În procesul penal participarea procurorului primeste valente si semnificatii cu totul deosebite fata de atributiile pe care legea i le recunoaste acestuia în materie civila. Dar procurorul are atributii deosebit de importante si în faza anterioara sesizarii instantei competente a se pronunta asupra infractiunilor savîrsite.
Cadrul de participare a procurorului în procesul penal este statornicit în dispizitiile art.315. C.proc. pen. Potrivit acestui text, procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale judecatorilor, în cauzele în care instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infrctiunea savîrsita pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare ori în cauzele în care unul din inculpati se afla în stare de detentie sau în vreuna din situatiile prevazute de art.171 alin.2, precum si în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. La sedintele de judecata privind alte infractiuni,,procurorul participa cînd considera necesar. În sedintele de judecata ale celorlalte instante, participarea procurorului este obligatorie în toate cazurile.
Procurorul fiind titularul actiunii penale, este singurul care poate dispune, în faza de urmarire penala, trimiterea în judecata sau solutionarea într-un alt mod a cauzei. El este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penala sa procedeze la verificarea lucrarilor de urmarire penala si sa se pronunte asupra acestora.
Participarea procurorului la sedintele de judecata ale judecatoriilor este obligatorie si în alte cauze strict determinate de art. 315 C.proc.penala. Un prim caz de participare obligatorie vizeaza situatia în care legea prevede pentru infractiunea savîrsita o pedeapsa cu închisoarea de 3 ani sau mai mare. Acest prim caz de participare obligatorie a procurorului în fata instantei de fond tine seama de gravitatea faptei savîrsite si a sanctiunii ce poate fi aplicta persoanei vinovate. Participarea procurorului este obligatorie, indiferent de cuantumul pedepsei ce ar putea fi aplicata, de instanta si chiar si atunci cînd aceasta, retinînd unele circumstante atenuante, ar proceda la înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda. Participarea procurorului este obligatorie chiar daca actiunea penala a fost în miscare la plîngerea prealabila a partii vatamate.
Al doilea caz de participare obligatorie a procurorului în fata judecatoriilor priveste cauzele cu inculpati în stare de detentie. Participarea procurorului este obligatorie, chiar si în cazul în care numai unul dintre inclupati se afla în stare de detinere, indiferent de organul care a dispus masura arestarii. Prin urmare, participare procurorului devine obligatorie si atunci cînd masura arestarii a fost dispusa de catre instanta de judecata în cursul dezbaterilor.
Ultimul caz de participare obligatorie a procurorului vizeaza cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii. Potrivit dispozitiilor, daca cel condamnat se sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, instanta poate înlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa închisorii în limitele prevazute pentru infrcatiunea savîrsita, tinînd seama de partea din amenda care a fost achitata.
În toate cazurile prevazute de art.315 C.proc.pen. participarea procurorului la sedintele de judecata în fata judecatoriilor este obligatorie. Nerespectarea dispozitiilor legale mentionate atrage dupa sine nulitatea hotarîrii pronuntate, aceasta din urma fiind o nulitate nu numai expresa, ci si o nulitate absoluta, astfel ca ea poate fi invocata în orice stare a procesului, chiar din oficiu, si nu poate fi înlaturata în nici un mod .
În toate cazurile în care participarea procurorului la dezbateri este facultativa, judecata poate continua si fara prezenta acestuia. Cazurile de participare facultativa a procurorului sunt relativ re4duse, ele vizînd doar acele situatii în care punerea în miscare a actiunii penale se realizeaza la plîngerea prealabila a persoanei vatamate.
În toate cazurile, participarea procurorului la activitatea judiciara corespunde unei necesitati procesuale majore determinate de contributia pe care acesta o poate aduce în aflarea adevarului si apararea legalitatii democratice.
Participarea procurorului la judecata se înscrie ca una dintre modalitatile importante de actiune ale M.P. si ea este destinata aflarii adevarului si respectarii legalitatii în activitatea judiciara. Pentru realizarea acestei finalitati, legea îi confera procurorului un rol activ, rol ce se realizeaza prin formularea unor cereri, ridicarea unor exceptii si prin concluziile pe care le formuleaza, art. 301 alin.1 C.proc. penala.
Cererile pe care le poate formula procurorul sunt dintre cele mai diverse, cum sunt cele privitoare la solicitarea unor mijloace de dovada, schimbarea încadrarii juridice a faptelor, extinderea actiunii penale sau a procesului penal, restituirea dosarului procurorului, îndreptarea erorilor materiale etc.
Preocuparea principala a procurorului trebuie sa fie directionata spre respectarea normelor de drept substantial si procesual, fapt pentru care el va trebui sa invoce cu prioritate acele exceptii care au ca obiect nesocotirea unor dispozitii legale imperative, cum sunt cele privitoare la neregulata învestire a instantei, necompetenta materiala, puterea lucrului judecat, neîndeplinirea procedurii de citare etc.
