in 27 august 1989 a avut loc la Chişinau cea mai mare demonstraţie din istoria Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti sustinuta de Frontul Popular Moldovenesc, o asociatie de grupari politice si culturale care a culminat in 1990 prin recunoasterea sa oficiala si participarea la alegeri. Marea Adunare Naţionala a adunat cca 750000 de cetaţeni in centrul Chişinaului pentru a cere Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, care urma sa-şi inceapa sesiunea in 29 august, inlocuirea sefului Partidului Comunist Moldovenesc si trecerea de la definitia limbii ca „moldoveneasca” (in litere chirilice) la desemnarea limbii ca romana (in litere latine) si ca limba oficiala si de comunicare interetnica. Legile care aveau sa fie adoptate de sovietul suprem al RSS Moldoveneşti au fost un compromis, acordind un rastimp de 5 ani funcţionarilor republicii pentru a invaţa nou declarata limba de stat. Compromisul nu a putut calma situaţia. In noiembrie 1989 vor izbucni manifestaţii violente la Chişinau, cu asedierea Ministerului de Interne moldovenesc (ministru fiind atunci Vladimir Voronin).
Primele alegeri democratice pentru Sovietului Suprem al RSS Moldoveneasca au avut loc pe 25 februarie 1990. Frontul Popular a castigat majoritatea voturilor. Dupa alegeri, Mircea Snegur, a fost ales presedinte al Sovietului Suprem; in Septembrie el a devenit presedinte al republicii. Guvernul reformist care a preluat puterea in mai 1990 a facut multe schimbari care nu au fost pe placul minoritatilor, incluzand si schimbarea numelui republicii in iunie, din Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca in Republica Sovietica Socialista Moldova si declararea suveranitatii in acelasi luna.
In timpul loviturii de stat de la Moscova din august 1991, comandantii Comandamentului de sud-vest au incercat sa impuna starea de urgenta in Moldova, dar au fost invinsi de guvernul moldovenesc, care si-a declarat sprijinul fata de presedintele rus Boris Eltin. Pe 27 august 1991, dupa esuarea loviturii de stat, Moldova si-a declarat independenta fata de Uniunea Sovietica.
Declaratia de Independenta a Republicii Moldova
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit in urma unor alegeri libere si democratice,
AVIND IN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru si statalitatea sa neintrerupta in spatiul istoric si etnic al deveni¬rii sale nationale;
CONSIDERIND actele de dezmembrare a teritoriului national de la 1775 si 1812 ca fiind in contradictie cu dreptul istoric si de neam si cu statutul juridic al Tarii Moldovei, acte infirmate de intreaga evolutie a istoriei si de vointa liber exprimata a populatiei Basarabiei si Bucovinei;
SUBLINIIND dainuirea in timp a moldovenilor in Transnis-tria – parte componenta a teritoriului istoric si etnic al popo¬rului nostru;
LUIND ACT de faptul ca Parlamentele multor state in de¬claratiile lor considera intelegerea incheiata la 23 august 1939, intre Guvernul U.R.S.S. si Guvernul Germaniei, ca nula ab initio si cer lichidarea consecintelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat si de Conferinta internationala „Pactul Molotov-Rib-bentrop si consecintele sale pentru Basarabia” prin Declaratia de la Chisinau, adoptata la 28 iunie 1991;
SUBLINIIND ca fara consultarea populatiei din Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta, ocupate prin forta la 28 iunie 1940, precum si a celei din R.A.S.S. Moldoveneasca (Trans-nistria), formata la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., incalcind chiar prerogativele sale constitutionale, a adoptat la 2 august 1940 „Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldovenesti unionale”, iar Prezidiul sau a emis la 4 noiembrie 1940 „Decretul cu privire la stabilirea granitei intre R.S.S. Ucraineana si R.S.S. Moldoveneasca”, acte normative prin care s-a incercat, in absenta oricarui temei juridic real, justificarea dezmembrarii acestor teritorii si apartenenta noii republici la U.R.S.S.;
REAMINTIND ca in ultimii ani miscarea democratica de eli¬berare nationala a populatiei din Republica Moldova si-a reafirmat aspiratiile de libertate, independenta si unitate nationala, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adu¬nari Nationale de la Chisinau din 27 august 1989, 16 decem¬brie 1990 si 27 august 1991, prin legile si hotaririle Parlamen¬tului Republicii Moldova privind decretarea limbii romine ca limba de stat si reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, si schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;
PORNIND de la Declaratia suveranitatii Republicii Moldova, adoptata de Parlament la 23 iunie 1990, si de la faptul ca populatia Republicii Moldova, exercitind dreptul sau suveran, nu a participat la 17 martie 1991, in ciuda presiunilor exerci¬tate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra mentinerii U.R.S.S.;
TININD SEAMA de procesele ireversibile ce au loc in Europa si in lume de democratizare, de afirmare a libertatii, indepen¬dentei si unitatii nationale, de edificare a statelor de drept si de trecere la economia de piata;
REAPIRMIND egalitatea in drepturi a popoarelor si dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki si normelor de drept international;
APRECIIND, din aceste considerente, ca a sosit ceasul cel mare al savirsirii unui act de justitie, in concordanta cu istoria popo¬rului nostru, cu normele de morala si de drept international,
PROCLAMA solemn, in virtutea dreptului popoarelor la auto-determinare, in numele intregii populatii a Republicii Moldova si in fata intregii lumi:
REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT SI DEMOCRATIC, LIBER SA-SI HOTARASCA PREZENTUL SI VIITORUL, FARA NICI UN AMESTEC DIN AFARA, IN CONFORMITATE CU IDEALURILE SI NAZUINTELE SFINTE ALE POPORULUI IN SPATIUL ISTORIC SI ETNIC AL DEVENIRII SALE NATIONALE.
