Tranzitia la economia cu piata concurentiala în România:aspecte principal-metodologice

Poporul român a optat pentru economia cu piaţă concurenţială şi mecanismul ei funcţional, înţelegând că monopolul proprietăţii “socialiste” de stat, mecanismele economiei de comandă nu mai puteau asigura orientarea energiilor naţiunii spre satisfacerea acceptabilă a nevoilor limitate şi în continuă diversificare.

Calea de urmat pentru a lichida structurile vechi şi a crea cadrul instituţional necesar opririi căderii economiei naţionale aflate într-o profundă criză şi deschiderii ei spre o evoluţie normală pe traiectoria progresului nu poate fi găsită spontan. Economia de piaţă contemporană este deosebit de complexă şi variată, bazată pe interesele agenţilor economici foarte diferite, divergente. De aceea, fundamentarea ştiinţifică a unei strategii de înfăptuire a economiei de piaţă concurenţială în România s-a dovedit obligatorie, problemă ce presupune analize şi dezbateri ample şi finalizate în Schiţa programului de tranziţie elaborat cu participarea unui cerc larg de specialişti şi însuşit practic de toate forţele politice parlamentare din 1990.

Aflată în faţa adoptării unei strategii de tranziţie la economia cu piaţă concurenţială şi luând cunoştinţă de experienţa ţărilor avansate în acest domeniu, ţara noastră, ca şi alte ţări din Europa centrală şi de est, a avut cel puţin următoarele posibilitaţi:

  • de a prelua un model elaborat şi aplicat cu succes într-una din ţările lumii(s-ar fi putut avea în vedere, în alegerea modelului, eventualele similitudini ale dezvoltării lor istorice, ca şi ale structurilor de ramură, ale resurselor umane etc.);
  • de a încerca să conceapă o strategie proprie, cu totul originală, pe care să o aplice prin metode, de asemenea, întru totul specifice(s-ar fi putut susţine o asemenea linie prin inexistenţa unei experienţe istorice de trecere de la socialismul marxist la capitalism şi prin trăsăturile caracteristice ale economiei româneşti de astazi, după o evoluţie de câteva decenii sub regim de comandă);
  • de a realiza o sinteză a unor aspecte pozitive din experinţele mai multor ţări, îndeosebi europene. Aceasta urma a se realiza pe baza a cel puţin următoarelor criterii: încadrarea în cerinţele revoluţiei tehnico-ştiinţifice actuale(deci prin orintarea procesului cu faţa spre viitor);valorificarea experienţei pozitive a ţării noastre din perioada interbelică(mai ales în ceea ce priveşte constituirea instituţiilor economice şi juridice corespunzătoare economiei de piaţă);preluarea şi implementarea doar a acelor experienţe ale unor ţări şi popoare care au şanse mari de a fi asimilate creator de noii agenţi economici(cu nivelul lor actual, cu interesele pe care le au, pornind de la starea dezvoltării economice a ţării, de la marile dezechilibre tehnico-economice “aşezate şi consolidate” într-o perioadă relativ îndelungată, de la nivelul cultural al populaţiei etc.).

Deşi există numeroase puncte de vedere referitoare la economia cu piaţă concurenţială ce urmează a fi promovată în ţară, totuşi se poate vorbi de un consens minim  în sensul opţiunii lor pentru economia de piaţă modernă, eficientă, de nuanţă europeană, de tip social.

În prezent, în România, tranziţia la economia cu piaţă concurenţială se identifică cu înfăptuirea Reformei economice. Prin intermediul Reformei, economia României, puternic centralizată, distorsionatăsub raport tehnico-ştiinţific şi dezechilibrată structural, evoluează spre liberalizare, în care acţiunile agenţilor economici trebuie reglate prin intermediul pieţei cu respectarea cadrului legislativ, creat de statul democratic, modern.

Funcţia iniţială a Reformei este depaşirea crizei economice moştenite de la mecanismul de comandă şi a celei ciclice pe care o parcurge în prezent economia noastră. Finalitatea Reformei o  reprezintă înfăptuirea economiei de piaţă modernă şi a mecanismului său eficient, funcţional liber. Cele două obiective trebuie să se înfăptuiască în secvenţe de timp diferite, gradual dar nu lent, cu blocaje, ci, prin măsuri eşalonate însă derulate cu simultaneitate. Aceasta decurge din natura şi interdependenţa fenomenelor şi proceselor economice implicate şi realizate prin asemenea măsuri.

În cadrul acestor măsuri, având amploare, profunzime şi implicaţii deosebite, pot fi identificate câteva mari procese:

  • Macrostabilizarea care virează eliminarea sau măcar atenuarea unora dintre dezechilibrele moştenite sau apărute în procesul tranziţiei: controlul inflaţiei, deficitul bugetar şi al balanţei de plăţi externe, adaptarea consumului la resursele existente şi la starea eficienţei economice.
  • Efectuarea reformelor structurale şi instituţionale care să permită realocarea resurselor în raport cu nevoile şi posibilitaţile economice, dar ţinând seama de tendinţele pe care Marea tranziţie le impune pe plan mondial,cât şi de domeniile cu avantaje relative(comparative) ale economiei româneşti. Realocarea trebuia înfăptuită prin pârghii economice compatibile cu logica politicii fiscale, cu cea a cheltuielilor publice, pârghii de credit, de comerţ exterior şi de dezvoltare teritorială. Raţiunea ultimă a acestor reforme o constituie sporirea eficienţei utilizării factorilor de producţie şi, în primul rând, a productivităţii ca suport pentru creşterea economică pe termen lung. Prin reformele structurale urmează a fi creaţi, subiecţii economici participanţi la tranzacţiile concurenţiale, să fie creat un nou cadru instituţional juridic, care reglementează drepturile, obligaţiile şi raporturile dintre unităţile economice, şi să se asigure consolidarea sistemului de pieţe şi a mecanismelor funcţionale specifice.

Nucleul reformelor structurale îl reprezintă privatizarea, eliminarea cvasimonopolului proprietăţii publice, a altor tipuri de monopoluri şi crearea pluralismului sistemului de proprietate a cărui bază o constituie proprietatea privată sub diferitele ei forme. Reformele structurale au în vedere toate componentele mecanismului economic şi nivelurile economiei, a căror funcţionare este aşezată pe un cadru instituţional-juridic  adecvat statului de drept şi compatibil cu cel practicat de spaţiul Uniunii Europene, ca premisă pentru o integrare mai facilă în acesta.

  • Liberalizarea economică. Experienţa istorică relevă că economia cu piaţă concurenţială poate funcţiona doar dacă sunt create condiţiile pentru exercitarea şi garantarea unui set de libertaţi: libertatea alegerii bunurilor de consum şi de capital, a profesiei şi a locului de muncă; libertatea de a dispune autonom de factorii de producţie aflaţi în posesiune, liberatatea de a exercita iniţiativele imaginate cu respectarea libertăţii celorlalţi şi a cadrului legislativ adoptat prin sistemul democratismului politic. Prin normele de liberalizare economică pe care le-a imaginat şi aplicat Reforma din România se dă expresie asumării de către agenţii economici a dreptului de decizie şi a consecinţelor acesteia în legătură organică cu redefinirea rolului statului. O altă direcţie presupune măsuri cum sunt: liberalizarea preţurilor(inclusiv a salariilor şi a ratei dobânzii), convertibilitatea monedei, libertatea de mişcare a factorilor de producţie, deschiderea spre şi pentru exterior în spiritul principiilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului, modificarea sistemului de conducere a întreprinderilor şi reforma microeconomică. În context, statul îşi restrânge unele funcţii economice tradiţionale, asumându-şi funcţiile moderneprivind crearea şi aplicarea cadrului legislativ, asigurarea premiselor pentru exercitarea liberalizării economice, întreţinerea şi supravegherea concurenţei.

Cu toate acestea, costurile sociale ale tranziţiei au depăşit aşteptările. Au apărut noi dezechilibre şi factori de instabilitate: şomajul structural, datoria externă substanţială, blocajul financiar, dimensiunile economiei subterane, deprecierea stării generale de sănătate a populaţiei, situaţia economică dramatică a unor categorii ale populaţiei(pensionari, persoane vârstnice, şomerii cronici ş.a.)ş amplificarea proceselor speculative(inclusiv în activitatea sistemului bancar) în detrimentul şi pe seama economiei reale; sustragerea unei părţi însemnate de economii(inclusiv cele instituţionalizate) de la procesele investiţionale reale diminuează injectarea în economie a noi factori de producţie şi de ameliorare a calităţii, eficienţei şi competitivităţii celor existenţi.

În concluzie, tranziţia la economia cu piaţă concurenţială în România se poate înfăptui benefic pe baza unei strategii coerente, în care se armonizeze toate laturile vieţii economice-sociale, în acord cu perspectiva integrării în Uniunea Europeană, cu aspiraţiile de progres şi prosperitate ale populaţiei.