Statistica este disciplina care studiază fenomenele din natură şi din societate, folosind date numerice centralizate şi sistematizate. Fenomenele naturale şi sociale sunt studiate în funcţie de natura documentelor, cu metode proprii de descriere şi analiză. Termenul de statistică a fost creat şi definit spre mijlocul sec. XVIII de Gottfried Achenwall, profesor de istorie şi drept natural la Universitatea din Gottingen (Germania), unul dintre iniţiatorii moderni în studiul cantitativ al fenomenelor sociale şi statistico-demografice. Pentru profesorul de la Gottingen, statistica reprezintă “cunoaşterea aprofundată a situaţiei respective şi comparative a fiecărui stat” sau “ o ştiinţă care indică tot ceea ce se găseşte numeric într-o societate politică, într-o ţară, într-un loc oarecare”(1749).

            Discipolul său, celebrul istoric iluminist Schlozer a dat şi el o definiţie statisticii, arătând că “statistica este istorie în repaos, istoria este statistică în mişcare”. La români, începuturile statisticii se leagă cu deosebire de numele lui Ion Ionescu de la Brad şi Dionisie Pop Marţian, care organizează primele oficii naţionale de statistică din Moldova şi Ţara Românească şi iniţiatorii recensământului populaţiei din 1859-1860.

            Dacă statistica este una singură, în schimb, după natura fenomenelor la care este aplicată, putem distinge:

  1. statistica economică (financiară, industrială, agricolă, bancară, comercială etc.)
  2. statistica socială (medicală, judiciară, şcolară etc. căreia îi aparţine ca o ramură şi statistica demografică).

Ca domeniu de activitate, statistica demografică se ocupă de culegerea, centralizarea şi gruparea datelor privind populaţia şi fenomenele demografice şi de determinarea indicatorilor cu ajutorul cărora se descriu populaţia şi fenomenele demografice în vederea evidenţierii regularităţilor statistice (proporţii, rate, indici etc.). Statistica a devenit o metodă pentru studiul cantitativ matematic al faptelor sociale. Pot fi concepute tot atâtea statistici demografice, câte domenii distincte ale demografiei există  (pentru natalitate, mortalitate, nupţialitate, divorţialitate, emigraţie, imigraţie etc.). Potrivit importanţei acestora şi conform tradiţiei, există două ramuri principale ale statisticii demografice:

  1. Statistica stării populaţiei
  2. Statistica mişcării populaţiei

În primul caz avem situaţia statistică a populaţiei la un moment dat, repartizată după anumite criterii şi permiţând o analiză statică. În al doilea caz, avem situaţia statistică a populaţiei în schimbările ei succesive, în funcţie de mişcarea naturală şi migratorie, permiţând o analiză dinamică.

Totuşi, din experienţa occidentală, se desprinde ideea că demograful nu trebuie să se lase dominat de cultul cifrelor, concluziile obţinute trebuie să fie prudente deoarece de multe cifrele din trecut sunt doar aproximative, orientative.

 Cifrele semnifică ordinea mărimii, permit cuantificarea dar nu trebuie uitat că multe din datele istorice scapă măsurii, unele comportând semnificaţii calitative şi pot servi ca elemente de explicare a informaţiei cifrice sau statistice. În acest sens credem că e suficient să menţionăm rolul unor conducători sau lideri politici din trecut, care prin politica lor au influenţat decisiv fenomenele demografice (de exemplu, Hitler sau Stalin).