Publicat în

Părțile contractului de achiziție publică

Capacitatea de a contracta reprezintă o expresie a principiului libertății de a contracta. Altfel spus, părțile sunt libere să încheie orice contracte în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri. Capacitatea de a contracta face parte din capacitatea de folosință a persoanei[1].

În materia achizițiilor publice, nu orice persoană – fizică sau juridică – poate încheia un contract de achiziție publică deoarece legea impune ca acestea să aibă calitatea de „operator economic” și, respectiv, „autoritate contractantă”, astfel cum sunt definite în mod specific de Legea nr. 98/2016.

Prin operator economic se înțelege orice persoană fizică sau juridică, de drept public sau de drept privat, sau grup ori asociere de astfel de persoane, care oferă în mod licit pe piață executarea de lucrări și/sau a unei construcții, furnizarea de pro­duse sau prestarea de servicii, inclusiv orice asociere temporară formată între două sau mai multe dintre aceste entități[2].

Au calitatea de autoritate contractantă în sensul legii achizițiilor publice:

  1. Autoritățile și instituțiile publice centrale sau locale, precum și struc­turile din componența acestora care au delegată calitatea de ordonator de credite și care au stabilite competențe în domeniul achizițiilor publice

Titlul III din Constituția României stabilește că autoritățile publice sunt: Camera Deputaților, Senatul, Președintele și Guvernul.

Potrivit art. 116 din Legea fundamentală, administrația publică centrală de specia­litate este formată din ministere care se organizează numai în subordinea Guvernului și alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorități administrative autonome;

În ceea ce privește administrația publică locală, art. 121-123 din Legea fundamen­tală distinge următoarele autorități publice: primarul, consiliul local, consiliul județean și prefectul.

Dintr-o altă perspectivă, instituțiile publice sunt definite de art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice ca fiind o denumire generică ce include Parla­mentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea/coordonarea acestora, finanțate din bugetele publice.

Pornind de la cele arătate, au calitatea de autorități contractante: ministerele, Administrația Prezidențială, Senatul României, Camera Deputaților, Consiliul Legis­lativ, Inspectoratul General de Poliție, Autoritatea Rutieră Română, Agenția Națio­nală Antidoping, consiliile județene, Instituția Prefectului, primăriile etc.

  1. Organismele de drept public

Prin organismele de drept public se înțelege orice entități altele decât cele prevă­zute la pct. 1 care, indiferent de forma de constituire sau organizare, îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții:

  1. sunt înființate pentru a satisface nevoi de interes general, fără caracter comer­cial sau industrial;
  2. au personalitate juridică;
  3. sunt finanțate, în majoritate, de către entități dintre cele prevăzute la pct. 1 sau de către alte organisme de drept public sau se află în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea ori controlul unei entități dintre cele prevăzute la pct. 1 sau ale unui alt organism de drept public sau mai mult de jumătate din membrii consiliului de administrație/organului de conducere sau de supraveghere sunt numiți de către o entitate dintre cele prevăzute la pct. 1 sau de către un alt organism de drept public.

Se consideră că nevoile de interes general au „caracter industrial sau comercial”, dacă entitatea înființată, în condițiile legii, de către o autoritate contractantă îndepli­nește în mod cumulativ următoarele condiții:

  1. funcționează în condiții normale de piață;
  2. urmărește obținerea unui profit;
  3. suportă pierderile care rezultă din exercitarea activității sale.

Așadar, pentru a aprecia dacă o anumită entitate este un „organism de drept public” și deci are calitatea de autoritate contractantă căreia i se aplică legislația specifică achizițiilor publice trebuie să se verifice dacă sunt întrunite cumulativ cele trei condiții evocate.

Spre exemplu, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. este persoană juridică română, de interes strategic național cât timp statul este acționar majoritar, care se organizează și funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, conform legilor în vigoare și statutului său[3].

  1. Asocierile formate de una sau mai multe autorități contractante dintre cele prevăzute la pct. 1 sau 2

Altfel spus, o entitate, alta decât cele de la pct. 1 și 2, dacă participă în asociere alături de o autoritate publică/instituție sau un organism public, în sensul arătat anterior, la o procedură de achiziție publică, dobândește calitatea de „autoritate contractantă” prin efectul legii și i se va aplica regimul juridic special al achizițiilor publice cu toate consecințele de rigoare ce decurg din această situație.

Art. 2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 395/2016 prevede că în vederea realizării achizițiilor publice, autoritatea contractantă înființează în condițiile legii un compartiment intern specializat în domeniul achizițiilor publice, format, de regulă, din minimum trei persoane, dintre care cel puțin două treimi având studii superioare, precum și specializări în domeniul achizițiilor.

