Dreptul de superficie are caracter perpetuu, în sensul că durează atâta vreme cât există construcţia, plantaţia sau lucrarea ce se află în proprietatea altei persoane decât proprietarul terenului; el nu se stinge prin neexercitare. Acest drept încetează sau se stinge numai în următoarele situaţii: când construcţia, plantaţia sau lucrarea a pierit sau a fost desfiinţată de către superficiar şi când proprietarul terenului devine, indiferent pe ce cale (convenţie, succesiune, uzucapiune), şi proprietar al construcţiei, plantaţiei sau lucrării respective.
