Publicat în

Preavizul în dreptul muncii

Persoanele concediate în caz de inaptitudine fizică şi psihică şi necorespundere profesională, al art. 65 si 66 (concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului datorită desfiinţării locului de muncă)  beneficiazã de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 zile lucrãtoare.

Fac excepţie persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. d), care se aflã în perioada de probã.

Preavizul nu transformă contractul de muncă pe durată determinată; pe timpul peavizului contractul rămâne în fiinţă cu toate drepturile, obligaţiile şi răspunderile ambelor părţi. Concediile de odihnă, de studii, fără plată nu duc la prelungirea termenului de preaviz. Termenul de peaviz nu este nici unul procesual, nici de prescripţie ci este reglementat de Codul muncii, fiind calculat pe zile lucrătoare, la stabilirea lui nu poate fi luată în considerare ziua comunicării preavizului[1].

Decizia de concediere se comunicã salariatului în scris şi trebuie sã continã în mod obligatoriu:

  1. a) motivele care determinã concedierea;
  2. b) durata preavizului;
  3. c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, numai în cazul concedierilor colective.
  4. d) lista tuturor locurilor de muncã disponibile în unitate şi termenul în care salariatii urmeazã sã opteze pentru a ocupa un loc de muncã vacant.

Decizia de concediere produce efecte de la data comunicãrii ei salariatului.

 

[1] Sanda Ghimpu, traian Ştefănescu, Şerban Beligrădeanu, Gh. Mohanu, op. cit., pg. 192;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *