Publicat în

Patrimoniul comercial

Prin patrimoniu se înţelege totalitatea drepturilor şi obligaţiilor unei persoane fizice sau juridice – comerciant,care au valoare economică (pot fi exprimate în bani).

Mai concret, patrimoniul este suportul material al comerciantului – persoană fizică sau societate comercială – pentru că mijloacele materiale şi băneşti care îl compun dau posibilitatea acestuia să participe la circuitul economic, să încheie raporturi juridice în legătură cu obiectul şi scopul său.

În scopul de a ne edifica cu privire la această noţiune, ne referim la: A) mijloacele economice şi B) sursele economice.

  1. Mijloacele economice sunt compuse din totalitatea activelor materiale şi băneşti care servesc la desfăşurarea activităţii comerciantului. Aceste active se; prezintă sub forma mijloacelor fixe şi mijloacelor circulante.
    1. Mijloacele fixe sunt bunuri materiale care iau parte la mai multe cicluri de producţie, consumându-se treptat şi transferându-şi parţial valoarea asupra produselor fabricate, pe măsura utilizării lor (amortizare). Această grupă de mijloace economice se poate diviza în mai multe subgrupe, în raport de diferite criterii. După natura activităţii lor economice, acestea se împart în: active fixe productive şi active fixe neproductive (pentru nevoi culturale, sanitare etc. ). După caracterul şi destinaţia lor în producţie, activele fixe se împart în: clădiri, maşini de forţă, utilaje; instalaţii de lucru; aparate de măsură, control şi reglare; mijloace de transport; animale; plantaţii; inventar gospodăresc etc. După apartenenţa lor, activele fixe pot fi proprii sau închiriate.
    2. Mijloacele circulante sunt bunuri destinate să asigure continuitatea producţiei şi circulaţiei mărfurilor. Ele se consumă în întregime, în fiecare ciclu de producţie, îşi schimbă forma materială şi trec succesiv prin fazele de aprovizionare, producţie şi desfacere.

Activele circulante se grupează în active circulante materiale, active circulante băneşti şi plasamente şi active circulante în decontare.

  1. . Activele circulante materiale sunt formate din: materii prime, materiale, combustibili, semifabricate, producţie neterminată, produse finite, ambalaje;
  2. . Activele circulante băneşti sunt constituite din sume de bani aflate în casieria unităţii, în conturi la diferite bănci, acreditive, carnete de cecuri etc.;
  3. Activele circulante în decontare sunt valori materiale sau băneşti avansate de societate unor firme sau persoane fizice care urmează să fie decontate ulterior (efectele comerciale mai importante fiind: cambia, biletul la ordin, cecul, warantul etc. ).
    1. Sursele mijloacelor economice, adică locul de provenienţă al acestora (originea lor) sau modul de dobândire. Din punctul de vedere al surselor, mijloacele economice pot fi clasificate în: capital propriu sau asimilat; capital atras; credite şi îm prumuturi.
  • Capitalul propriu sunt fonduri băneşti care reprezintă capitalul social şi fondurile proprii.
  • Capitalul atras sunt datoriile băneşti ale comerciantului faţă de alţi agenţi economici sau faţă de stat, provenite din decalajul format între data unor lucrări, prestări de servicii sau executarea de lucrări ori diverse alte obligaţii de plată şi momentul efectiv al plăţii. Prin urmare, în astfel de cazuri, între momentul primirii fondurilor băneşti şi achitarea lor, trece o perioadă de timp, în care sunt atrase în circuitul economic al comerciantului în cauză (de unde denumirea de capital atras).

Fac parte din aceste fonduri datoriile comerciantului faţa de alţi agenţi economici pentru mărfurile livrate, serviciile prestate sau lucrările executate de aceştia; obligaţiile comerciantului faţă de bugetul statului; obligaţiile faţă de angajaţi pentru sumele ce li se cuvin cu titlu de salariu.

Creditele şi împrumuturile sunt datorii ale comerciantului faţa de bănci pentru sumele primite sub formă de credite, pentru acoperirea temporară a necesarului de fonduri băneşti.

Patrimoniul comercial cuprinde numai acele bunuri pe care comerciantul le-a afectat exercitării comerţului. El are o existenţă factică, suportul său fiind în voinţa comerciantului ş i nu în lege. Acest patrimoniu constă dintr-o universalitate juridică de bunuri, de compoziţie şi valoarea variabilă, în raport de viaţa economică a societăţii, de conjunctura generală a pieţei etc. El cuprinde toate bunurile comerciantului şi este mai mare decât capitalul social dacă întreprinderea este prosperă, în cazul societăţii comerciale, bunurile constituite ca aport în societate de către asociaţi ies din patrimoniul lor şi trec în patrimoniul societăţii care poate servi ca gaj exclusiv al credit orilor ei.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 31/1990, obligaţiile comercianţilor sunt garantate cu patrimoniul social, în fine, art. 35 alin. (1) din legea nr. 31/1996 prevede că „bunurile constituite ca aport la societate devin proprietatea acesteia. „

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *