În urma celor relatate conchidem că definiţia este de importanţă fundamentală în teoria dreptului. Definiţia este una dintre operaţiile logice care exprimă într-o formă concisă principalele rezultate ale unei etape în cunoaşterea definitului (obiectului definiţiei). O condiţie necesară pentru a putea defini un anumit obiect este aceea de a şti realmente, ce este acel obiect [III, 56, p.89]. Pentru a şti ce sunt principiile dreptului este oportun să scoatem în evidenţă caracteristicile principiilor dreptului. Deoarece cunoaşterea în general şi cunoaşterea dreptului în particular are un caracter continuu, rezultă că nici o definiţie a principiilor dreptului nu este absolută, formulată pentru totdeauna. Reieşind din relativitatea definiţiilor date principiilor dreptului intenţionăm să redăm caracterele (semnele) principiilor dreptului.
- Caracterul sistematic (structural). Dreptul este un sistem, structura şi dezvoltarea căruia este
subordonată principiilor dreptului. Sistemul dreptului este edificat şi consolidat în temeiul
principiilor generale ale dreptului. Ele au rolul de a asigura unitatea sistemică a dreptului pozitiv;
ele tind să asigure completitudinea sistemului şi supleţea lui în faza aplicării dreptului [III, 29,
p.149-150]. - Caracterul global (general, universal). Principiile dreptului se extind asupra tuturor
componentelor sistemului dreptului. Subsistemele dreptului: normele, instituţiile, ramurile sînt
elaborate, acţionează şi reglementează în baza principiilor generale ale dreptului. - Caracterul esenţial (fundamental). Principiile dreptului exprimă substanţa, esenţa dreptului. Ele întemeiază conţinutul fundamental al tuturor normelor juridice. Fundamentele dreptului se regăsesc în cadrul principiilor dreptului. Dat fiind faptul că în teoria şi filosofia dreptului problema esenţei dreptului, substanţei lui este cea mai complicată, [III, 103, p.24-33] vom reduce esenţa dreptului la voinţa comună a subiectelor de drept, a principalilor actori ai fenomenului juridic.
- Caracterul stabil (static). Principiile dreptului exprimă construcţia internă a dreptului. Sînt acele idei imutabile ale sistemului juridic, statornicite indiferent de timp, loc şi cadrul social determinat. „Principiile generale ale dreptului fac să prevaleze spiritul dreptului asupra literei lui, sensul comun asupra tehnicii, justiţia asupra simplei legalităţi, prin faptul că ele permit penetrarea dincolo de dreptul pozitiv, pînă la inspiraţiile profunde ale ordinii sociale” [III, 29, p.150].
- Caracterul mobil (dinamic). Principiile dreptului reflectă funcţionarea şi dezvoltarea dreptului pozitiv. Ele variază, se schimbă conform configuraţiei dreptului după cadrul politic, economic, cultural, naţional, internaţional, etc. Principiile sînt valorificate odată cu evoluţia fenomenului juridic, de aceea, principiile dreptului sînt principii de dezvoltare. Sunt reguli ale progresului sistemului şi surse reale ale acestuia. Principiile sunt vectorii dezvoltării sistemului juridic, în sensul că ele progresînd impulsionează progresul sistemului juridic [III, 29, p.150]. Mircea Djuvara a remarcat că principiile juridice trebuie controlate, adaptate nevoilor noi cărora trebuie să se aplice, trebuie prin efectul elaborării ştiinţifice armonizate laolaltă într-un tot conştient şi sistematic. Chiar dacă „se obişnuieşte a atribui principiilor de drept … o putere oarecum sacrosanctă ca şi cum ar cuprinde adevăruri imuabile, pe care chiar nici legislatorul de oriunde şi încă mai puţin interpretatorul ar fi în drept să le pună în orice fel la îndoială” [III, 27, p.58].
În fine, pentru a înţelege caracterele dinamic şi static ale principiilor dreptului care rezidă în dinamica şi statica sistemului dreptului, se impune acceptarea şi penetrarea ideii unităţii invariantei (constantului, staticii) şi variantei (instabilului, dinamicii) fenomenului juridic în ansamblu [III, 56,
p.23-24; 33, p.184].
- Caracterul valoric (axiologic). Principiile dreptului sînt expresia valorilor promovate şi apărate de drept. Cele mai generale şi fundamentale principii coincid cu valorile sociale promovate de drept [III, 16, p.30]. I. Ceterchi precizează că valorile care ghidează dreptul nu sunt de natură strict şi exclusiv juridică, dimpotrivă ele au o dimensiune mai largă de natură morală, politică, socială, filosofică în general. Aceste valori trebuie înţelese în dinamica lor istorico-socială. Deşi unele din ele pot fi regăsite în toate sistemele de drept ca de pildă, justiţia, totuşi specificul şi particularităţile istorice îşi pun amprenta asupra lor. Autorul menţionat, alături de justiţie enumără valori-principii ale dreptului contemporan, cum sunt democraţia, securitatea (siguranţa) juridică, pluralismul formelor proprietăţii, suveranitatea naţională etc. [III, 19, p.86-87].
- Caracterul formal (normativ). De regulă, principiile dreptului sînt formulate în textele actelor normative, avînd forţa şi semnificaţia unor norme superioare; ele sunt norme juridice de o mare generalitate de care trebuie să se ţină seama atît în elaborarea dreptului cît şi în aplicarea sa [III, 16,
p.80].
Principiile dreptului sînt normative în raport cu sistemul juridic pozitiv însuşi, iar principiile generale ale dreptului se impun ca obligatorii chiar normelor însele. Principiilor generale le revine rolul de a suplini neclaritatea sau inexistenţa legii, cît şi de a limita legea, fundamentînd-o. Ele normează normele; sunt un fel de supra-legalitate. De aceea, controlul legiferării nu se face doar în raport cu o constituţie scrisă, ci şi cu principiile generale ale dreptului [III, 29, p.149].
Progresul în cunoaştere completează, modifică definiţiile anterioare sau chiar le înlocuieşte cu altele ce ar corespunde noii etape a cunoaşterii. Definiţiile juridice trebuie să fie corecte atît din punctul de vedere a formei, structurii logice, cît şi din punctul de vedere al conţinutului lor juridic concret [III, 56, p.92]. Avînd în vedere conţinutul complex al noţiunii „principiile dreptului”, precum şi aproximitatea, incompletitudinea şi relativitatea oricărei definiţii, propunem următoarea definiţie a „principiilor dreptului”:
Principiile dreptului sunt idei de maximă generalitate, esenţă şi valoare ale sistemului juridic care întemeiază dreptul pozitiv sau orientează elaborarea şi realizarea dreptului pozitiv.
Apropo, definiţiile doctrinare au avantajul de a nu fi obligatorii, de a avea suficientă supleţe pentru a se reconfigura în funcţie de necesităţile vieţii sociale şi ale aplicării dreptului.
