contestatia în anulare si revizuirea. Contestatia în anulare poate fi promovata de procuror numai cînd instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de încetare a procesului penal. Pîna la solutionarea contestatiei, instanta  competenta poate dispune suspendarea executarii hotarîrii, dar numai luîn concluziile procurorului, art.390 C.proc. penala. Ascultarea concluziilor procurorului este obligatorie si la termenul fixat pentru judecarea contestatiei în anulare.

Legea îi confera procurorului si dreptul de a initia din oficiu procedura revizuirii. Procedura revizuirii difera, în materie penala, în mod substantial de cea instituita de lege în materie civila. Rolul procurorului în aceasta procedura este sporit, întrucît legea îi confera acestuia sarcina de a efectua unele cercetari prealabile. În primul rînd, cererea de revizuire se adreseaza chiar procurorului de la parchetul de pe lînga instanta care a judecat cauza în prima instanta.

Dupa introducerea cererii de revizuire, procurorul asculta, daca este cazul, partea care a formulat-o în vederea completarii sau precizarii acesteia. Termenul de efectuare a cercetarilor de catre procuror este de doua luni de la data introducerii cererii de revizuire. Dupa finalizarea cercetarilor, procurorul înainteaza întregul material împreuna cu concluziile sale instantei competente.

Admiterea în principiu a cererii de revizuire se poate dispune numai dupa ascultarea concluziilor procurorului si a partilor. Recursul în interesul legii este o cale deatac extraodinara, care este pusa numai la dispozitia procurorului general de la Parchetul de pe lînga Î.C.C.J. Ea se poate exercita de procurorul general din oficiu sau la cererea ministrului justitiei.

Participarea procurorului la solutionarea  recursului în interesul legii este obligatorie. Legea nu impune participarea nemijlocita a procurorului general al Parchetului de pe lînga Î.C.C.J. la solutionarea recursurilor în interesul legii.

Procurorul participa, prin modalitati specifice de actiune, si la activitatea de executare a hotarîrilor judecatoresti penale. Executarea silita nu se initiaza de procuror, ci de prima instanta de judecata.  Instanta de executare deleaga pe unul dintre judecatorii sai pentru efectuarea punerii în executare.

Cu toate atributiile conferite de lege judecatorului delegat, procurorul nu este lipsit de prerogative semnificative în cursul urmaririi silite. El are doua categorii de atributii: atributii judiciare si atributii administrative, acestea din urma avînd ca obiect supravegherea  respectarii legii în activitatea de punere în executare a hotarîrilor judecatoresti.

Din categoria atributiilor judiciare mentionam pe cele privitoare la : cererea de încetare sau înlocuirea masurii medicale, în cazul în care considera ca internarea nu mai este necesara.; cererea de revocare a masurilor de siguranta; cererea de revocare sau anulare a suspendarii executarii pedepsei; cererea de revocare sau anulare a executarii pedepsei la locul de munca; cererea de înlocuire a pedepsei detentiunii pe viata, cererea de modificare a pedepsei în timpul executarii; cererea de amanare a executarii pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata; cererea de înlaturare sau modificare a pedepsei, contestatia la executare.

Participarea procurorului la procedurile judiciare avînd ca obiect executarea hotarîrilor penale si care au fost mentionate în cele ce au precedat este obligatorie.

Importante sunt si atributiile administrative ale procurorului si care vizeaza legalitatea punerii în executare a mandatelor de executare a pedepsei.

MAGISTRATII INSTANTELOR

         În tarile democratice se acorda o importanta aparte determinarii unui statut al magistratilor. Print-un asemenea statut se urmareste asigurare inamovibilitatii judeecatorilor, ca o conditie indispensabila pentru garantarea impertialitatii si independentei lor.

         Notiunea de magistrat a fost folosita frecvent si înainte de adoptarea legilor de organizare  judecatoreasca postdecembriste. Conceptul de magistrat, în sens juridic, este mai larg raspîndit decît acele de judecator. În sensul legii de organizare judiciara, conceptul de magistrat include atît pe judecatori, cît si pe procurorii constituiti la parchet. Judecatorul este considerat, în mod traditional, în functionar public învestit cu functia de a solutiona litigiile de competenta sa.

