Parlementul ales in Romania la 20 mai 1990 a avut misiunea importanta de a elabora Constitutia Romaniei. In Romania Revolutia din decembrie 1989 a inalaturat structurile de putere ale regimului dictatorial si, firesc, si dispozitiile constitutionale corespondente. In acelasi timp, noua putere a elaborat o serie de acte cu caracter constitutional. Dupa decembrie 1989 Constitutia Romaniei era formata din aceste acte cu caracter constitutional, precum si din dispozitiile Constitutiei din anul 1965 care nu au fost abrogate expes sau tacit.
In aceasta viziune, Constitutia din 1965 a continuat sa fie in vigoare cat priveste drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, organele judecatoresti, organele procuraturii, organizarea administrativa a teritoriului, desigur cu unele modificari.
Cat priveste actele adoptate dupa victoria revolutiei din decembrie 1989, unele dintre ele au formulat noi principii constitutionale, principii care s-au aplicat in societatea romaneasca si care au fost preluare in Constitutia din anul 1991. Cele mai importante pincipii sunt: forma republicana de guvernamant, separatia puterilor, statul de drept, pluralismul politic, structura bicamerala a Parlamentului, democratia si libertatea, asigurarea demnitatii umane, si inviolabilitatii si inalienabilitatii drepturilor fundamentale ale omului si cetateanului, eligibilitatea pentru functii de conducere, respundere si revocabilitatea celor care ocupa functii de guvernere, consultarea poporului prin referendum in legatura cu legile si masurile de importanta deosebita.
Trebuie facuta precizarea ca actele cu caracter constitutional adoptate dupa revolutia din decembrie 1989 au avut un caracter tranzitoriu, ele ramanand in vigoare pana la adoptarea Constitutiei
- Decret-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989privind constituirea, organizarea si functionarea Consiliului Frontului Şalvarii Nationale si a consiliilor teritoriale ale Frontului Şalvarii Nationale
Este primul act normativ emis de catre guvernamantul de fapt instaurat in urma victoriei Revolutiei din decembrie, act prin care s-a dat o organizare tranzitorie structurilor de putere din Romania. Acest Decret-lege a fost emis in realizarea Programului Consiliului Frontului Şalvarii Nationale care a prevazut, printre altele: abandonarea rolului conducator al unui singur partid si statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernamant; organizarea de alegeri libere; separarea puterilor legislativa executiva si judecatoreasca in stat si alegerea tuturor conducatorilor politici pentru unul sau, cel mult, doua mandate; restructurarea intregii economii nationale pe baza criteriilor rentabilitatii si eficientei, eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economica centralizata, promovarea liberei initiative si a competentei in conducerea tuturor sectoarelor economice; restructurarea agriculturii si sprijinirea micii productii taranesti, oprirea distrugerii satelor; reorganizarea invatamantului pe baze democratice si umaniste; promovarea unei ideologii umaniste si democratice, a adevaratelor valori ale umanitarii; eliminarea minciunii si a imposturii, statuarea unor criterii de competenta si justitie in toate domeniile de activitate; asezarea pe baze noi a dezvoltarii culturii nationale; libertatea presei, radioului si televiziunii, trecerea acestora in mainile poporului; respectarea drepturilor si libertatilor minoritatilor nationale si asigurarea deplinei lor egalitati in drepturi cu romanii; libertatea cultelor; garantarea liberei manifestari a credintelor religioase ;organizarea intregului comert al tarii pornind de la cerintele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor contidiene ale popolatiei Romaniei; salvarea echilibrului ecologic si promovarea unor tehnologii moderne nepoluante; realizarea unei politicii externe de promovare a bunei vecinatati, prieteniei si pacii, de integrare in procesul de constituire a unei Europe unite, casa comuna a popoarelor continentului.
