1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
  1. Clasificarea intreprinderilor industriale in raport cu formele judiciare:
    1. Intreprinderi care fac parte din sectorul privat;
    2. Intreprinderi care fac parte din sectorul public.
      1. Intreprinderile care fac parte din sectorul privat se clasifica in:
        1. intreprinderi private individuale;
        2. intreprinderi unipersonale cu raspundere limitata;
        3. intreprinderi private societare.

Intreprinderile private individuale sunt intreprinderile la care proprietatea apartine unei singure persoane fizice, care desfasoara activitati economice (familie, unul sau mai multi salariati). Din randul acestor intreprinderi fac parte si intreprinderi artizanale, care pot cuprinde un numar mai mic de 10 salariati si la care munca desfasurata poate fi de fabricatie sau reparatie. Personalul poseda o anumita calificare profesionala si participa efectiv la munca desfasurata.

Intreprinderile unipersonale cu personalitate limitata se caracterizeaza prin faptul ca patrimoniul intreprinderii este separat de patrimoniul personal al antreprenorului, iar acesta are o raspundere limitata vis-a-vis de patrimoniul intreprinderii.

Intreprinderile private sociatare functioneaza sub forma de societati, in general sub forma societatilor sub nume colectiv, S.R.L., societati anonime, societati anonime, societati in comandita si societati civile. Caracteristica acestor societati o constituie faptul ca, in cadrul societatii, capitalul este impartit pe mai multe persone, cel putin doua, sub forma de parti sociale sau actiuni. Potrivit statutului de functionare, asociatii au drept sa participe la conducere si sa primeasca o parte din beneficii sub forma de dividende.

Sub raportul juridic, aceste societati beneficiaza de personalitate juridica, putand efectua in numele lor, toate operatiile necesare unei bune functionari.

Societatea in nume colectiv nu are limita egala a numarului de asociati, fiind de regula un numar redus (minim 2). Responsabilitatea asociatilor este totala; conducerea este asigurata de una sau doua persoane, titlurile emise fiind denumite parti sociale.

Societatea anonima cu responsabilitate limitata face parte din randul societatilor de capitaluri, putand avea un numar minim de 2 asociati unul maxim de 50. Responsabilitatea asociatilor este limitata; pot fi conduse de o persoana, titlurile emise fiind sub forma partilor sociale.

Societatile anonime sunt de tipul societatilor de capitaluri: numar minim de asociati=7, maxim=nelimitat, raspunderea asociatilor este limitata, conducerea este asigurata de un Consiliu de Administratori, titlurile emise=actiuni.

Societatile in comandita sunt apropiate de cele in nume colectiv; cele in comandita pe actiuni sunt apropiate de cele anonime.

Societatile civile au ca obiect realizarea de operatiuni, considerate ca necomerciale.

  1. Intreprinderile care fac parte din sectorul public – au menirea, in principal, sa asigure statului posibilitatea de a avea o anumita influenta in ramuri ale economiei de interes national. Prin intermediul acestor intreprinderi, statul asigura anumite servicii publice, cum sunt cele din domeniul invatamantului si educatiei, din domeniul postei, etc. si concentreaza anumite sectoare, strict necesare punerii in aplicare a unor decizii de politica economica sau de aparare nationala.

Din aceasta categorie pot fi mentionate:

  1. intreprinderile semi – publice;
  2. intreprinderile publice;
  3. intreprinderile ce pot fi clasificate ca privat – publice.

Interprinderile semi – publice grupeaza societatile economice, mixte, concesiunile si regiile. Ca intreprinderi semi – publice, finantarea si gestiunea sunt asigurate partial de catre stat, prin reprezentanti numiti si, partial, de persoane private. Concesiunile reprezinta acele intreprinderi private carora, o colectivitate publica, le-a incrediintat exploatarea unui serviciu public, in anumite conditii prevazute.

Regiile pot fi grupate in regii interesate, acestea fiind intreprinderi publice care sunt conduse de o persoana privata, cu salariu fix si o cota de participare in raport cu beneficiul obtinut sau cu cifra de afaceri realizata.

Intreprinderile publice cuprind regiile denumite directe, publice, comerciale, nationalizate, etc. Aceste intreprinderi detin in totalitate capitalul de stat. Regiile directe sunt intreprinderi publice care sunt subordonate statului, judetului, municipiului, etc., functionand pe baza respectarii regulilor contabilitatii publice; veniturile si cheltuielile sunt inscrise in bugetele organismelor carora se subordoneaza.

Institutiile publice comerciale si industriale functioneaza pe baza unei largi autonomii economico-financiare, trebuind sa-si acopere cheltuielile din veniturile realizate. Intreprinderile nationalizate pot exista in state cu o economie de piata, fiind create prin transferul si gestiunea de la intreprinderile private la stat. Ele functioneaza ca societati anonime, fiind supuse regulilor societatilor private, conduse de un Consiliu de Administratie, din care face parte reprezentantul statului si altii.

  1. Clasificarea intreprinderilor industriale in functie de gradul de marime

Pentru a putea diferentia intreprinderile sub raportul gradului de marime, vom folosi mai multe criterii, cele mai des folosite fiind:

  1. capitalul tehnic de care dispun intreprinderile;
  2. cifra de afaceri;
  3. marimea beneficiului obtinut;
  4. volumul valorii adaugate;
  5. numarul salariatilor, etc.