În măsura în care structura organizatorică a autorității contractante nu permite înființarea unui compartiment intern specializat în domeniul achizițiilor distinct, principalele atribuții ale acestuia sunt duse la îndeplinire de una sau, după caz, mai multe persoane din cadrul respectivei autorități contractante, însărcinate în acest sens prin act administrativ al conducătorului autorității contractante.

Compartimentul intern specializat în domeniul achizițiilor publice, are următoa­rele atribuții principale:

  1. întreprinde demersurile necesare pentru înregistrarea/reînnoirea/recuperarea înregistrării autorității contractante în SEAP sau recuperarea certificatului digital, dacă este cazul;
  2. elaborează și, după caz, actualizează, pe baza necesităților transmise de cele­lalte compartimente ale autorității contractante, strategia de contractare și programul anual al achizițiilor publice;
  3. elaborează sau, după caz, coordonează activitatea de elaborare a documentației de atribuire și a documentelor-suport, în cazul organizării unui concurs de soluții, a docu­mentației de concurs, pe baza necesităților transmise de compartimentele de specialitate;
  4. îndeplinește obligațiile referitoare la publicitate, astfel cum sunt acestea prevă­zute de Lege;
  5. aplică și finalizează procedurile de atribuire;
  6. realizează achizițiile directe;
  7. constituie și păstrează dosarul achiziției publice.

Celelalte compartimente ale autorității contractante au obligația de a sprijini activitatea compartimentului intern specializat în domeniul achizițiilor, în funcție de specificul și complexitatea obiectului achiziției, fără a se limita la acestea, după cum urmează:

  1. a) transmiterea referatelor de necesitate care cuprind necesitățile de produse, servicii și lucrări, valoarea estimată a acestora, precum și informațiile de care dispun, potrivit competențelor, necesare pentru elaborarea strategiei de contractare a respec­tivelor contracte/acorduri-cadru;
  1. transmiterea, dacă este cazul, a specificațiilor tehnice așa cum sunt acestea prevăzute de lege;
  2. în funcție de natura și complexitatea necesităților identificate în referatele pre­văzute la lit. a), transmiterea de informații cu privire la prețul unitar/total actualizat al respectivelor necesități, în urma unei cercetări a pieței sau pe bază istorică;
  3. informarea cu privire la fondurile alocate pentru fiecare destinație, precum și poziția bugetară a acestora;
  4. informarea justificată cu privire la eventualele modificări intervenite în exe­cuția contractelor/acordurilor-cadru, care cuprinde cauza, motivele și oportunitatea modificărilor propuse;
  5. transmiterea documentului constatator privind modul de îndeplinire a clauzelor contractuale.

Autoritatea contractantă are, totodată, dreptul de a achiziționa servicii de consul­tanță, denumite servicii auxiliare achiziției, în vederea sprijinirii activității compar­timentului intern specializat în domeniul achizițiilor, precum și pentru elaborarea documentelor/documentațiilor necesare parcurgerii etapelor procesului de achiziție publică și/sau pentru implementarea unor programe de prevenire/diminuare a riscu­rilor în achizițiile publice, vizând toate etapele, de la planificarea/pregătirea proce­sului, organizarea/aplicarea procedurii de atribuire și până la executarea/monitori- zarea implementării contractului de achiziție publică/acordului-cadru, inclusiv în raport cu activitatea comisiei de evaluare și/sau soluționarea contestațiilor.

Referatul de necesitate reprezintă un document intern emis de fiecare com­partiment din cadrul autorității contractante în ultimul trimestru al anului în curs pentru anul viitor, care cuprinde necesitățile de produse, servicii și lucrări identi­ficate, precum și prețul unitar/total al necesităților. Prin excepție, în cazul în care necesitatea nu este previzibilă sau nu poate fi identificată în ultimul trimestru al anului în curs pentru anul următor, referatele de necesitate pot fi elaborate la momentul identificării necesității.

Ori de câte ori este necesar, referatul de necesitate poate fi modificat, cu urmă­toarele condiții:

  1. modificarea să se realizeze înainte de inițierea procedurii de atribuire, cu luarea în considerare, dacă este cazul, a timpului necesar modificării programului anual al achizițiilor publice și aprobării acestuia;
  2. compartimentul intern specializat în domeniul achizițiilor publice să fie notificat în timp util cu privire la modificarea respectivă, astfel încât să poată întreprinde toate diligențele necesare realizării achiziției.

 

[1]  G. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de Editură și Presă „Șansa”, București, 1992, p. 124.

[2]  Art. 3 alin. (1) lit. jj) din Legea nr. 98/2016.

[3] Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A. a fost înființată prin O.U.G. nr. 84/2003 pentru înființarea Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *