Populaţia totală a unei ţări sau a unei unităţi administrativ – teritoriale poate fi împărţită în subpopulaţii, după diverse principii. În acest sens, se aleg caracteristicile sau variabilele statistice. Caracteristicile pe care se fundamentează repartiţiile de populaţii se pot grupa în:

  1. personale sau demografice
  2. culturale
  3. socio-economice.

Caracteristicile demografice includ, de regulă, sexul, vârsta şi starea civilă.

Având în vedere structura populaţiei în funcţie de sex, există mai mulţi indicatori statistici descriptivi precum proporţia bărbaţilor şi proporţia femeilor.  În general, în aproape toate statele, numărul femeilor îl depăşeşte pe cel al bărbaţilor, situaţia fiind valabilă şi în România. Fiind un sistem complex, populaţia este definită de un mare număr de caracteristici: demografice, economice, sociale, educaţionale, sanitare etc. Structura populaţiei interesează un mare număr de domenii înrudite cu demografia: sociologia, urbanistica, economia, ştiinţele politice etc.

            În ceea ce priveşte repartiţia populaţiei după nivelul de instruire, specialiştii au realizat o clasificare în subpopulaţii după nivelul de educaţie (raportându-se în primul rând la populaţia de vârstă şcolară cuprinsă sau nu în sistemul de învăţământ). Repartiţia se face după tipul instituţiilor de învăţământ absolvite: şcoala generală, gimnaziu, liceu, colegiu, universitate, şcoli de specialitate tehnice sau medicale etc. Rezultă statistica nivelului de instruire sau a ştiutorilor de carte. Se pot realiza statistici ale frecvenţei şcolare sau ale performanţei şcolare şi academice.

            Dintre posibilităţile de repartiţie a populaţiei după o caracteristică economică, cea mai importantă este repartiţia după participarea la activităţile economice. Din acest punct de vedere, populaţia se împarte în activă (angajaţi) şi inactivă (şomeri şi pensionari), structură care se reprezintă după caracteristicile de sex şi vârstă.  Populaţia activă se repartizează pe ocupaţii şi grupe de ocupaţii.

            Demografia descriptivă se ocupă şi de răspândirea populaţiei pe un anumit teritoriu, cuprins de obicei în graniţele unui stat sau al unei unităţi teritorial administrative. Din această perspectivă, atât demografii cât şi geografii se referă la densitatea populaţiei care reprezintă intensitatea populaţiei în raport cu suprafaţa. De regulă, se determină ca raport între numărul populaţiei la un moment dat (P) şi suprafaţa teritoriului locuit de aceasta (S), exprimat ca număr de locuitori pe km pătrat.