In functie de astfel de criterii se deosebesc:

  1. intreprinderi mici si mijlocii;
  2. intreprinderi mari.

Intreprinderile mici si mijlocii se caracterizeaza, in general, prin faptul ca proprietatea asupra bunurilor intreprinderii si conducerea activitatii acesteia sunt concretizate in cadrul unui grup relativ mic de persoane. Intreprinderile mici si mijlocii se caracterizeaza printr-un puternic dinamism, ele inregistrand de regula cea mai inalta rata de dezvoltare si fiind creatoare de cele mai multe locuri de munca.

Intreprinderile mici si mijlocii au si unele puncte slabe: un grad de specializare mare care, intr-o conjunctura nefavorabila, poate creea dificultati prin faptul ca se afla intr-un grad mare de dependenta fata de un singur client sau existand slabiciuni sub raportul gestiunii intreprinderii, avand costuri supradimensionate sau costuri de productie relative ridicate.

Intreprinderile mari ocupa o pondere mare in cadrul economiei nationale si in special in cadrul industriei. Aceasta categorie cunoaste un grad mare de diversificare, are o mare putere financiara, valorificand resursele financiare pe diferite piete si puternicul potential de care dispune. Sub raport organizatoric, aceste intreprinderi se caracterizeaza printr-o ierarhie bine pusa la punct, cu functiuni separate si cadre specializate in cazul fiecaruia, prin existenta unei tehnologii capabile sa adopte decizii judicioase pe baza unor procese complexe de studii si analize. In general, aceste intreprinderi mari au vulnerabilitate mica, aflandu-se de regula in fruntea unei retele de intreprinderi asigurand crearea de filiale pe care le controleaza in diferite grade.

  1. Clasificarea intreprinderilor industriale in raport cu caracterul ramurii

In raport cu felul materiilor prime folosite, intreprinderile se impart in doua mari grupe:

  1. din grupa industriei extractive: intreprinderi din industria carbonifera, feroase, neferoase, etc;
  2. din grupa ramurii industriei prelucratoare: industria constructoare de masini, chimica, alimentara, etc

In raport cu felul produsului fabricat si destinatia economica:

  1. intreprinderi producatoare de mijloace de productie;
  2. intreprinderi producatoare de bunuri de consum.

In raport cu caracteristicile comune de ordin tehnic si tehnologic ale procesului de productie:

  1. intreprinderi la care predomina procesele de productie mecanice;
  2. intreprinderi la care predomina procesele chimice.

Dupa gradul de continuitate a proceselor:

  1. intreprinderi cu procese continue;
  2. intreprinderi cu procese discontinue.

Dupa gradul de continuitate:

  1. cu functionare continua:
  2. cu functionare sezoniera.

Intreprinderile cu functionare sezoniera ridica probleme speciale de conducere si organizare: cele referitoare la folosirea capacitatii de productie, permanentizarea personalului, aprovizionarea cu materii prime pentru o perioada cat mai mare.

In raport cu gradul de specializare:

  1. intreprinderi specializate;
  2. intreprinderi universale;
  3. intreprinderi mixte.

Intreprinderile specializate sunt acele intreprinderi, care au aparut ca urmare a procesului de separare sau divizare a unor ramuri industriale dotate cu utilaje specializate si personal de calificare corespunzatoare, avand procese tehnologice omogene, in cadrul carora se obtin produse finite sau se efectueaza anumite procese asemanatoare din punct de vedere tehnologic.

Intreprinderile industriale pot fi specializate pe obiect: uzinele de tractoare, autocamioane sau specializate tehnologic: turnatorii, tesatorii, filaturi.

Intreprinderile universale executa o nomenclatura variata de produse, fiecare dintre acestea executandu-se in cantitati mici sau unicate. Caracteristica acestor intreprinderi este ca folosesc utilaje universale, ce permit prelucrarea unei mari varietati de produse si o forta de munca cu o asemenea calificare, care sa poata efectua anumite operatii tehnice la orice produs sau piesa.

Intreprinderile mixte sunt intreprinderile care executa o nomenclatura relativ larga de produse, unele din acestea fiind executate in serii relative mari, altele in serii mici sau unicate.

In raport cu nomenclatura si volumul fabricatelor:

  1. intreprinderi cu productie in masa;
  2. intreprinderi cu productie in serie;
  3. intreprinderi cu productie individuala.

Dupa modul de organizare a procesului de productiei:

  1. intreprinderi cu productie organizata in flux;
  2. intreprinderi cu productie organizata dupa modelele productiei individuale, pe grupe omogene de masini, utilaje sau locuri de munca.

In cadrul intreprinderilor cu productie organizata in flux, lansarea si executarea produselor se face in mod continuu, datorita caracterului de masa sau de serie mare al fabricatiei. La productia organizata cu fabricatia pe grupe omogene de masini si utilaje, lansarea si executarea productiei se face pe comenzi, in loturi de produse.

In raport cu gradul de mecanizare si automatizare:

  1. intreprinderi cu productia semi – mecanizata;
  2. intreprinderi cu productia mecanizata;
  3. intreprinderi cu productia automatizata.
Loading...