După cât de mult legile sunt menite să dirijeze raporturile sociale apărute între persoane, atât ele sunt şi de rigide în ce priveşte dezvoltarea acestora. Astfel, o lege ce stabileşte anumite limite ale comportamentului în anumite împrejurări, necesare la momentul adoptării legii sau o perioadă imediat apropiată, cu scurgerea timpului îşi pierde actualitatea şi eficienţa sa. Se datorează aceasta ritmului de dezvoltare a societăţii şi a conştiinţei umane, şi prin urmare dictează necesitatea modificării legii, fapt care deseori este destul de migăloasă şi greu realizat în timp.
În viaţa cotidiană, însă, apar o anumită categorie de raporturi, care concomitent necesită o reglementare, dar totodată nu pot fi reglementate printr-o anumită lege, fapt care impune reglementarea printr-o modalitate deosebită. în aşa fel apare o nouă categorie de acte ce reglementează raporturile juridice între persoane, şi anume contractele. Ele servesc cât pentru reglementarea acelor raporturi, pe care legea în particular nu le poate reglementa, atât şi pentru înlăturarea lacunelor pe care le-a creat aceasta. în acest sens, contractul apare drept unul din cele mai flexibile modalităţi de reglementare a raporturilor sociale. Fiecare dintre noi, zi de zi şi de nenumărate ori se încadrează în diverse raporturi contractuale, fără ca acestui fapt să-i fie acordată o careva atenţie deosebită. Aceasta are loc doar pentru că de regulă se realizează contracte elementare, cotidiene, cum ar fi procurarea produselor alimentare de la piaţă sau de la vre-o instituţie comercială, călătoria în transportul obştesc, utilizarea ascensorului, curentului electric, gazului natural etc. De asemenea se încheie şi contracte mai complexe după natura lor, cum ar fi cele de muncă, contractele matrimoniale, contractele administrative, inclusiv şi care reglementează relaţiile pe plan internaţional, altfel spus, tratatele internaţionale.
Ar fi foarte greu de conceput existenţa la un anumit moment a raporturilor între persoane fără existenţa contractelor. Aceasta ar exclude ordinea, consecutivitatea şi continuitatea raporturilor în societate. Dacă ne-am putea închipui existenţa noastră fără de contractele de muncă, contractele administrative, contractele matrimoniale, atunci nici într-un caz nu am putea modela o eventuală ordine fără de existenţa contractelor civile şi tratatelor internaţionale.
În concluzie, susţinem, că contractul constituie una din cele mai flexibile şi prin urmare şi eficiente modalităţi de reglementare a raporturilor social-juridice şi anume pentru acele adâncuri unde legea nu poate şi nu necesită a pătrunde, iar totodată este una din cele mai importante mijloace juridice de asigurare a dezvoltării relaţiilor sociale.