Potrivit art.2 din legea nr.304/2004, judecatorii, procurorii si magistratii-asistenti ai Î.C.C.J. au calitatea de magistrati si fac parte din corpul magistratilor. Din corpul magistratilor fac parte si judecatorii si procurorii de la celelate instante judecatoresti, respectiv de la parchetele de pe lînga acestea.

În cadrul corpului magistratilor, ierarhia functiilor de executie si de conducere se stabileste în raport cu nivelul instantelor si parghetelor, cu respectarea conditiilor de pregatire profesionala si de vechime în magistratura prevpzute de legea privind organizarea judiciara.

Din corpul magistratilor trebuie sa faca parte cei mai buni juristi, caci importanta sociala a functiei de judecator sau procuror excede pe aceea a altor categorii de juristi. Ei sunt cei care tin cunpana dreptatii si contribuie la sigurarea pacii sociale într-o societate democratica.

Recrutarea si învestirea în functie a magistratilor

În scopul garantarii unei administrari optime a justitiei, dreptul comparat cunoaste sisteme diferite privitoare la recrutarea si învestirea în functie a magistratilor.

Orice legislatie trebuie sa manifeste o preocupare majora pentru recrutarea unor magistrati care sa corespunda exigentelor tehnice si morale necesare exercitarii impartiale a functiei respective. Metodele aplicate în selectionarea judecatorilor difera în functie de conceptiile politice existente într-o societate data, de nivelul libertatilor politice, de moravuri si traditie.

Sistemele aplicate în selectionarea judecatorilor au diferit si timp, în functie de necesitatile impuse de dezvoltarea societatii.

În statele moderne s-a simtit tot mai lult nevoia recrutarii în magistratura a unor persoane avînd nu numai o înalta moralitate, ci si o buna pregatire de specialitate.

         Din cauza incovenientelor pe care le prezinta sistemul numirii neconditionate de catre puterea executiva, unele state au adoptat sistemul alegerii magistratilor. Sistemul electiv are avantajul ca înlatura posibilitatea aservirii judecatorilor fata de puterea executiva. Totusi, acest sistem este aplicat integral doar foarte rar în dreptul contemporan, deoarece sistemul numirii este amendat prin instituirea unor conditii si criterii profesionale riguroase.

si în tara noastra a fost organizat, în temeiul dispozitiilor constitutionele, un Consiliu Superior al Magistraturii, cu sarcini privitoare la recrutarea magistratilor si care îndeplineste, în acelasi timp, rolul de Consiliu de disciplina. Potrivit art.134 alin.1 din Constitutie, Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui Romaniei numirea în functie a judecatorilor si a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, în conditiile legii.

Admiterea în magistratura, promovarea, delegarea, detasarea si transferarea magistratior

Recrutarea si formarea profesionala initiala în vederea ocuparii functiei de magistrat se realizeaza pe baza de concurs, prin Institutul National al Magistraturii, legea nr.303/2004, art.13, enunta urmatoarele conditii pentru admiterea unei persoane la Institutul National al Magistraturii:

1. sa aiba cetatenia romana, domiciliul în Romania si capacitate deplina de exercitiu
2. sa fie licentiata în drept
3. sa nu aiba ntecedente penale, cazier fiscal si sa se bucure de o buna reputatie
4. sa cunoasca limba romana
5. sa fie apta, din punct de vedere medical, pentru exercitarea functiei.

Simpla enumerare a conditiilor de mai sus este suficienta pentru a sublinia exigentele profesionale si morale pe care le implica functia de magistrat. Ele sunt firesti, întrucît demnitatea de magistrat, una din cele mai importante într-un stat de drept, trebuie sa fie onorata printr-o înalta competenta profesionala si printr-o probitate morala ireprosabila. Prestigiul justitiei si calitatea hotarîrilor judecatoresti depinde într-o masura foarte mare de statutul profesional si moral al judecatorilor.

Tocmai pentru a obliga magistratii sa-si pastreze acelasi statut moral pe toata durata învestirii lor în functie, se impune oobligativitatea depunerii unui juramînt. Nedepunerea juramîntului de catre un magistrat atrage dupa sine nulitatea numirii în functie. Desi legea nu o afirma în mod direct, consecinta fireasca a unei asemenea numiri, în ipoteza în care ea ar fi fost facuta, este nulitatea actelor îndeplinite de acel magistrat.