Prin acest Decret-lege s-a constituit „Consiliul Frontului Şalvarii Nationale, ca organ suprem al puterii de stat”. Decretul-lege cuprinde reglementari privind denumirea tarii, forma de guvernamant, drapelul, atributiile si actele, componenta, structura
organizatorica, functionarea Consiliului Frontului Şalvarii Nationale, ale biroului sau executiv, atributiile Presedintelui Consiliului Frontului Şalvarii Nationale, privind consiliile locale ale Frontului Salvarii Nationale, alte dispozitii. Decretul-lege stabileste ca numele tarii este Romania, ca forma de guvernamant este republica si ca drapelul tarii este tricolorul traditional avand culorile albastru, galben si rosu, asezate vertical, cu albastrul langa lance.
Pentru a depasi „vidul de putere” creat prin revolutie, se organizeaza Consiliul Frontului Salvarii Nationale, ca organ suprem al puterii de stat si, in mod corespunzator, consiliile teritoriale, judetene, municipale, orasanesti si comunale. Se organizeaza, de asemnea, Biroul Executiv al Consiliului si se stabilesc atributiile Presedintelui Constiliului Frontului Salvarii Nationale. Atributiile Constiliului cuprindeau cele mai importante atributii pe care le poate avea un parlament si priveau: emiterea de decrete cu putere de lege si decrete;numirea si revocarea primului-ministru,aprobarea componentei guvernului; numirea si revocarea presedintelui Curtii Supreme de Justitie si a procurorului general; reglementarea sistemului electoral; aprobarea bugetului de stat; instituirea si conferirea de decoratii; acordarea gratierii si comutarea pedepsei cu moartea; ratificarea si denuntarea tratatelor internationale; declararea starii de razboi etc. Consiliul Frontului Şalvarii Nationale, compus din 145 de membri, isi desfasoara activitatea in sesiuni si prin comisii de specialitate. In subordinea sa functiona Consiliul Militar Superior. Presedintelui Consiliului Frontului Salvarii Nationale i s-au stabilit atributii specifice functiei de sef de stat. Decretul-lege a organizat si consiliile teritoriale ale Frontului Salvarii Nationale, organe locale ale puterii de stat, subordonate ierarhic pana la Consiliul Frontului Salvarii Nationale, care aveau rolul de a raspunde pe plan local de organizarea si desfasurarea activitatilor economice, comerciale, de ocrotirea a sanatatii populatiei, de invatamant si cultura, edilitar gospodaresti, precum si de apararea avutiei poporului, de ocrotirea drepturilor cetatenesti, de asigurare a legalitatii si mentinere a ordinii publice in unitatile administrativ-teritoriale. Consiliile teritoriale puteau adopta hotararile, lucrau in sesiuni, isi alegeau birouri executive. Cat priveste adminstratia locala, ea isi continua activitatea in structura ce o avea. Trebuie adaugat ca prin tot acest decret-lege, denumirea de militie s-a schimbat in politie, iar organele de politie si de pompieri au fost subordonate nemijlocit Consiliului Frontului Salvarii Nationale si Consiliilor teritoriale ale acestuia.
- Decretul-lege nr.8 din 31 decembrie 1989 privind inregistrarea si functionarea partidelor politice si a organizatiilor obstesti in Romania
Am aratat ca prin Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 s-a afirmat un nou principiu constitutional si anume al pluralismului politic. In aplicarea aceastui principiu constitutional s-a emis decretul-lege privind inregistrarea si functionarea partidelor politice. In acest decret-lege se afirma libertatea constituirii partidelor politice, cu excluderea oricaror ingradiri pe motive de rasa, nationalitate, religie, grad de cultura, sex sau convingeri politice.
Partidele politice se pot organiza pe baze teritoriale, la inregistrare trebuind sa prezinte statutele de organizare si functionare, programul politic, sa-si declare sediul si mijloacele financiare de care dispun si sa faca dovada ca au cel putin 251 de membri. Sunt stabilite organele de stat competente a inregistra partidele politice (tribunalul Municipiului Bucuresti), regulile de procedura, contestatiile.
