Grupul industrial şi financiar este un ansamblu de întreprinderi care are acelaşi pol de decizie şi este creat pentru a realiza o divizare pertinentă a economiei în vederea analizei dinamice a acesteia.

Identificarea grupului se bazează atât pe legăturile financiare care pot exista între firme, cât şi pe legăturile personale (familii, origini socioculturale), tehnice (apartenenţa la aceeaşi meserie), economice (raporturile client-furnizor).

În fruntea grupului se află un holding, adică o societate care nu are activitate industrială, dar care posedă şi gestionează portofoliul de acţiuni ale grupului.

Rolul unui holding poate fi explicat astfel:

  1. Societatea holding controlează un ansamblu de participaţii la bănci şi

companii de asigurare (funcţia de mobilizare a capitalurilor de care grupul are nevoie);

  1. Societatea holding controlează un grup de firme, industriale şi de servicii între care se realizează legături financiare suficient de strânse pentru a permite exercitarea controlului dacă firmele din acest grup sunt rentabile; grupul acordă capitalurile necesare pentru a se asigura creşterea pe termen lung;
  2. Societatea holding deţine participaţii minoritare în întreprinderi care se dovedesc rentabile. Astfel, holdingul îşi va creşte progresiv participaţia până la un eventual control; în alte situaţii, holdingul va căuta să profite cât mai mult posibil, cu cele mai mici cheltuieli, comportându-se ca un acţionar care închiriază fonduri.

Din punct de vedere macroeconomic o asemenea structură financiară şi neindustrială a fost criticată deoarece un sector de activitate nerentabil pe termen scurt riscă să fie abandonat de grupurile financiare care investesc în alte sectoare, care, pe termen lung, vor deveni rentabile.