Suspendarea contractului individual de muncă presupune, în esenţă, o suspendare a principalelor sale efecte, constînd în prestarea muncii şi plata salariului.
În conformitate cu art. 75 alin. (3) din CM al RM, pe toată durata suspendării contractului individual de muncă, drepturile şi obligaţiile părţilor, în afară de cele privind prestarea muncii şi plata salariului, continuă să existe dacă prin actele normative în vigoare, prin convenţiile colective, prin contractul colectiv şi prin cel individual de muncă nu se prevede altfel.
Suspendarea contractului de muncă poate fi generată de factori exteriori voinţei părţilor sau să-şi aibă sursa în acordul lor de voinţă ori în voinţa numai a uneia dintre părţile contractante.
Indiferent de cauza care a determinat suspendarea contractului individual de muncă, aceasta din urmă se caracterizează prin faptul că este temporară şi parţială.
Conform art. 75 alin. (1) din CM al RM, suspendarea contractului individual de muncă poate interveni în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor, prin acordul părţilor sau la iniţiativa uneia dintre părţi.
In conformitate cu prevederile art. 76 din CM al RM, contractul individual de muncă se suspendă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de:
- a) concediu de maternitate;
- b) boală sau traumatism;
- d) carantină;
- e) încorporarea în serviciul militar în termen, în serviciul militar cu termen redus sau în serviciul civil;
e1) detaşare;
- f) forţă majoră, confirmată în modul stabilit, ce nu impune încetarea raporturilor de muncă;
- g) trimitere în instanţa de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei infracţiuni incompatibile cu munca prestată, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti;
- h) omiteri, din vina salariatului, a termenului de trecere a controlului medical;
- i) depistare, conform certificatului medical, a contraindicaţiilor care nu permit îndeplinirea muncii specificate în contractul individual de muncă;
- j) cerere a organelor de control sau de drept, conform legislaţiei în vigoare;
- k) prezentare la locul de muncă în stare de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică, constatată prin certificatul eliberat de instituţia medicală competentă sau prin actul comisiei formate dintr-un număr egal de reprezentanţi ai angajatorului şi ai salariaţilor;
- l) aflare în grevă, declфrată conform СM;
- m) stabilire pe termen determinat a gradului de invaliditate ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale; precum şi
- n) în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare.
Caracterul temporar al suspendării contractului de muncă rezidă în aceea că motivele care împiedică executarea contractului trebuie să fie vremelnice. De exemplu, în caz de acordare a unui concediu de maternitate în temeiul art. 124 alin. (1) din CM al RM, contractul individual de muncă este suspendat pe un termen de 126 de zile calendaristice,
iar în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii – 140 de zile calendaristice.
Caracterul parţial al suspendării contractului de muncă constă în aceea că ea nu priveşte totalitatea efectelor contractului de muncă, ci numai o parte, şi anume: prestarea muncii de către salariat şi retribuirea acesteia de către angajator. în consecinţă, în decursul perioadei de suspendare a contractului individual de muncă, salariatul îşi menţine dreptul la: locul de muncă; la libera asociere în sindicate; la formare profesională, reciclare şi perfecţionare ş.a.
Aceste două caractere juridice, cu ajutorul cărora poate fi caracterizată suspendarea contractului individual de muncă, contribuie la realizarea unei distincţii clare între această operaţiune tehnico-juridică şi încetarea contractului individual de muncă. în acest sens, menţionăm că încetarea contractului de muncă are ca efect desfiinţarea tuturor relaţiilor contractuale stabilite între angajator şi salariat.
