1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Integrarea activităţilor în amontele şi în avalul întreprinderii constituie o altă modalitate de dezvoltare. Argumentele aduse în acest sens sunt următoarele:

  • gestionarea de către întreprinderi a propriilor surse („forarea de puţuri interne”);
  • obţinerea de venituri (rente şi profit) în diferite stadii ale activităţii;
  • gestionarea mai bună a activităţilor logistice;
  • reducerea costurilor de tranzacţie internalizându-le.

Criza industrială a scos în evidenţă inconvenientele integrării când multe firme, precum IBM, au început să se dezintegreze:

  • integrarea sporeşte efectele de domino, în caz de criză;
  • pe diferitele stadii de filieră se formează cupluri meserie - misiune ceea ce face necesară instruirea şi dobândirea unei experienţe speciale;
  • integrarea necesită costuri de control de coordonare şi de tranzacţie interne, foarte ridicate;
  • integrarea este o sursă de rigiditate, de blocaj la inovare.

Ultimele trei decenii ale secolului trecut au repus în discuţie strategiile de dezvoltare a firmelor, inclusiv legitimitatea marii firme manageriale. S-au elaborat noi strategii industriale:

  • reducerea dimensiunii (downsizing);
  • reducerea varietăţii (recentrare de activităţi);
  • reengineering;
  • reducerea integrării (specializarea şi externalizarea).