Unul din cele mai frecvente acte unilaterale întâlnite în viaţa cotidiană este procura. Procura este un document care fixează conţinutul împuternicirilor şi limitele acestora, stabilite de reprezentant. în conformitate cu articolul 252 CCRM:
(1) Procura este înscrisul întocmit pentru atestarea împuternicirilor conferite de reprezentat unui sau mai multor reprezentanţi.
(2) Procura eliberată pentru încheierea de acte juridice civile în forma autentică trebuie sa fie autentificată notarial.
(3) Procurile autentificate, conform legii, de autorităţile administraţiei publice locale sunt . echivalate cu procurile autentificate notarial.
(4) Sunt echivalate cu procurile autentificate notarial procurile eliberate de:
a) persoane care se află la tratament staţionar în spitale, sanatorii şi în alte instituţii medicale militare, în cazul în care sunt autentificate de şefii acestor instituţii, de adjuncţii în probleme medicale sau de medicul-şef, sau de medicul de gardă;
b) militari, iar în punctele de dislocare a unităţilor militare, instituţiilor sau instituţiilor de învăţămînt militar unde nu există birouri notariale sau alte organe care îndeplinesc acte notariale, de salariaţi şi de membri ai familiilor lor şi ale militarilor, autentificate de comandantul (şeful) unităţii sau al instituţiei respective;
c) persoane care ispăşesc pedeapsa în locuri de privaţiune de libertate, autentificate de şeful instituţiei respective;
d) persoane majore care se află în instituţii de protecţie socială a populaţiei, autentificate de administraţia instituţiei respective sau de conducătorul organului de protecţie socială respectiv.
(5) Procurile eliberate pentru primirea salariului sau a altor drepturi la locul de muncă, a pensiilor, indemnizaţiilor, burselor, a corespondenţei, inclusiv a coletelor şi mandatelor băneşti, pot fi autentificate de administraţia de la locul de muncă sau de studii al persoanei care eliberează procura, de organizaţia de exploatare a locuinţelor de la domiciliul persoanei care eliberează procura sau de administraţia instituţiei medicale în care este internată persoana care eliberează procura.
Procura este o împuternicire dată în scris de o persoană (reprezentat) unei alte persoane (reprezentant) pentru reprezentare în faţa unor persoane terţe. Procura este un act juridic civil unilateral deoarece la încheierea lui se cere manifestarea de voinţă doar a unea dintre părţi. în baza procurii o parte numită reprezentat transmite altei părţi numită reprezentant un drept sau mai multe drepturi, o obligaţie sau mai multe obligaţii pentru ca să le exercite din numele acestuia. Cele mai frecvente procuri sunt procurile de transmitere a dreptului de conducere a automobilului.
Este foarte importantă procura şi în activitatea persoanelor juridice. Numai în baza ei acţionează juriştii întreprinderilor şi organizaţiilor. Procura dată unei persoane juridice şi procura din partea unei persoane juridice pot fi date numai pentru încheierea unor convenţii, care nu sunt în contradicţie cu statutul ei sau cu regulamentul general privitor la organizaţiile de această categorie.
Procura este un document care fixează consimţămîntul şi limitele împuternicirilor stabilite de reprezentat.
Procura poate fi eliberată atît pe numele unei persoane, cît şi a mai multor persoane. Ea poate fi eliberată de o persoană sau de mai multe persoane concomitent. Ea este destinată unor persoane terţe. După procură terţii pot stabili ce fel de împuterniciri are reprezentantul. Pentru terţi are însemnătate numai procura, dar nu şi raporturile dintre reprezentant şi reprezentat.
Dacă reprezentantul acţionează în limitele împuternicirilor procurii, reprezentatul nu poate să refuze îndeplinirea obligaţiilor ce reies din contractul de reprezentare.
Pentru ca o procură să fie valabilă, ea trebuie să fie exercitată doar în formă scrisă. Nerespectarea acestei condiţii duce la nulitatea ei. Pot să elibereze procuri atît persoanele fizice cit şi persoanele juridice.
Persoanele fizice pot elibera procuri în diferite domenii, adică nelimitat, pe cînd cele juridice eliberează procuri doar în limita scopului activităţii acestora.
La eliberarea procurilor de către persoanele juridice acestea trebuie să fie semnate de câtre conducătorii persoanelor juridice şi să fie autentificate cu sigiliile acestora.
Legea prevede că în cazurile cînd procurile eliberate de persoane juridice cu împuternicirile de a primi sau de a transfera sume de bani pentru valabilitatea acestora este necesar ca ele să se semneze nu numai de conducătorii acestora dar şi de contabilii şefi. Aceste procuri sunt valabile numai dacă ele sunt autentificate notarial.
Autentificarea a procurilor se face de către notari privaţi şi de stat care controlează legalitatea procurii şi dacă conţinutul ei coincide cu prevederile legislaţiei în vigoare notarul o autentifică, apoi semnează procura şi o sigilează.
Cînd procurile sunt eliberate de persoanele fizice acestea trebuie să fie semnate nemijlocit de persoanele care le eliberează, iar în caz cînd acestea din diferite motive nu pot semna nemijlocit procura, semnăturile din numele acestei persoane pot fi exercitate de alte persoane, dar în conţinutul procurii în aşa caz se menţionează motivul în legătură cu care a fost semnată de altă persoană. Pentru ca procurile eliberate de către persoanele fizice să fie recunoscute valabile, semnăturile acestora se autentifică de către notari prin semnătura notarilor şi sigiliul acestora.
Legislaţia în vigoare interzice persoanelor reprezentanţi să transmită procura altor persoane, reprezentantul poate să emită o procură de substituire numai atunci cînd conţinutul procurii de bază prevede această împuternicire şi în cazurile cînd acordarea procurii de substituire o cer interesele celui reprezentat.