La judecatorii si la parchetele de pe lînga acestea pot functiona judecatori si procurori stagiari. Acestea sunt numiti în functie de catre C.S.M., pe baza rezultatelor obtinute la examenul de absolvire a I.N.M.

În perioada stagiului, judecatorii si procurorii sunt obligati sa continuie formarea profesionala, sub coordonarea unui judecator sau procuror anume desemnat d epresedintele judecatoriei sau, dupa caz, de prim-procurorul parchetului de pe lînga aceasta instanta.

Judecatorii stagiari au dreptul sa faca parte din completul de judecata numai alaturi de un judecator inamovibil. Procurorii stagiari au dreptul sa puna concluzii în instanta, sa efectueze si sa semneze acte procedurale, sub coordonarea unui procuror care se bucura de stabilitate.

Dupa terminarea stagiului, magistratii sunt supusi unui examen de capacitate, organizat de C.S.M., prin intermediul I.N.M. dupa validarea examenului de capacitate, lista tuturor posturilor vacante de la judecatorii de pe lînga aceste instante se publica separat pentru judecatori si procurori în Monitorul Oficial al Romaniei, partea a III-a, si se afileaza la sediile instantelor si parchetelor, prin grija C.S.M.

Legea privind organizarea judiciara determina si conditiile profesionale si de vechime necesare pentru promovarea în functie a magistratilor. Promovarea în functii de executie se face numai prin concurs organizat la nivel national, tinîndu-se seama de vechimea în magistatura si de activitatea profesionala a magistratului, precum si de posturile vacante existente la tribunale si curti de apel sau, dupa caz, la parchete.

Pot participa la concursul de promovare în functii de executie magistratii care în ultimii trei ani înaintea concursului au avut calificativul foarte bine, n-au savîrsit abateri disciplinare si îndeplinesc urmatoarele conditii minime de vechime:

1. 8 ani vehime în functia de judecator sau procuror, pentru promovarea în functiile de judecator de tribunal sau tribunal specializat si procuror la parchetul de pe lînga tribunal sau parchetul de pe lînga tribunalul specializat pentru minori si familie;
2. 12 ani vechime în functia de judecator sau procuror, pentru promovarea în functiile de judecator de curte de apel si procuror la parchetul de pe lînga curtea de apel;
3. 15 ani vechime în functia de judecator sau procuror, pentru promivarea în functia de procuror la Parchetul de pe lînga Î.C.C.J.

Magistratii care îndeplinesc conditiile de vechime anterior mentionate potparticipa la concurs, în vederea promovarii pe loc, în limita numarului de locuri aprobat anual de C.S.M.        

Selectia magistratilor pentru promovarea în functii de conducere se face de C.S.M., pe baza dosarelor profesionale, a criteriiilor stabilite prin hotarîre a C.S.M., a informatiilor cuprinse în baza de date si a proiectului privind exercitarea atributiilor specifice functiei de conducere.

        

Pentru promovarea în functii de conducere sunt necesare urmatoarele conditii minime de vechime:

1. pentru functia de presedinte si vicepresedinte de judecatorie, prim-procuror al parchetului de pe lînga judecatorie si adjunct al acestuia, o vechime de 8 ani în functia de judecator sau procuror:
2. pentru functia de presedinte, vicepresedinte si presedinte de sectie de tribunal specializat, prim-procuror al parchetului de pe lînga tribunal sau al parchetului de pe lînga tribunalul pentru minori si familie, adjunct al acestuia si procuror sef sectie al parchetului de pe lînga tribunal sau parchetului de pe lînga tribunalul pentru minori si familie, o vechime de 10 ani în functia de judecator sau procuror;
3. pentru functia de presedinte, vicepresedinte, presedinte de sectie la curtea de apel, procuror general al parchetului de pe lînga curtea de apel si ajunct al acestuia, procuror sef sectie al parchetului de pe lînga curtea de apel, judecator inspector si procuror inspector, o vechime de 15 ani în functia de judecator sau procuror;
4. pentru functia de consilier al procurorului general al Parchetului de pe lînga Î.C.C.J. si procuror sef sectie al Parchetului de pe lînga Î.C.C.J, o vechime de 18 ani în functia de judecator sau procuror.

