Reglementările Codului civil cu privire la felurile şi condiţiile uzucapiunii se aplică numai în acele teritorii în care publicitatea imobiliară s-a realizat, respectiv încă se realizează, cu titlu tranzitoriu, prin registre de transcripţii şi inscripţii.
Pot fi obiect al uzucapiunii numai imobilele existente în circuitul civil.
Uzucapiunea poate fi de două feluri:
- uzucapiunea de 30 de ani sau uzucapiunea lungă;
- uzucapiunea de 10 până la 20 de ani sau uzucapiunea scurtă.
- Uzucapiunea de 30 de ani. Spre a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea prelungită, posesorul trebuie să îndeplinească 2 condiţii:
– să existe o posesie de 30 de ani;
- posesia să fie utilă, adică să nu fie afectată de vreun
- Uzucapiunea scurtă presupune îndeplinirea următoarelor condiţii:
- să existe o posesie utilă;
- posesia utilă să se întemeieze pe un just titlu;
- posesia să dureze de la 10 la 20 de ani;
- posesia să fie de bună-credinţă.
Just titlu este orice act translativ de proprietate care provine de la altcineva decât proprietarul (de exemplu, vânzare-cumpărare, donaţie, contract de întreţinere). Un act nul absolut nu poate constitui just titlu.
Buna-credinţă a posesorului constă în convingerea greşită a posesorului că a dobândit de la adevăratul proprietar. Buna-credinţă trebuie să existe în momentul intrării în posesie.
Termenul de 10 până la 20 de ani se determină pentru fiecare caz în parte, astfel:
- termenul este de 10 ani atunci când proprietarul imobilului are domiciliul în aceeaşi circumscripţie de Curte de apel cu imobilul;
- termenul este de 20 de ani atunci când proprietarul imobilului locuieşte în raza teritorială a altei Curţi de apel decât cea în care se află
- în cazul în care proprietarul imobilului a locuit parte de timp în aceeaşi circumscripţie teritorială de Curte de apel cu a imobilului şi parte de timp, într-o altă circumscripţie, pentru fiecare an de absenţă din cei 10, se cere să treacă 2 ani cât are domiciliul în circumscripţia unei alte curţi de apel decât cea a