Cat priveste scopurile partidelor politice, legea prevede ca acestea trebuie sa se intemeieze pe respectul suveranitatii, independentei si integritatii nationale, al democratiei, in vederea asigurarii libertatilor si drepturilor cetatenilor si afirmarii demnitatii natiunii romane. Şe interzice constituirea partidelor fasciste sau care propaga conceptii contrare ordinii de stat si de drept. De asemenea, se stabileste ca mijloacele de realizare a scopurilor partidelor politice si a organizatiilor obstesti trebuie sa fie in conformitate cu ordinea de stat si de drept.
In fine, legea nu permite sa faca parte din partidele politice, cadrelor militare si personalului civil din Ministerul Apararii Nationale si Ministerul de Interne, judecatorilor, procurorilor si diplomatilor, precum si personalului operativ al Radioteleviziunii Romane Libere.
- Decretul-lege nr. 81 din 9 februarie 1990 privind Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala
In acest decret s-a exprimat legislativ realitatea politica din Romania determinata de aparitia partidelor politice si de nevoia participarii lor la guvernarea tarii. In acest sens, printr-un comunicat s-a aratat ca „Reprezentantii partidelor politice intrunite in ziua de 1 februarie 1990 in convorbiri cu reprezentatii Consiliului Frontului Şalvarii Nationale au convenit asupra constituirii unui Consiliu Provizoriu de Uniune Nationala, format prin restructurarea actualului Consiliu F.S.N. (aigurand reprezentarea participantilor activi la Revolutie, a unor personalitati ale vietii stiintifice si culturale, a muncitorilor, taranilor, intelectualilor, tinerilor, studentilor, minoritatilor nationale si a judetelor), precum si prin reprezentarea egala cu cate 3 membri, a partidelor constituite pana la aceasta data sau prezente la reuniune (respectiv in proportie de 50% din totalul membrilor). Reprezentatii minoritatilor nationale, absenti la aceasta reuniune, vor putea fi cuprinsi in Consiliul Provizoriu de Unuine Nationala, respectand principiul paritatii cu reprezentantii
partidelor. Frontul Şalvarii Nationale se transforma in fomatiune politica cu structura si platforma de sine statatoare, participand de pe pozitii egale cu celelalte forte politice la alegeri.
4.Decretul-lege nr.92 din 14 martie 1990 privind alegerea Parlamentului si a Presedindelui Romaniei
A fost unul dintre cele mai importante acte cu caracter constitutional, care a organizat trecerea de la structurile provizorii de putere spre structuri clar definite prin legi. Vom retine cele mai importante dispozitii. Astfel, Decretul-lege stabileste ca Parlamentul Romaniei va avea o structura bicamerala si va fi format din Adunarea Deputatilor si Senat. Deputatii si senatorii sunt alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Este introdus scrutinul de lista, fapt ce a implicat declararea judetelor ca circumscriptii electorale. Decretul-lege a stabilit ca cele doua Camere, reunite, vor forma Adunarea Constituanta, al carei rol de baza urma sa fie elaborarea Constitutiei,intr-un termen de 9 luni dar nu mai tarziu de 18 luni, cand adunarile se autodizolva, efectuindu-se noi alegeri. Concomintent cu elaborarea Constitutiei, Parlamentul va desfasura si o activitate legislativa.
Importante dispozitii privesc seful de stat, care este denumit Presedintele Romaniei, alegerea sa facandu-se prin vot universal, egal, direct si liber exprimat, in doua tururi de scrutin. Sunt stabilite si atributiile Presedintelui Romaniei. Dat fiind caracterul sau tranzitoriu, decretul-lege nu a stabilit durata mandatului Parlamentului si Presedintelui Romaniei.
In mod firesc, decretul-lege a cuprins toate dispozitiile privind organizarea si desfasurarea alegerilor, stabilirea, centralizarea si validarea rezultatelor votarii. In baza acestuia s-au desfasurat alegerile din 20 mai 1990.