Legea consacra un capitol întreg institutiilor juridice ale delegarii, detasarii si transferarii magistratilor. Delegarea judecatorilor curtilor de apel se dispune, cu acordul lor, de C.S.M., la solicitarea presedintelui curtii de apel, cu respectarea cerintelor impuse de lege.

         Dispozitiile legale ne scot în evidenta urmatoarele concluzii:

–        delegarea este o masura ce se impune a fi dispusa doar în masura în care s-au ivit unele împrejurari de natura a face imposibila solutionarea cauzelor în conditiile legii; legea enunta doar exemplificativ situatiile ce se pot încadra în aceasta categorie;

–        acordul judecatorului este indispensabil

–        delegarea se dispune de presedintele curtii de apel, iar în cazul judecatorilor de la aceste instante, de catre sectiile corespunzatoare ale C.S.M.

În toate cazurile, atît ale judecatorilor, cît si ale procurorilor-delegarea se poate face pe o perioada de cel mult 60 de zile si,poate fi prelungita cu acordul magistratului cel mult 60 de zile într-un an. Pe perioada delegarii, magistratii beneficiaza de toate drepturile prevazute de lege.

         Legea nr.303/2004 reglementeaza si posibilitatea detasarii magistratilor, dar numai în anumite conditii strict determinate de lege. Detasarea magistratilor se poate dispune în cadrul altor instante sau parchete, la Ministerul Justitiei sau la unitatile subordonate acestuia, la Institutul National al Magistraturii sau la alte autoritati publice. Durata obisnuita a detasarii este între 6 luni si 3 ani. Acest termen poate fi prelungit pentru o durata de pîna la trei ani, dar numai o singura data si cu respectarea conditiilor prevazute de art.56 alin.1 din lege.

         În perioada detasarii, judecatorii si procurorii îsi pastreaza calitatea de magistrati si beneficiaza de drepturile prevazute de lege pentru personalul detasat. Dupa încetarea detasarii, magitratul revine la postul detinut anterior.

         În legatura cu institutia juridica a detasarii magistratilor se impun urmatoarele doua constatari importante. Prima, detasarea poate fi dispusa numai de catre sectiile corespunzatoare ale C.S.M. A doua observatie vizeaza motivele pentru care detasarea se poate dispune.

Legea nu nominalizeaza motivele ce pot determina detasarea unui magistrat. La fel ca si în dreptul comun al muncii, detasarea se dispune în interesul institutiei sau autoritatii care o solicita. Detasarea se poate dispune nu numai la alte instante sau parchete, ci si la alte institutii din sistemul autoritatii judecatoresti sau ale administratiei.

De asemenea legea legitimeaza detasarea si la alte autoritati publice, ceea ce înseamna, ca ea poate fi dispusa chiar si la unele autoritati din afara sistemului autoritatii judecatoresti.

 În cazul detasarii la alte instante sau parchete, masura se dispune în scopul de a asigura buna functionare a acestora, iar motivele care o legitimeaza sunt similare cu cele prevazute de lege în cazul delegarii. În celelalte situatii, detasarea se justifica prin necesitatea asigurarii personalului indispensabil pentru buna functionare a institutiilor respective.

Cele doua institutii-delegarea si detasarea-desi sunt reglementate printr-o lege speciala, sunt apropiate ca figura juridica dse institutiile omonime din dreptul muncii.

O alta dispozitie întîlnim în cuprinsul legii 303/2004 în privinta transferulsui. Potrivit art.58, transferul magistratilor de la o instanta la o alta instanta sau de la un parchet la alt parchet ori la o institutie publica se aproba, la cererea celor în cauza, de C.S.M. transferul se poate aproba numai de catre Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, art.36 alin.1 din legea nr.317/2004.

Legea nu determina, nici în acest caz, motivele pentru care se poate realiza transferul unui magistrat. Este evident ca ne aflam în prezenta unei institutii juridice destinata a satisface interesele legate de buna functionare a institutiilor sau autoritatilor la care se dispune transferarea magistratului. Transferul mai implica acordul institutiilor angajate în aceasta procedura, inclusiv acordul magistratului în cauza.