În conformitate cu Legea cu privire la Curtea Constituţională Nr. 317-XIII din 13.12.94, art.1, alin.1 ’’Curtea Constituţională este independentă faţă de orice altă autoritate publică ’’ şi se supune numai constituţiei şi legii sale organice. Statutul său constituţional cuprinde principalele aspecte ale activităţii sale, cu excepţia procedurii de control şi a unor detalii de organizare. Voi aborda în continuare Curtea Constituţională ca una din autorităţile componente ale regimului constituţional al ţării.Curtea Constituţională nu este o a patra putere în stat, nu face parte din puterea executivă, judecătorească sau legiuitoare, nu se subordonează uneia dintre aceste puteri, fiind rodul colaborării lor.Rolul Curţii Constituţionale este acela de a garanta supremaţia Constituţiei, în care scop are o competenţă de atribuire (nu generală), prevăzută expres şi limitativ de Constituţie.Legea organică a Curţii Constituţionale defineşte procedura jurisdicţională a acesteia şi principalele aspecte privind organizarea şi funcţionarea sa. Prin exercitarea jurisdicţiei sale, Curtea Constituţională nu se substituie autorităţii judecătoreşti, având ca unic scop asigurarea supremaţiei Constituţiei. În conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, articolul 88, alin.1 ’’preşedintele suspendează actele guvernului, ce contravin legislaţiei…’’, astfel contribuind la apărarea constituţiei.Diferenţa dintre metoda politică şi cea juridică rezidă în aceea că prima se întemeiază pe scopul preconizat, urmărind declanşarea acţiunii necesare realizării acestuia, pe când a doua este fundamentată exclusiv pe necesitatea aplicării unei norme pentru soluţionarea conflictelor sociale.Între caracterul de autoritate constituţională şi cel de autoritate jurisdicţională ce determină statutul Curţii Constituţionale este o relaţie de subordonare, ceea ce asigură caracterul unitar al statutului Curţii, nu numai pentru că izvorul constituţional este supraordonat celui legal, al legii sale organice, dar şi deoarece Curtea garantează supremaţia Constituţiei în cadrul şi prin punerea în mişcare a procedurii jurisdicţionale corespunzătoare, care are de aceea numai semnificaţia unui mijloc juridic pentru realizarea acestui scop.În conformitate cu Legea cu privire la Curtea Constituţională Nr. 317-XIII din 13.12.94, art.1, alin.1 ’’Curtea Constituţională este independentă faţă de orice altă autoritate publică ’’ şi se supune numai constituţiei şi legii sale organice. Deci, imediat ce facem referinţă la aceste lucruri, ne dăm bine seama că curtea constituţională este independentă de orice altă autoritate, adică este într-un fel supremă prin însăşi funcţiile ce îi sunt investite.Statutul său constituţional cuprinde principalele aspecte ale activităţii sale, cu excepţia procedurii de control şi a unor detalii de organizare. Curtea Constituţională nu este o a patra putere în stat, nu face parte din puterea executivă, judecătorească sau legiuitoare, nu se subordonează uneia dintre aceste puteri, fiind rodul colaborării lor.Rolul Curţii Constituţionale este acela de a garanta supremaţia Constituţiei, în care scop are o competenţă de atribuire (nu generală), prevăzută expres şi limitativ de Constituţie.Este corect că la formarea Curţii Constituţionale participă direct: Parlamentul, Preşedintele şi Consiliul Superior al Magistraturii. Deci, fără îndoială că însăşi Constituţia este lege, lege fundamentală, aşa cum sa stabilit deja, şi anume acestui fapt îi datorăm existenţa Curţii Constituţionale care are menirea principală să asigure conformitatea legilor, prevederilor constituţionale.Legea organică a Curţii Constituţionale defineşte procedura jurisdicţională a acesteia şi principalele aspecte privind organizarea şi funcţionarea sa. Prin exercitarea jurisdicţiei sale, Curtea Constituţională nu se substituie autorităţii judecătoreşti, având ca unic scop asigurarea supremaţiei Constituţiei.Deci de aici rezidă că nici o autoritate judecătorescă nu va interveni pentru a pune în dezbatere, cu un ulterior scop în a modifica deciziile Curţii Constituţionale, fiindcă nimic mai presus ca constituţia, voi folosi un ’’epitet’’, nu e şi respectiv, Curtea Constituţională plasînduse ca garant al existenţei superiorităţii acesteia, se plasează imediat pe aceeaşi treaptă erarhică ramurală a Sistemului de Drept.În conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, articolul 88, alin.I ’’preşedintele suspendează actele guvernului, ce contravin legislaţiei…’’, astfel contribuind la apărarea constituţiei.Între caracterul de autoritate constituţională şi cel de autoritate jurisdicţională ce determină statutul Curţii Constituţionale este o relaţie de subordonare, ceea ce asigură caracterul unitar al statutului Curţii, nu numai pentru că izvorul constituţional este supraordonat celui legal, al legii sale organice, dar şi deoarece Curtea garantează supremaţia Constituţiei în cadrul şi prin punerea în mişcare a procedurii jurisdicţionale corespunzătoare, care are de aceea numai semnificaţia unui mijloc juridic pentru realizarea acestui scop.
Organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a Republicii Moldova
