Având în vedere sarcinile specifice înscrise în obiectul urmăririi penale, din care rezultă că această fază a procesului penal este reglementată atât de regulile de bază ale întregului proces, cît şi de anumite dispoziţii speciale. În literatura de specialitate aceste dispoziţii speciale sunt menţionate ca trăsături caracteristice urmăririi penale.
Dintre trăsăturile menţionate în literatura de specialitate mai reprezentative pentru specificul activităţilor desfăşurate în faza de urmărire penală sunt:
- lipsa de publicitate a urmăririi penale;
- caracterul necontradictoriu al urmăririi penale;
- caracterul preponderent al formei scrise;
- subordonarea ierarhică în efectuarea actelor de urmărire penală;
Caracterul nepublic al urmăririi penale. Urmărirea penală îşi poate realiza obiectul numai în măsura în care este lipsită de publicitate, deoarece dacă s-ar desfăşura în mod public ar putea îngreuna aflarea adevărului odată cu cunoaşterea materialului probator de către părţile implicate, existând riscul ascunderii sau denaturării probelor.
Pe parcursul urmăririi penale există momente când părţile sau alte persoane pot lua totuşi cunoştinţă de unele probe administrate în cauză (de exemplu, în cazul prezentării persoanei spre recunoaştere, în cazul confruntării, în cazul prelungirii termenului de arest preventiv al învinuitului) însă nu de toate materialele cauzei penale.
Caracterul necontradictoriu al urmăririi penale. Această trăsătură rezidă din lipsa de publicitate a urmăririi penale. Organele de urmărire penală administrează probe fără a le prezenta pentru discuţie părţilor existente în cauză. Absenţa contradictorialităţii conferă urmăririi penale operativitate şi mobilitate.
Caracterul preponderent al formei scrise. Această trăsătură este conferită urmăririi penale de faptul că, pe deoparte, au relevanţă juridică în faţa instanţei numai actele cuprinse în dosar sub forma scrisă. În rezultatul efectuării acţiunilor de urmărire penală, organul de urmărire penală întocmeşte un proces-verbal în conformitate cu prevederile art. 260 şi 261 C.P.P., în care detaliat se expun toate circumstanţele, mersul şi rezultatele acţiunii procesuale.
Subordonarea ierarhică în efectuarea acţiunilor de urmărire penală. Faza de urmărire penală este caracterizează printr-o subordonare strict ierarhică la realizarea actelor procesuale şi procedurale. În cadrul urmăririi penale, procurorul verifică şi exercită controlul legalităţii acţiunilor procesuale efectuate de organele de urmărire penală. Indicaţiile în scris a procurorului privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală. În exercitarea funcţiilor sale ofiţerul de urmărire penală este independent, se supune prevederilor Codului de procedură penală, indicaţiilor scrise ale procurorului şi conducătorului organului de urmărire penală.