Procurorul va contribui astfel la justa stabilire a starii de fapt, a circumstantelor în care s-a produs infractiunea, a urmarilor acesteia, a vinovatiei inculpatului si la corecta încadrare juridica a faptei imputate. Concluziile procurorului trebuie sa fie temeinic argumantate, tinînd seama de probele administrative si de actele de la dosar, întrucît numai astfel poate contribui la aflarea adevarului si la pedepsirea persoanelor vinovate.
Procurorului îi este recunoscut dreptul de a exercita calea ordinara de atac a apelului si pe ceaa recursului. Înainte de a evoca cîteva dintre particularitatile ce vizeaza exercitiul cailor ordinare de atac este necesar sa mentionam axistenta unor reglementari procesuale diferite în cele doua coduri de procedura, reglementari ce vizeaza chiar unul din principiile importante de organizare a sistemului nostru judiciar. Dreptul de a declara apel este recunoscut de lege procurorului si prin dispozitiile art.362 alin. 1 C.proc. pen., astfel încît el poate face apel, atît în ceea ce priveste latura penala, cît si cea civila.
Legea îi recunoaste procurorului legitimare procesuala activa si în privinta exercitarii cailor extraodinare de atac de retractare: contestatia în anulare si revizuirea. Contestatia în anulare poate fi promovata de procuror numai cînd instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de încetare a procesului penal. Pîna la solutionarea contestatiei, instanta competenta poate dispune suspendarea executarii hotarîrii, dar numai luîn concluziile procurorului, art.390 C.proc. penala. Ascultarea concluziilor procurorului este obligatorie si la termenul fixat pentru judecarea contestatiei în anulare.
Legea îi confera procurorului si dreptul de a initia din oficiu procedura revizuirii. Procedura revizuirii difera, în materie penala, în mod substantial de cea instituita de lege în materie civila. Rolul procurorului în aceasta procedura este sporit, întrucît legea îi confera acestuia sarcina de a efectua unele cercetari prealabile. În primul rînd, cererea de revizuire se adreseaza chiar procurorului de la parchetul de pe lînga instanta care a judecat cauza în prima instanta.
Dupa introducerea cererii de revizuire, procurorul asculta, daca este cazul, partea care a formulat-o în vederea completarii sau precizarii acesteia. Termenul de efectuare a cercetarilor de catre procuror este de doua luni de la data introducerii cererii de revizuire. Dupa finalizarea cercetarilor, procurorul înainteaza întregul material împreuna cu concluziile sale instantei competente.
Admiterea în principiu a cererii de revizuire se poate dispune numai dupa ascultarea concluziilor procurorului si a partilor. Recursul în interesul legii este o cale deatac extraodinara, care este pusa numai la dispozitia procurorului general de la Parchetul de pe lînga Î.C.C.J. Ea se poate exercita de procurorul general din oficiu sau la cererea ministrului justitiei.
Participarea procurorului la solutionarea recursului în interesul legii este obligatorie. Legea nu impune participarea nemijlocita a procurorului general al Parchetului de pe lînga Î.C.C.J. la solutionarea recursurilor în interesul legii.
Procurorul participa, prin modalitati specifice de actiune, si la activitatea de executare a hotarîrilor judecatoresti penale. Executarea silita nu se initiaza de procuror, ci de prima instanta de judecata. Instanta de executare deleaga pe unul dintre judecatorii sai pentru efectuarea punerii în executare.
Cu toate atributiile conferite de lege judecatorului delegat, procurorul nu este lipsit de prerogative semnificative în cursul urmaririi silite. El are doua categorii de atributii: atributii judiciare si atributii administrative, acestea din urma avînd ca obiect supravegherea respectarii legii în activitatea de punere în executare a hotarîrilor judecatoresti.
Din categoria atributiilor judiciare mentionam pe cele privitoare la : cererea de încetare sau înlocuirea masurii medicale, în cazul în care considera ca internarea nu mai este necesara.; cererea de revocare a masurilor de siguranta; cererea de revocare sau anulare a suspendarii executarii pedepsei; cererea de revocare sau anulare a executarii pedepsei la locul de munca; cererea de înlocuire a pedepsei detentiunii pe viata, cererea de modificare a pedepsei în timpul executarii; cererea de amanare a executarii pedepsei închisorii sau a detentiunii pe viata; cererea de înlaturare sau modificare a pedepsei, contestatia la executare.
Participarea procurorului la procedurile judiciare avînd ca obiect executarea hotarîrilor penale si care au fost mentionate în cele ce au precedat este obligatorie.
Importante sunt si atributiile administrative ale procurorului si care vizeaza legalitatea punerii în executare a mandatelor de executare a pedepsei.
